- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 noiembrie 2022
- Stat pârât
- BGR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Avdzhiyski împotriva Bulgariei
Traducere în română Auto
Publicat la 28 noiembrie 2022 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 34496/19 Lyubomir Ivanov AVDZHIYSKI împotriva Bulgariei depusă la 21 iunie 2019 comunicată la 10 noiembrie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la condamnarea reclamantului pentru difamare. La 13 aprilie 2017, reclamantul, în calitate de reprezentant al unui partid politic de opoziție, a participat la o ședință a Consiliului Municipal de Dupnitsa, în care se discuta situația financiară gravă a unui spital deținut deținut de municipalitate. Reclamantul a formulat o declarație, susținând că o astfel de situație este cauzată de acțiunile unui anumit dr P., angajat într-un spital privat, care a servit ca șef al unei autorități locale de sănătate între 2010 și 2014; potrivit reclamantului, în această perioadă, dr P. au impus numeroase amenzi și au luat alte decizii cu privire la spitalul municipal, creând o „goală” de 600.000 lev bulgare (BGN, echivalentul de 308.000 euro – EUR) în bugetul său.
Declarația reclamantului se bazează pe publicații media. În urma procedurilor inițiate cu privire la o plângere penală privată depusă de dr. P., reclamantul a fost condamnat pentru difamare într-o hotărâre finală a Curții Regionale Kyustendil din 21 decembrie 2018. Instanța a constatat în special că amenzile și alte sancțiuni hotărâte de Dr. P. ca sef al autorității sănătății au fost semnificativ mai mici decât ceea ce a declarat reclamantul, că reclamantul a implicat abuz de funcție de partea reclamantului, și că declarația impugnată a fost, prin urmare, difamatorie. Reclamantul a fost condamnat la o amendă de 1000 BGN (510) și a ordonat să plătească dr. P. BGN 2000 (1,020) în daune.
Reclamantul se plânge că condamnarea sa a fost încălcată de art. 10 din Convenție, având în vedere faptul că declarația sa impugnată a fost făcută în contextul unei dezbateri publice importante, că a acționat de bună credință se bazează pe publicații în mass-media și că impunerea unei sancțiuni în proceduri penale este excesivă. Condamnarea reclamantului pentru difamare a constituit o încălcare a dreptului său la libertate de exprimare garantat de art. 10 din Convenție?
Published on 28 November 2022
THIRD SECTION
Application no. 34496/19 Lyubomir Ivanov AVDZHIYSKI against Bulgaria lodged on 21 June 2019 communicated on 10 November 2022
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns the applicant’s conviction for defamation. On 13 April 2017 the applicant, as a representative of an opposition political party, attended a meeting of the Municipal Council of Dupnitsa where the dire financial situation of a municipally-owned hospital was being discussed. The applicant made a statement, alleging that such a situation was due to the actions a certain Dr P., employed in a privately-owned hospital, who had served as head of a local health authority between 2010 and 2014; according to the applicant, during this period Dr P. had imposed numerous fines and taken other decisions regarding the municipal hospital, creating a “hole” of 600,000 Bulgarian levs (BGN, the equivalent of 308,000 euros – EUR) in its budget.
The applicant’s statement was allegedly based on media publications. Following proceedings initiated upon a private criminal complaint by Dr P., the applicant was convicted for defamation in a final judgment of the Kyustendil Regional Court of 21 December 2018. The courts found in particular that the fines and other sanctions decided upon by Dr P. as a head of the health authority had been significantly lower than what the applicant had stated, that the applicant had implied abuse of office on the part of the claimant, and that the impugned statement was thus defamatory. The applicant was sentenced to a fine of BGN 1,000 (EUR 510), and ordered to pay Dr P. BGN 2,000 (EUR 1,020) in damage.
The applicant complains that his conviction was in breach of Article 10 of the Convention, seeing that his impugned statement had been made in the context of an important public debate, that he had acted in good faith relying on publications in the media, and that the imposition of a sanction in criminal proceedings was excessive.
QUESTION TO THE PARTIES
Did the applicant’s conviction for defamation amount to a violation of his right to freedom of expression guaranteed by Article 10 of the Convention?