2ra-2962/16 — cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată

2ra-2962/16 — cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: I. Maxim nr. 2ra-144/17

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

ÎNCHEIERE

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Igor Groza și Vasile Grăsun

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Groza împotriva

Societății pe Acțiuni „Moldasig”, Vasile Grasun și Boris Iorga cu privire la

încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de Igor Groza și menținută hotărârea primei instanțe

constată:

La 22 iulie 2014 Igor Groza a depus cerere de chemare împotriva

SA „Moldasig”, Vasile Grăsun și Boris Iorga cu privire la încasarea prejudiciului

material, moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 11 august 2013, aproximativ la ora

13:30, Igor Groza se deplasa din direcția or. Cahul pe partea dreapta a carosabilului

spre satul Colibași, aflându-se la volanul automobilului de model „BMW” cu

numărul de înmatriculare CH AT 639, cu viteza de 50 km/h.

Ajungând în satul Manta a fost tamponat de un autocamion de model

„Volkswagen Caddy” cu numărul de înmatriculare CH BE 454, care a intrat pe

partea dreapta a carosabilului.

Menționează că după tamponare din camion au ieșit 4 persoane care au

început să împingă mașina într-o ograda din apropiere. După cum se comportau și

cum mergeau era evident că erau în stare de ebrietate.

Remarcă că după accident el imediat a telefonat la organele de poliție și a

anunțat despre producerea accidentului.

Explică că la locul accidentului s-au apropiat doua persoane pe nume

Vasile Grăsun și Boris Iorga, care au comunicat că la volanul automobilului se afla

Boris Iorga, iar proprietarul autocamionului este Vasile Grăsun.

1

Menționează că ultimii i-au propus să nu anunțe organele de poliție,

propunându-i-se de a se înțelege amiabil, însa nu el a acceptat propunerea.

Relatează că Vasile Grăsun i-a comunicat că au sărbătorit onomastica sa,

motiv din care la volanul automobilului său se afla Boris Iorga.

Evidențiază că până la sosirea poliției Boris Iorga a părăsit locul

accidentului, prezentându-se doar a doua zi, unde a dat explicații.

Afirmă că peste vre-o 20 minute s-a apropiat și colaboratorii poliției care au

efectuat măsurări la locul accidentului rutier.

A fost cercetat locul accidentului rutier, dar procesul - verbal de cercetare la

fața locului a fost întocmit a doua zi, la 12 august 2013.

La 20 august 2014, a fost întocmit proces - verbal cu privire la contravenție

prin care s-a invocat săvârșirea de către Boris Iorga a contravenției prevăzute de

art. 234 Cod contravențional.

Indică că au fost întocmite doua dosare contravenționale care au fost remise

spre examinare Judecătoriei Cahul.

Notează că prin hotărârea din 03 octombrie 2013 a fost anulat procesul-

verbal cu privire la contravenție întocmit în privința lui Boris Iorga învinuit de

comiterea contravenției prevăzute de art. 243 Cod contravențional și încetat

procesul, din motivul neprezentării agentului constatator în ședința de judecată.

Explică că s-a adresat către CA ,,Moldasig” SA în vederea achitării

despăgubirii, însă a primit refuz, întrucât agentul constatator nu a întocmit un

proces verbal cu privire la contravenție și că nici nu a fost identificat vinovatul în

producerea accidentului.

Consideră că vinovat de comiterea accidentului rutier este Vasile Grăsun,

proprietarul autocamionului de model ,,Volkswagen Caddz” cu nr. de

înmatriculare CH BE 454 și Boris Iorga, persoana care se afla la volanul

autocamionului în momentul producerii accidentului rutier.

Consideră că luând în considerație ca accidentul rutier este un caz asigurat,

conform Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicole, pagubă pentru prejudiciul cauzat în rezultatul

accidentului rutier, urmează a fi încasată de la CA „Moldasig” SA.

Afirmă că compania de asigurare până în prezent nu a achitat despăgubirile

respective, motivând că de către colaboratorii de poliție nu a fost prezentat

procesul verbal de constatare a accidentului, însa a fost întocmit dosarul de daune

și procesul verbal de constatare a daunelor, comunicându-i-se în formă verbală că

prejudiciul este estimat în sumă de 11218,21 lei.

Indică că, nefiind de acord cu suma respectivă a apelat la un expert

independent și anume la Centrul de Expertize Independente ,,Cexin” care au

evaluat prejudiciul în sumă de 30294 lei.

Consideră că Vasile Grăsun și Boris Iorga i-au pricinuit pagube morale prin

faptul că au produs accidentul rutier și că au părăsit locul accidentului.

Astfel, prin acțiunile și inacțiunile lor nu a avut posibilitate să încaseze de la

CA ,,Moldasig” SA prejudiciul material cauzat în rezultatul accidentului rutier, din

2

care motive consideră că prejudiciul moral urmează a fi estimat în sumă de

25000 lei.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 166-167 CCP.

Solicită încasarea prejudiciului prejudiciului material, moral și a cheltuielilor

de judecată.

La 19 octombrie 2015, Igor Groza a depus cerere de concretizare a

pretențiilor prin care a solicitat constatarea faptului producerii accidentului rutier la

11 august 2013 a automobilul de marca „BMW” cu n/î CH AT 639 și

autocamionul de marca „Volkswagen Caddy” cu n/î CH BE 454, recunoașterea

vinovăției lui Boris Iorga în producerea accidentului rutier, recunoașterea pagubei

materiale în sumă de 30294 lei evaluată în baza raportului de evaluare a Centrului

de expertize independente „Cexin” și recunoașterea neîntemeiată cu privire la

evaluarea pagubei efectuată de CA „Moldasig” SA, încasarea în mod solidar de la

Vasile Grăsun, Boris Iorga și CA „Moldasig” SA a prejudiciului în sumă de 30294

lei și cheltuielile de efectuare a expertizei în sumă de 980 lei, încasarea în mod

solidar de la Vasile Grăsun, Boris Iorga și SA „Moldasig” a prejudiciului moral în

mărime de 25000 lei, încasarea în mod solidar de la pârâți a penalității în sumă de

2019,27 lei și dobânzii de întârziere în sumă de 3714,46 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 februarie 2016 a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Igor Groza.

A fost încasat de la Vasile Grăsun în beneficiul lui Igor Groza prejudiciul

material în mărime de 30294 lei și cheltuielile de judecare a pricinii în mărime de

4888,82 lei constituie din cheltuieli pentru asistența juridică în mărime de 3000 lei,

taxa de stat în mărime de 908,82 lei și alte cheltuieli în sumă de 980 lei.

În rest pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2016 a fost respinsă

cererea de apel declarată de Igor Groza și menținută hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 02 februarie 2016.

La 28 noiembrie 2016 Igor Groza a depus recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 08 septembrie 2016 prin care a solicitat admiterea cererii de

recurs, casarea deciziei recurate și casarea parțială a hotărârii primei instanțe în

partea respingerii pretențiilor privind încasarea pagubei morale, penalității și

dobânzii de întârziere cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie încasat din

contul lui Vasile Grăsun paguba morală în sumă de 25000 lei, penalitatea în sumă

de 2019,27 lei și dobânda de întârziere în mărime de 3714,46 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Indică că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material în sensul

că nu s-a adeverit ca a existat o întârziere și că nu au fost prezentate probe în

susținerea pretenției cu privire la încasarea prejudiciului moral.

Consideră ca paguba morală, aceasta urma a fi încasată de la Vasile Grăsun

si Boris Iorga, deoarece ei se fac vinovați de producerea accidentului rutier și prin

faptul că au părăsit locul accidentului.

3

Indică că prin acțiunile si inacțiunile acestora nu a avut posibilitate de a

încasa de la compania de asigurare prejudiciul material cauzat în rezultatul

accidentului rutier si respectiv, nici nu a avut posibilitate să-și repare automobilul.

Explică că cerințele privind achitarea penalității si dobânzii de întârziere au

fost înaintate către toți pârâții, inclusiv SA ,,Moldasig” și au fost întemeiate în

conformitate cu art. 6 alin. (6) din Legea nr. 407-XVI cu privire la asigurări,

art. 629, 619, 1328 alin. (3) Cod Civil.

La determinarea perioadei pentru care urma a fi încasată penalitatea

menționează că se conduce de art. 268 lit. a) Cod Civil, potrivit căruia clauza

penala urmează a fi încasata pentru perioada anterioara a acțiunii, dar nu mai mare

de șase luni. Penalitatea se stabilește in mărime de 0,1 % pentru fiecare zi de

întârziere, conform art. 6 alin. (6) din Legea nr.407-XVl cu privire la asigurări, iar

dobânda de întârziere în conformitate cu art. 619 Cod civil.

La 01 decembrie 2016, Vasile Grăsun a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2016, prin care a solicitat admiterea

cererii de recurs, casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, considerându-le ilegale și neîntemeiate.

Indică că pricina a fost reținută spre judecare cu încălcarea normelor de

competență jurisdicțională.

Explică că atât domiciliul său, cât și cel al lui Boris Iorga este în raionul

Cahul, iar accidentul rutier și presupusa cauzare de daune s-a produs în raionul

Cahul.

Consideră că hotărârea contestată este contrară prevederilor art. 43 alin. (2),

lit. b) CPC care prevede că instanța strămută pricina la o altă instanță dacă pe

parcursul judecării, s-a constatat că pricina a fost reținută spre judecare cu

încălcarea normelor de competență jurisdicțională.

Menționează că în urma accidentului rutier din 11 august 2013, de pe traseul

R-34, în sat. Manta, r-nul Cahul, produs între automobilele BMV cu nr. de

înmatriculare CH AT 639, condus de Igor Groza și automobilul de model

Volkswagen Caddy cu nr. de înmatriculare CH BE 454, care îi aparține cu drept de

proprietate, condus de Boris Iorga, nu s-a constatat cine este vinovat de producerea

accidentului rutier.

Afirmă că legea prevede expres, care sunt temeiurile răspunderii delictuale și

anume art. 1398 alin. (1) Cod civil.

Reiterează că Igor Groza a fost prezent la pronunțarea hotărârii prin care a

fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție, însă nu a contestat-o.

Consideră că hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

02 februarie 2016 este contrară prevederilor art. 23 alin. (4), art. 12 din Legea cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006.

Indică că instanța nu s-a pronunțat asupra ilegalității faptului că Igor Groza,

apelând la serviciile Centrului de expertize independente „Cexin” pentru evaluarea

4

prejudiciului cauzat automobilului în urma accidentului rutier din 11 august 2013,

nu a fost nici el înștiințat despre efectuarea expertizei și nici CA „Moldasig” SA,

astfel examinarea automobilului fiind efectuată în lipsa reprezentantului

CA ,,Moldasig” SA.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 19 septembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 55 Vol. II), însă careva date despre recepționarea acesteia de către recurenți,

la materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

08 septembrie 2016, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Igor Groza, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Igor Groza nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

5

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Igor Groza, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Igor Groza ca inadmisibil.

Totodată, examinând temeiurile recursului declarat de Vasile Grăsun în

raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că și acesta este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 430 CPC, sunt în drept să declare recurs

părțile și alți participanți la proces; martorul, expertul, specialistul, interpretul și

reprezentantul, cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.

Prin urmare, norma dată stabilește expres cercul persoanelor care sunt în

drept să declare recurs.

După cum denotă materialele dosarului Vasile Grăsun la 04 martie 2016 a

declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

02 februarie 2016, care prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2016 a

fost restituit, din motiv că ultimul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de

apel din încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2016, emisă în

conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, încheierea dată rămânând în vigoare prin

neatacare.

În conformitate cu art. 429 alin. (4) CPC nu pot fi atacate cu recurs deciziile

de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac, nici

hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art. 430 nu au folosit calea de

apel, din moment ce legea prevede această cale de atac.

Raportând la caz aceste prevederi legale, se va reține că restituirea cererii de

apel depusă de Vasile Grăsun, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din

09 iunie 2016, rămasă irevocabilă, se asimilează cu nefolosirea căii de atac apelul,

dat fiind faptul că apelul nu a fost judecat în fond de instanța de apel.

Ca consecință, se constată că Vasile Grăsun, nefolosind calea apelului, prin

prisma art. 429 alin. (4) CPC, nu este în drept să atace nici decizia instanței de apel

cu recurs.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. c) CPC cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

Față de cele ce preced, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că

recursul declarat de Vasile Grăsun este inadmisibil.

6

În conformitate cu art. art. 270, 429 alin. (4), 430, 433 lit. a), c) 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

dispune:

Recursurile declarate de Igor Groza și Vasile Grăsun, se consideră

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Iurie Bejenaru

7