2ra-773/17 — încasarea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-773/17 — încasarea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
dosarul nr. 2ra-773/17
prima instanță: Judecătoria Orhei– V. Cupcea
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – D. Manole, A.Bostan, Iu. Cotruță
Î N C H E I E R E
03 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului,
judecătorul Valentina Clevadî
Judecătorii Galina Stratulat, Dumitru Mardari
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea
pe Acțiuni „Moldasig”,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe
Acțiuni „Moldasig” împotriva lui Robu Iurie cu privire la încasarea prejudiciului
material și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin care a
fost admis apelul declarat de Robu Iurie și casată hotărârea Judecătoriei Orhei din
11 mai 2016 cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea a fost respinsă,
c o n s t a t ă
La 09 martie 2016, Societatea pe Acțiuni „Moldasig” (în continuare SA
„Moldasig”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Robu Iurie cu
privire la încasarea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii a indicat că, la 23 decembrie 2014 a avut loc un accident
rutier între automobilele de model KIA RIO cu n/î COM 133, condus de Tofilat
Andrei și automobilul de model OPEL ASTRA cu n/î ORBM 391, condus de Robu
Iurie.
Menționează că, conform deciziei Poliției Rutiere vinovat de producerea
accidentului rutier, a fost găsit șoferul automobilului OPEL ASTRA cu n/î ORBM
391, Robu Iurie, care poseda de certificat de asigurare obligatorie de răspundere
civilă nr. RCAI 10444797, eliberat de către SA „Moldasig”.
La 29 decembrie 2014 de către SA „Moldasig” a fost întocmit procesul-verbal de
constatare și evaluare a pagubilor nr.D/RCA/14-2396/GE, prin care s-au stabilit
defectele aduse automobilului deteriorat.
Conform devizului de calcul întocmit de specialistul companiei SA „Moldasig”,
costul părților componente, pieselor automobilului KIA RIO cu n/î COM 133,
constituie suma de 13600 lei. Ulterior, de către reclamant, în baza contractului de
1
asigurare și a ordinului directorului general nr.062-01 din 19 ianuarie 2015, s-a
achitat beneficiarului despăgubirea de asigurare.
La 05 februarie 2015, în adresa pârâtului s-a expediat pretenția nr.605 cu
propunerea achitării benevole a pejudiciului material în sumă de 13600 lei, care a fost
achitată de către Robu Iurie la 25 februarie 2015.
Ulterior, la 11 martie 2015 la cererea lui Tofilat Andrei de către SA „Moldasig”
s-a întocmit proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor.
Menționează că, conform actului de evaluare cost-reparație nr.11916/s din
13 martie 2015, suma prejudiciului material (părțile componente) constituie 960 lei și
plata pentru serviciile de reparație a automobilului constituie 16167,72 lei.
Cere, reclamantul în ordine de regres, încasarea de la Robu Iurie a prejudiciului
material în sumă de 17127,72 lei și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de
513,83 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 11 mai 2016, s-a admis cererea de chemare
în judecată înaintată de SA „Moldasig” împotriva lui Robu Iurie. S-a încasat de la
Robu Iurie în beneficiul SA „Moldasig” datoria în sumă de 17127,72 lei și
cheltuielile de judecată în sumă de 513,83 lei.
La 12 mai 2016, Robu Iurie prin intermediul reprezentantului, avocatul Harea-
Manole Mariana, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând
admiterea acestuia, casarea hotărârii Judecătoriei Orhei din 11 mai 2016, cu emiterea
unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016 s-a admis apelul
declarat de către Robu Iurie și s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Orhei din
11 mai 2016 cu emiterea unei noi hotărâri prin care, s-a respins ca nefondată cererea
de chemare în judecată înaintată de SA „Moldasig” împotriva lui Robu Iurie privind
încasarea prejudicilui material și compensarea cheltuielilor de judecată. S-a încasat de
la SA „Moldasig” în folosul lui Robu Iurie cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de
stat în sumă de 385 lei.
La 16 februarie 2017, SA „Moldasig” a depus recurs împotriva deciziei Curții
de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia Curții de Apel
Chișinău din 29 noiembrie 2016, considerând-o ilegală și care urmează a fi casată în
temeiul art. 432 alin. (1) și alin. (2) CPC.
Susține că, prin decizia instanței de apel eronat au fost aplicate prevederile
art.1333 alin.(1) CC.
La 10 aprilie 2017, Robu Iurie a depus referință, prin care a solicitat declararea
recursului depus de SA „Moldasig”, ca fiind inadmisibil (f.d. 107-108).
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.
Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la
29 noiembrie 2016 (f.d. 88-95), fiind expediată în adresa părților prin scrisoare de
însoțire a Curții de Apel Chișinău la 21 decembrie 2016 (f.d. 96), confirmarea privind
recepționarea acesteia la materialele dosarului lipsește.
2
Astfel, recursul depus la 16 februarie 2017 de SA „Moldasig” se consideră
depus în termen (f.d. 100-101).
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de SA „Moldasig”,
urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți
la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau
analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată
de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost
judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și
ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba
de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane
care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de
judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât
cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau
în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Moldasig” , este declarativ
și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să
justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.
Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de SA „Moldasig” în
cererea de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea
aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului
judiciar. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în
3
detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale
specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță
inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra Franței,
Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a considera recursul declarat de SA „Moldasig”, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e
Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Valentina Clevadî
Judecătorii Galina Stratulat
Dumitru Mardari
4