2r-1094/16 — intoarcerea executarii silite

2r-1094/16 — intoarcerea executarii silite (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2r-10/17

prima instanță: A.Cerbu

(Judecătoria Bălți)

instanța de apel: T.Duca, S.Procopciuc, E.Grumeza

(Curtea de Apel Bălți)

D E C I Z I E

11 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Ion Druță, Iurie Bejenaru

examinînd recursul declarat de Ștefîrța Adelina,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Universitatea de

Stat „Alecu Russo,, împotriva Adelinei Ștefîrța privind întoarcerea executării

efectuate în temeiul titlului executoriu nr.2-248/2013 din 24.04.2013, inclusiv a

cheltuielilor de judecată, cheltuielilor de executare, și cererea reconvențională

înaintată de Adelina Ștefîrța împotriva Universității de Stat „Alecu Russo,, privind

încasarea prejudiciului,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016, prin care s-a

respins cererea de repunere în termen a apelului declarat de Ștefîrța Adelina,

c o n s t a t ă;

La 02 aprilie 2015 Universitatea de Stat „Alecu Russo,, s-a adresat în

instanța de judecată cu cererea de chemare în judecată către Adelina Ștefîrța

privind întoarcerea executării silite.

În motivarea acțiunii reclamantul Universitatea de Stat „Alecu Russo,, a

indicat, că prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 24 aprilie 2013 și prin decizia

Curții de Apel Bălți din 18 septembrie 2014 a fost admisă cererea de chemare în

judecată a Adelinei Ștefîrța către Universitatea de Stat „Alecu Russo,, privind

anularea ordinelor de angajare și a ordinului suplimentar nr.05-596 din 30.11.2009,

restabilirea în funcția de conferențiar universitar la Catedra de teorie și dirijat,

Facultatea de Muzică și Pedagogie Muzicală; obligarea Universității de Stat

„Alecu Russo,, să publice dezmințiri pentru faptul concedierii și aducerea scuzelor

în ziarul „Făclia”; încasarea salariului pentru absența de la locul de muncă;

încasarea sumei suplimentare pentru întîrziere de achitare a salariului; încasarea

coeficientului de inflație, încasarea prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor

pentru asistența juridică, în total suma de 111 932,41 lei și suma de 3827 lei.

Hotărârea judecătorească a fost dispusă spre executare imediată și a fost

executată în mai multe etape.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 martie 2015 au fost casate

hotărârea Judecătoriei Bălți din 24.04.2013 și decizia Curții de Apel Bălți din

18.09.2014 în partea în care acțiunea a fost admisă. Instanța de recurs a omis să se

pronunțe asupra întoarcerii executării hotărârii anterior executate.

Cere, reclamantul întoarcerea executării hotărârii Judecătoriei Bălți din 14

aprilie 2013, obligarea Adelinei Ștefîrța să restituie suma de 130 464,72 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 04 noiembrie 2015 a fost respinsă

cererea lui Timur Kovaliov avocatul Adelinei Ștefîrța privind atragerea

executorului judecătoresc Ludmila Lupol în calitate de intervenient accesoriu.

Ulterior, Ștefîrța Adelina a înaintat cerere reconvențională împotriva

Universității de Stat „Alecu Russo,, privind încasarea prejudiciului.

În motivarea cererii reonvenționale reclamanta Adelina Stefîrță a indicat că,

prin ordinul nr.05-03 din 06.01.1999 a fost angajată în calitate de lector- asistent la

Catedra teorie și dirijat pe un termen nedeterminat. La 28.11.2000, pîrîtul a emis

ordinul nr.05-455 prin care a fost considerată aleasă prin concurs pentru suplinirea

posturilor vacante pe un termen de 5 ani.

Consideră că, acest ordin a fost emis cu încălcarea gravă a Codului muncii,

deoarece legislația muncii la acel moment nu permitea stabilirea arbitrară a unui

termen de angajare în cîmpul muncii, dacă persoana a fost angajată inițial, pe un

termen nedeterminat.

La 21.12.2004 a fost emis ordinul nr.05-618 prin care a fost considerată

aleasă prin concurs pentru suplinirea postului vacant de conferențiar universitar pe

un termen de 5 ani, începînd cu 15.12.2004, iar la 30.11.2009 a fost emis ordinul

nr.05-569, prin care a fost eliberată din funcția deținută începînd cu 14.12.2009

conform art.82 lit. f) Codul muncii.

Indică că, în cererea privind întoarcerea executării silite, se invocă faptul că a

fost dispusă spre executare imediată hotărârea Judecătoriei Bălți, fiind executată în

mai multe etape.

Ca rezultat al acțiunilor ilegale ale reclamantului ea a fost cea care a avut de

suferit moral și a suportat cheltuieli materiale.

Mai mult ca atît, după emiterea ordinului de concediere, despre acest fapt a

aflat întreg colectivul didactic universitar și acest fapt a afectat-o moral.

Fiind conferențiar universitar, nu poate achita cotizația de membru în ISM,

cu sediul central în Australia, și nu poate participa la conferința anuală de

specialitate a acestei organizații, precum și la alte activități profesionale.

Cere, încasarea din contul Universitatea de Stat „Alecu Russo,, în beneficiul

său a prejudiciului în mărime de 79120,76 lei, prejudiciului moral în mărime de 18

000 lei și coeficientul inflației pentru întraga perioadă de neachitare în sumă de

5148,89 lei, 0,1% la sută din suma neîncasată 491 zile în sumă de 54 958 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 22 aprilie 2016 a fost respinsă cererea

Universității de Stat „Alecu Russo,, privind asigurarea acțiunii.

La 10 mai 2016 Universitatea de Stat „Alecu Russo,, a înaintat cerere de

concretizare a sumei, prin care au concretizat suma debitoare care constituie suma

de 242 397,13 lei.

La 10 iunie 2016 Universitatea de Stat „Alecu Russo” a înaintat cerere de

concretizare, prin care a solicitat încasarea sumei de 136 359,82 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 29 iunie 2016 acțiunea înaintată de

Universitatea de Stat „Alecu Russo,, a fost admisă, s-a încasat de la Adelina

Ștefîrța în beneficiul Universitatea de Stat „Alecu Russo,, a sumelor de 115 759,41

lei, bani transferați în temeiul executării titlului executoriu; suma de 20 600,41 lei

cheltuieli de executare aferente executării titlului executoriu; suma de 4058,47 lei

cheltuieli de judecată.

Cererea reconvențională înaintată de Adelina Ștefîrța a fost respinsă.

La 26 septembrie 2016 Adelina Ștefîrța a depus cererea de apel împotriva

hotărârii primei instanțe, cerând admiterea apelului, casarea hotărîrii. În cererea de

apel apelanta a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016 s-a respins

repunerea în termen a apelului declarat de Ștefîrța Adelina.

S-a restituit apelul declarat de Ștefîrța Adelina împotriva hotărîrii

Judecătoriei Bălți din 29 iunie 2016.

La 01 decembrie 2016 Ștefîrța Adelina a declarat recurs împotriva încheierii

instanței de apel din 25 octombrie 2016, solicitînd admiterea acestuia, casarea

integrală a încheierii contestate cu emiterea unei noi decizii privind repunerea în

termen a cererii de apel.

Recurenta în motivarea recursului a invocat că încheierea instanței de apel

este ilegală, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept procedural.

Mai invocă recurenta că, a fost plecată peste hotarele țării, în interes de

serviciu, iar avocatul Timur Kovaliov nu a avut datele de contact unde se afla

dînsa. Pin urmare, avocatul Timur Kovaliov nu a depus cerere de apel împotriva

hotărîrii Judecătoriei Bălți din 29 iunie 2016.

Indică recurenta că cu dispozitivul hotărîrii primei instanțe a făcut cunoștință

la 26 septembrie 2016. Dat fiind faptul că a omis termenul de 30 zile de contestare

a hotărîrii din 29 iunie 2016 a Judecătoriei Bălți a solicitat repunerea în termen a

cererii de apel.

Ședința instanței de apel a fost numită pentru 25 octombrie 2016, iar citația a

primit-o cu aviz recomandat la 02 noiembrie 2016, astfel consideră recurenta că

instanța de apel a examinat cererea de repunere în termen a apelului în lipsa sa,

încălcîndu-i-se dreptul de acces la justiție.

Mai invocă recurenta că avocatul Timur Kovaliov nu a avut împuterniciri să o

reprezinte în instanța de apel, și primind citație pentru ședința instanței de apel din

25 octombrie 2016, nu a fost înștiințată despre acest fapt.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului

și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Conform art. 236 alin. (5) lit. a), b), alin. (8) CPC, instanța de judecată va

întocmi hotărîrea integrală dacă participanții la proces, în termen de 30 de zile de la

pronunțarea dispozitivului hotărîrii, solicită în mod expres acest lucru.

Termenul de 30 de zile este un termen de decădere; participanții la proces, în

termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, depun cerere de

apel. Hotărîrea integrală se remite participanților la proces în termen de 5 zile.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) și (3) CPC, termenul de declarare a

apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea

nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în

cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116 CPC.

Conform art. 116 alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de

procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie

prezentate documente respective etc.).

Din materialele dosarului rezultă că, apelanta Adelina Ștefîrța nu a fost

prezentă la pronunțarea hotărîrii, însă la examinarea cauzei a fost reprezentantă de

către avocatul Timur Kovaliov (f.d.142), conform procesului-verbal din 29 iunie

2016.

La 06 iulie 2016 în adresa Adelinei Ștefîrța a fost expediată copia dispozitivul

hotărîrii din 29 iunie 2016 (f.d.145).

La 26 septembrie 2016, Adelina Ștefîrța a depus apel împotriva hotărîrii

menționate, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Bălți din

29 iunie 2016, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii inițiale și de

admitere a acțiunii reconvenționale. Totodată solicitînd repunerea apelului în

termen, în acest sens motivînd că, a aflat despre existența acestei hotărîri la data de

26 septembrie 2016.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016 s-a respins

repunerea în termen a apelului declarat de Ștefîrța Adelina.

S-a restituit apelul declarat de Ștefîrța Adelina împotriva hotărîrii

Judecătoriei Bălți din 29 iunie 2016.

Reține Colegiul că, deși recurenta Ștefîrța Adelina a solicitat repunerea în

termenul de declarare a apelului, aceasta nu a indicat în cererea de apel motivele cu

anexarea probelor concludente ce justifică omiterea acestuia, referindu-se doar că a

făcut cunoștință cu dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Bălți din 29 iunie 2016 abia

la 26 septembrie 2016, la cererea dânsei din 26 septembrie 2016.(f.d.148)

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că acest motiv nu poate fi apreciat ca fiind unul justificativ, or,

recurenta Ștefîrța Adelina trebuia să depună toată diligența necesară de a se

informa la timp de soarta dosarului și să declare apel în termen.

Or, în conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă,

participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună- credință de drepturile

lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală

civilă.

Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că părțile

sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz

se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Argumentul recurentei precum că, instanța de apel i-a încălcat dreptul de

acces la justiție, prin faptul că Curtea de Apel Bălți a respins cererea de repunere în

termen a cererii de apel în lipsa sa, care nu a fost înștiințat în mod legal, despre

data, ora și locul examinării cererii de apel, nu poate fi reținut, deoarece, după cum

rezultă din actele pricinii instanța de apel a respectat procedura de citare legală a

participanților la proces, expediind în adresa părților, inclusiv avocatului Timur

Kovaliov care i-a reprezentat interesele Adelinei Ștefîrță în instanța de fond, citația

pentru ședința din 25 octombrie 2016 (f.d. 159), pe care ultimul a recepționat-o

contra semnătura, la 18 octombrie 2016.

Mai mult, argumentul recurentei precum că a fost plecată peste hotarele țării,

în interes de serviciu, iar avocatul Timur Kovaliov nu a avut datele de contact unde

se afla dînsa. Pin urmare, avocatul Timur Kovaliov nu a depus cerere de apel

împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălți din 29 iunie 2016, este neîntemeiat, deoarece

nefiind administrate probe pertinente și admisibile, care să evidențieze în mod clar

data sau perioada de timp în care recurenta se afla/nu se afla pe teritoriul

Republicii Moldova, iar omisiunea de a-și proba propriile pretenții nu poate fi

imputată instanței de judecată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că, instanța de apel corect a ajuns la concluzia privind

respingerea cererii de repunere în termen a apelului, cu dispunerea restituirii

cererii de apel.

În acest context, instanța de recurs consideră că, la caz soluția instanței de

apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art.

6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, avînd în vedere că, prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărîrii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în

acest mod principiul securității raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Astfel, reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în

cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

menționat că, prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat dreptul la un proces echitabil.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar temeiurile invocate în cererea de recurs sînt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de

recurenta Ștefîrța Adelina și de a menține încheierea Curții de Apel Bălți din 25

octombrie 2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Ștefîrța Adelina.

Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Universitatea de Stat

„Alecu Russo,, împotriva Adelinei Ștefîrța privind întoarcerea executării efectuate

în temeiul titlului executoriu nr.2-248/2013 din 24.04.2013, inclusiv a cheltuielilor

de judecată, cheltuielilor de executare, și cererea reconvențională înaintată de

Adelina Ștefîrța împotriva Universității de Stat „Alecu Russo,, privind încasarea

prejudiciului.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Iurie Bejenaru