2ra-2864/16 — anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, achitarea salariului ș.a

2ra-2864/16 — anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, achitarea salariului ș.a (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: A. Andronic dosarul nr. 2ra-2864/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul

Direcției generale locativ-comunale și amenajare a Consiliului municipal Chișinău,

Oleg Arbuz,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vera Andoni

împotriva Direcției generale locativ-comunale și amenajare mun. Chișinău și

Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.5 cu privire la anularea

ordinului de concediere, restabilirea la muncă, încasarea salariului pentru absența forțată

de la muncă, compensarea prejudiciului material și moral, încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 16 decembrie 2014 Vera Andoni a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției generale locativ-comunale și amenajare mun. Chișinău (în

continuare – DGLCA mun. Chișinău) și Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr.5 (în continuare – ÎMGFL nr.5) cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea la muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la

muncă, compensarea prejudiciului material și moral, încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că, de la 10 decembrie 1975 activează în

domeniul gospodăriei locativ-comunale, iar în anul 1980, de către Ministerul

Gospodăriei-Comunale a fost numită în funcția de contabil-șef la Direcția generală

locativ-comunală, activînd pînă la 01 iulie 1997, ulterior direcția respectivă s-a lichidat.

Relevă că, la data de 23 iunie 1997 s-a format ÎMGFL nr.5 la care a fost transferată

prin ordinul Regiei locative mun. Chișinău, în calitate de contabil-șef unde a activat

pînă în prezent.

Menționează că, Regia locativă mun. Chișinău a fost lichidată la 19 iulie 1997 și

creată Direcția locuințe a Primăriei mun. Chișinău, care la rîndul ei a fost lichidată la 06

aprilie 2004, funcțiile administrative fiind transmise Direcției generale construcții,

locuințe și amenajare nou-formate, fiind reorganizată la 30 decembrie 2004 în Direcția

generală locativ-comunală și amenajare a mun. Chișinău.

Afirmă că a fost numită de Regia locativă sec. Botanica la ÎMGFL nr.5,

considerînd-o pe ultima ca angajator, deoarece a fost remunerată pentru munca prestată

1

acesteia.

Invocă faptul că, la data de 30 iunie 2008 a semnat cu ÎMGFL contractul individual

de muncă nr.3/08 pe un termen nedeterminat, semnalînd că nu a încheiat contract

individual de muncă atît cu Regia locativă mun. Chișinău cît și cu celelalte direcții

create ulterior.

Susține că, la ședința operativă din 05 noiembrie 2014, organizată la sfîrșitul zile

de lucru, s-a dat citire ordinului DGLCA mun. Chișinău cu privire la desfacerea

contractului individual de muncă, însă ca replica a invocat faptul că nu are încheiat

contract individual de muncă cu DGLCA mun. Chișinău.

Menționează că, la data de 04 noiembrie și 05 noiembrie 2014 și-a exercitat

atribuțiile de serviciu, iar la data de 06 noiembrie 2014 s-a prezentat la serviciu și în

urma discuțiilor cu directorul ÎMGFL nr.5 în prezența colaboratorilor de poliție, precum

și a situațiilor create, pe fon de stres emoțional, s-a adresat medicului. Pînă la data de 15

noiembrie 2014 s-a aflat în concediu medical.

Relevă că, în perioada 17 noiembrie – 20 noiembrie 2014 s-a prezentat la serviciu

pentru a transmite actele viitoarei contabile.

Afirmă că, la data de 17 noiembrie 2014 a recepționat ordinul nr.239-c din 04

noiembrie 2014 cu privire la desfacerea contractului individual de muncă prin poștă,

însă consideră că acesta este întocmit cu încălcări ale legislației, deoarece în conținutul

acestuia se face referire la un contract individual de muncă pe care nu l-a semnat, din

care considerente intervine nulitatea acestuia.

Susține că, eliberarea din funcție a fost efectuată fără acordul organului sindical,

iar ca urmare a eliberării din funcție, i-a fost grav afectată starea sănătății și cauzate

suferințe morale.

Invocă faptul că, s-a adresat ÎMGFL nr.5 și DGLCA mun. Chișinău, însă

solicitările nu au fost satisfăcute.

Prin cererea de concretizare, solicită anularea ordinului DGLCA mun. Chișinău

nr.239-c din 04 noiembrie 2014, restabilirea la locul de muncă în funcția de contabil-șef

la ÎMGFL nr.5, încasarea, în mod solidar de la ÎMGFL nr.5 și DGLCA mun. Chișinău, a

despăgubirilor pentru lipsa forțată de la muncă în sumă de 83757,24 de lei, a

prejudiciului cauzat în legătură cu reținerea eliberării carnetului de muncă în sumă de

4874,76 de lei și pentru reținerea plăților în mărime de 1263,60 de lei, încasarea

prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de

2500 de lei.

La data de 16 februarie 2015 ÎMGFL nr.5 a înaintat acțiune reconvențională

împotriva Verei Andoni, intervenient accesoriu Direcția generală locativ-comunală și

amenajare mun. Chișinău cu privire la declararea nulă a contractului individual de

muncă și acordul suplimentar.

În motivarea acțiunii reconvenționale a menționat că, Vera Andoni a fost numită de

către Ministerul Gospodăriei Comunale în funcția de contabil-șef la Direcția generală

locativ-comunală care a activat pînă la data de 01 iulie 1997.

Afirmă că, la data de 01 iulie 1997, prin ordinul șefului Regiei locative mun.

Chișinău nr.16-p, Vera Andoni a fost numită în funcția de contabil-șef al ÎMGFL nr.5.

Menționează că, din 30 decembrie 2004, succesor legal-statutar al Regiei locative

mun. Chișinău este Direcția generală locativ-comunală și amenajare a mun. Chișinău.

Susține că la data de 30 iunie 2008 a fost semnat contractul individual de muncă

nr.3/08 între Vera Andoni – în calitate de salariat și directorul ÎMGFL nr.5 Vladimir

2

Struc – în calitate de angajator, astfel fiind încălcată procedura legală de angajare în

serviciu a contabililor-șefi ai întreprinderii municipale.

Atenționează că, acordul suplimentar nr.03/08-1 din 24 mai 2010 încheiat între

Vera Andoni și ÎMGFL nr.5, la contractul individual de muncă nr. nr.3/08 din 30 iunie

2008 a fost pus în vigoare anterior semnării.

Afirmă că, Vera Andoni avea raporturi de muncă cu DGLCA mun. Chișinău,

succesor al Regiei locative mun. Chișinău, iar încheierea unui alt contract individual de

muncă, în cazul în care cel vechi nu a încetat, nu putea poate avea loc.

Solicită declararea nulă a contractului individual de muncă nr.3/08 din 30 iunie

2008 și acordului suplimentar nr.03/08-1 din 24 mai 2010 la contractul individual de

muncă nr.3/08 din 30 iunie 2008.

În cadrul ședinței de judecată din 18 februarie 2015 DGLCA mun. Chișinău a

înaintat acțiune reconvențională împotriva Verei Andoni, intervenient accesoriu ÎMGFL

nr.5 cu privire la anularea contractului individual de muncă.

În motivarea acțiunii reconvenționale a menționat motive similare acțiunii

reconvenționale înaintate de ÎMGFL nr.5 invocînd că, Verei Andoni i s-a transmis

pentru a face cunoștință și a semna contractul cu nr.40/2013, însă dînsa a refuzat

semnarea acestuia, fapt confirmat prin actul nr.1 din 04 noiembrie 2013, referindu-se la

pct.5.4.2 și pct.5.4.3 din Regulamentul DGLCA și Statutul ÎMGFL.

Consideră că, contractul individual de muncă nr.3/08 din 30 iunie 2008 încheiat

între ÎMGFL nr.5 în persoana directorului Vladimir Struc și Vera Andoni contravine

normelor legale, deoarece a fost semnat de o persoană care nu avea astfel de

împuterniciri.

Solicită respingerea cererii de chemare în judecată depusă de Vera Andoni,

admiterea acțiunii reconvenționale și anularea contractului individual de muncă nr.3/08

din 30 iunie 2008.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 decembrie 2015 s-a

admis parțial acțiunea, s-a anulat ca ilegal ordinul Consiliului municipal Direcția

generală locativ-comunală și amenajare nr.239-c din 04 noiembrie 2014 „Cu privire la

desfacerea contractului individual de muncă încheiat cu dna Vera Andoni”, s-a restabilit

Vera Andoni în funcția de contabil-șef în Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr.5 a Consiliului municipal, s-a încasat din contul Direcției generale

locativ-comunală și amenajare a Consiliului municipal în beneficiul Verei Andoni

salariul în sumă de 96459,52 de lei, prejudiciul material în sumă de 1263,60 de lei și

cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat în sumă de 2931,69 de lei și asistență

juridică în sumă de 2500 de lei, în rest, s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind

încasarea prejudiciului moral, s-a respins cererea reconvențională depusă de Direcția

generală locativ-comunală și amenajare a Consiliul municipal împotriva Verei Andoni,

intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.5

a Consiliului municipal cu privire la anularea contractului individual de muncă nr.3/08

din 30 iunie 2008 și acordului suplimentar nr.03/08-1 din 24 mai 2010 ca neîntemeiată.

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 05 ianuarie

2016 s-a încasat din contul Direcției generale locativ-comunală și amenajare a

Consiliului municipal în beneficiul Verei Andoni un salariul mediu lunar în sumă de

6736 de lei, cu mențiunea, că hotărîrea cu privire la încasarea unui salariu mediu lunar

în sumă de 6736 de lei și restabilirea în funcția de contabil-șef în Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.5 a Consiliului municipal, urmează a fi

3

executată imediat, s-a încasat din contul Direcției generale locativ-comunală și

amenajare a Consiliului municipal în beneficiul Verei Andoni pentru perioada de 22 de

zile pentru reținerea carnetului de muncă în sumă de 5040,64 de lei.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 05 ianuarie 2016 s-a

corectat eroare materială din dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

nr.2-6101/14 din 30 decembrie 2015, s-a încasat din contul Direcției generale locativ-

comunală și amenajare a Consiliului municipal în beneficiul statului taxa de stat în sumă

de 3082,91 de lei.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că, contractul individual de muncă din

30 iunie 2008 este încheiat pentru o perioadă nedeterminată, reieșind din clauza nr.1 a

contractului.

Totodată, prima instanță a conchis că, la momentul încheierii contractului de

muncă, Vladimir Struc activa în calitate de director al ÎMGFL nr.5, iar Vera Andoni

activa în cadrul ÎMGFL nr.5 în calitate de contabil-șef în urma transferului efectuat la

data de 01 iulie 1997 prin ordinul nr.16-p, emis de Regia locativă municipală, fapt

confirmat de pîrîți.

Prima instanță a mai reținut că Direcția generala locativ-comunală și amenajare a

Consiliului municipal a încheiat contracte individuale de muncă cu fiecare contabil-șef

al ÎMGFL 1-23, cu excepția Verei Andoni, contabil-șef al ÎMGFL nr.5, care a refuzat

încheierea contractului individual de muncă nr.10/2013 din 04 noiembrie 2013.

La fel, prima instanță a remarcat faptul că, deși Vladimir Struc, în calitate de

director al ÎMGFL nr.5 nu putea angaja persoane pe post de contabil-șef, Vera Andoni a

activat în această calitate ulterior încheierii contractului individual de muncă din 30

iunie 2008 cu consimțămîntul tacit al DGLCA. În atare circumstanțe, instanța a stabilit

că cauza de nulitate a fost acoperită de DGLCA prin reticența de care a dat dovadă, iar

eliberarea din funcție a Verei Andoni a fost ilegală, avînd caracter arbitrar.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016 s-au respins apelurile

declarate de Direcția generală locativ-comunală și amenajare și întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.5, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 30 decembrie 2016 și hotărîrea suplimentară din 05 ianuarie

2016.

La data de 12 octombrie 2016 reprezentantul Direcției generale locativ-comunale

și amenajare a Consiliului municipal Chișinău, Oleg Arbuz a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016 solicitînd repunerea în

termen pentru declararea recursului, admiterea cererii de recurs, casarea deciziei

instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri de

respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale pricinii menționînd că,

instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele importante ale pricinii, invocînd că

probele au fost apreciate arbitrar.

Susține că, instanțele anulînd ordinul nr.239-c din 04 noiembrie 2014 nu s-au

referit la contractul individual de muncă pe un termen determinat nr.40/2013 din 04

noiembrie 2013, fapt ce determină că actul respectiv nu produce nici un efect juridic și

nu există temei de a achita sumele de bani cu titlu de plăți salariale și prejudicii

materiale în favoarea intimatei.

Menționează că, contractul individual de muncă dintre DGLCA mun. Chișinău și

Vera Andoni a fost încheiat pe o perioadă determinată de timp, iar la momentul

4

desfacerii acestuia, termenul expirase, fapt cunoscut de intimată.

Consideră că, instanța eronat a încasat taxa de stat de la DGLCA în mărime de

2931,69 de lei, deoarece autoritățile publice locale sunt scutite de la plata taxei de stat

conform art.85 din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră că cerința reprezentantului recurentului cu privire la

repunerea în termen de declarare a recursului este inoportună de examinat, deoarece

5

din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei

instanței de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a

recursului, prin urmare calea de atac se consideră ca fiind exercitată în termen.

Alegațiile invocate în recurs precum că, instanțele anulînd ordinul nr.239-c din 04

noiembrie 2014 nu s-au referit la contractul individual de muncă pe un termen

determinat nr.40/2013 din 04 noiembrie 2013, fapt ce determină că actul respectiv nu

produce nici un efect juridic și nu există temei de a achita sumele de bani cu titlu de

plăți salariale și prejudicii materiale în favoarea intimatei, nu pot fi reținute, or obiectul

acțiunii constă în contestarea ordinului nr.239-c din 04 noiembrie 2014 și încasarea

plăților salariale ce decurg din raporturile de muncă în baza contractului individual de

muncă nr.3/08 din 30 iunie 2008 și acordului suplimentar nr.03/08-1 din 24 mai 2010,

dar nu din contractul individual de muncă nr.40/2013 din 04 noiembrie 2013, care nu a

fost semnat de intimată (vol.1, f.d.16-17).

Nu pot fi reținute și cele invocate în recurs precum că, contractul individual de

muncă dintre DGLCA mun. Chișinău și Vera Andoni a fost încheiat pe o perioadă

determinată de timp, iar la momentul desfacerii acestuia, termenul expirase, fapt

cunoscut de intimată, deoarece un atare contract nu există, or contractul individual de

muncă nr.40/2013 din 04 noiembrie 2013 încheiat între DGLCA mun. Chișinău și Vera

Andoni nu a fost semnat de ultima.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanța eronat a încasat taxa de stat de

la DGLCA în mărime de 2931,69 de lei, deoarece autoritățile publice locale sunt scutite

de la plata taxei de stat conform art.85 din Codul de procedură civilă, nu pot fi reținute,

reieșind din faptul că încheierea de corectare a greșelilor din hotărîre poate fi atacată cu

recurs potrivit art.249 alin. (3) din Codul de procedură civilă, însă recurentul nu și-a

valorificat acest drept.

Prin urmare, instanțele inferioare au elucidat toate circumstanțele importante ale

pricinii, acestea fiind examinate prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, în

raport cu dispozițiile art.118 din aceeași lege, dînd o apreciere justă acestora.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de

reprezentantul recurentului în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or

recursul devoluează exclusiv circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Direcției generale locativ-

6

comunale și amenajare a Consiliului municipal Chișinău, Oleg Arbuz, în baza art. 433

lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Direcției generale locativ-comunale și

amenajare a Consiliului municipal Chișinău, Oleg Arbuz, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

7