2ra-1766/17 — instalarea in bunul imobil si inlaturarea obstacolelor

prima instanță: V. Pădurari dosarul nr. 2ra-1766/17

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Luiza Gafton

Judecătorii Dumitru Mardari, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul lui Iurie Secico, avocatul Nina Matveeva,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ruslan Chirnoz și Olgăi

Șvediuc (Chirnoz) împotriva lui Iurie Secico cu privire la instalarea în bunul imobil și

înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Iurie Secico și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți

din 28 noiembrie 2016, și împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017,

prin care a fost respins demersul cu privire la suspendarea examinării cauzei,

c o n s t a t ă:

La data de 10 mai 2016, Ruslan Chirnoz și Olga Șvediuc (Chirnoz) au depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurie Secico cu privire la instalarea în bunul

imobil și înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, sunt coproprietari ai

apartamentului nr. 29, din str. Independenței, 12, mun. Bălți.

Menționează că, coproprietar a 1/3 cotă-parte, a apartamentului sus indicat este

și Iurie Secico.

Susțin că, dreptul de proprietate asupra bunului dat ei l-au obținut în rezultatul

participării la privatizare în a. 1994 și prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 04 noiembrie

2010, menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 mai 2011 și decizia Curții

Supreme de Justiție din 29 septembrie 2011, rămase definitive și irevocabile.

Afirmă că, dreptul de proprietate a fost înregistrat în registrul bunurilor imobile

conform prevederilor legale, iar pârâtul le creează obstacole în libera folosință a

bunului imobil litigios, limitându-le dreptul de posesie, folosință și dispoziție, motiv

ce i-a determinat să se adreseze cu o plângere către Inspectoratul de Poliție Bălți,

urmare în privința pârâtului a fost pornită procedura contravențională pe faptul

samovolniciei, fiind sancționat cu amendă, însă măsurile indicate nu au influențat

1

pozitiv asupra situației create, bunul imobil fiind până în prezent încuiat, pârâtul

neasigurând reclamanților liberul acces în imobil, motiv ce i-a determinat să depună

prezenta cererea de chemare în judecată.

Solicită instalarea lui Ruslan Chirnoz și Olgăi Șvediuc (Chirnoz) în apartamentul

nr. 29 din str. Independenței, 12, mun. Bălți și obligarea lui Iurie Secico de a nu crea

impedimente lui Ruslan Chirnoz și Olgăi Șvediuc (Chirnoz) în exercitarea dreptului de

proprietate asupra apartamentului nr.29, din str. Independenței, 12, mun. Bălți.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 01 iulie 2016 a fost admis demersul și a

fost suspendat procesul până la examinarea pricinii conexe, la cererea de chemare în

judecată depusă de către Iurie Secico împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Bălți,

Primăria mun. Bălți, intervenient accesoriu Olga Chirnoz (Șvediuc) cu privire la

anularea înregistrării dreptului de proprietate și obligarea furnizării informației (f.d.42-

43).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 13 octombrie 2016, a fost admis recursul

declarat de către Ruslan Chirnoz și Olga Șvediuc (Chirnoz), casată încheierea

Judecătoriei Bălți din 01 iulie 2016 cu emiterea unei noi soluții de respingere a

demersului cu privire la suspendarea procesului (f.d.60-62).

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 28 noiembrie 2016 a fost admisă acțiunea,

au fost instalați Ruslan Chirnoz și Olga Șvediuc (Chirnoz) în apartamentul nr. 29 din

str. Independenței, 12, mun. Bălți. A fost obligat Iurie Secico de a nu crea impedimente

lui Ruslan Chirnoz și Olgăi Șvediuc (Chirnoz) în exercitarea dreptului de proprietate

asupra apartamentului nr. 29 din str. Independenței, 12, mun. Bălți.

Prima instanță, admițând acțiunea, a reținut că, Ruslan Chirnoz și Olga Șvediuc

(Chirnoz) au obținut dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 29 din str.

Independenței, 12, mun. Bălți, în rezultatul participării la privatizare în a. 1994, fapt

confirmat prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 04 noiembrie 2010, menținută prin

decizia Curții de Apel Bălți din 12 mai 2011 și decizia Curții Supreme de Justiție din

29 septembrie 2011.

Totodată, prima instanță a reținut că, în baza hotărârii Judecătoriei Bălți din 04

noiembrie 2010, Ruslan Chirnoz și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. 29 din str. Independenței, 12, în Registrul bunurilor imobile la data

de 12 aprilie 2016, iar Olga Șvediuc (Chirnoz) la data de 21 martie 2016.

La fel, prima instanță a constatat că, Iurie Secico crează obstacole reclamanților

care sunt coproprietari a bunului imobil din litigiu, în libera folosință a bunului imobil

sus indicat, limitându-le dreptul de posesie, folosință și dispoziție.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017 a fost respins demersul

reprezentantului lui Iurie Secico, avocatul Nina Matveeva cu privire la suspendarea

examinării cauzei până la examinarea cauzei cu privire la contestarea dreptului de

proprietate a lui Ruslan Chirnoz și Olgăi Șvediuc (Chirnoz).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017 a fost respins apelul declarat

de către reprezentantului lui Iurie Secico, avocatul Nina Matveeva și menținută

hotărârea primei instanțe.

2

La data de 11 iulie 2017, reprezentantului lui Iurie Secico, avocatul Nina

Matveeva a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei, încheierii instanței de apel și hotărârii primei instanțe și

restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să

fie aplicată, a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată și a fost interpretată

eronat legea, pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-

a comunicat locul, data și ora examinării cauzei, erori care au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil.

Menționează că, instanța de apel a ignorat faptul că, prima instanță a examinat

pricina în lipsa recurentului și reprezentantului acestuia, cu respingerea nemotivată a

cererii de a amânare, nu le-a fost înmânată copia cererii de chemare în judecată, nu le-

a fost acordată posibilitatea de a participa la ședința de judecată și de a da explicații.

Susține că, instanța de apel a motivat decizia sa prin imposibilitatea încălcării

dreptului de proprietate a intimaților asupra locuinței în litigiu, ignorând totalmente

dreptul de proprietate a recurentului asupra aceleiași locuințe și a emis decizia exclusiv

în favoarea intimaților înainte de soluționarea problemei legalității acestui drept.

Afirmă că, decizia instanței de apel este contradictorie cu motivele invocate în

încheiere privind respingerea cererii de suspendare a examinării cauzei, deoarece în

decizia motivată instanța de apel a indicat că apelantul va înainta o altă cerere de

revendicare a bunului său, dar în încheiere a indicat că soluția cauzei în speță nu

depinde de soluția acțiunii depuse de Iurie Secico.

Declară că, este neântemeiată și concluzia instanței de apel expusă în încheierea

din 11 iulie 2017, cu privire la respingerea cererii de suspendare a procesului, și anume

că prin suspendarea cauzei civile se va încălca termenul rezonabil de examinare a

pricinii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din materialele

cauzei rezultă că decizia contestată a fost expediată în adresa recurentului și

reprezentantului acestuia la data de 05 iunie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de

însoțire (f.d. 126) și recepționată de către ultimii la data de 07 iunie 2017 și respectiv

14 iunie 2017, fapt confirmat prin avizele de recepționare (f.d.126, 129).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

3

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul lui Iurie

Secico, avocatul Nina Matveeva nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Asito versus Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer versus Germania, 22

martie 2016), pe când în recursul declarat de către reprezentantul lui Iurie Secico,

avocatul Nina Matveeva, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către reprezentantul lui Iurie Secico, avocatul Nina

Matveeva ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către reprezentantul lui Iurie Secico, avocatul Nina

Matveeva se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Luiza Gafton

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5