NOVGORODOV AND OTHERS v. RUSSIA

DECIZIA nr. 17274/18 Vyacheslav Nikolayevich NOVGORODOV împotriva Rusiei și a altor trei cereri (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința la 10 noiembrie 2022 în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președintele Ioannis Ktistakis , Andreas Zünd , judecători și Viktoriya Maradudina , grefier adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat în cererile nr. 2509/20 și 50108/20 și observațiile în răspuns transmise de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este stabilită în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamanților în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție privind tratamentul medical inadecvat în detenție și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern au fost comunicate guvernului rus („Guvernul”). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Reclamanții se plângeau că nu au primit asistență medicală adecvată în ceea ce privește condițiile lor medicale enumerate în tabelul adăugat și că nu au fost disponibile niciun remediu intern eficace în ceea ce privește calitatea asistenței medicale în detenție. „Nimeni nu va fi supus unei torturi sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în prezenta convenție are un remediu eficace în fața unei autorități naționale ...” În primul rând, Curtea reiterează că, în general, perioada de șase luni decurge de la data hotărârii finale în procesul de epuizare a căilor de recurs interne. În cazul în care, de la început, este clar că nu există niciun remediu eficace pentru solicitant, perioada decurge de la data actelor sau măsurilor reclamate sau de la data cunoștinței actului respectiv sau a efectelor sale asupra reclamantului sau a prejudiciului său (a se vedea Varnava și alții c. Turcia [GC], nos. 16064/90, etc., § 157, CEDO 2009). În cazul în care presupusa încălcare constituie o situație continuă împotriva căreia nu există niciun remediu intern, perioada de șase luni începe să decurgă de la sfârșitul situației continue (a se vedea Ülke c. Turcia (dec.), nr. 39437/98, 1 iunie 2004). Curtea constată, de asemenea, că unii reclamanți s-au plâns în legătură cu perioadele în care nu au primit asistență medicală adecvată care intră în afara celor șase luni permise pentru a solicita Curtea (a se vedea cererea nr. 2509/20, în ceea ce privește perioada între 2011 și 2018, precum și cererea nr. 27514/20, în ceea ce privește perioada între 2006 și 2017). Rezultă că cererile de mai sus sunt inadmisibile în parte din cauza nerespectării normei de șase luni. În ceea ce privește cererea nr. 50108/20, reclamantul a fost eliberat și ar fi putut să se plângă de neglijență medicală în fața instanțelor interne. Prin urmare, plângerea sa trebuie respinsă din cauza neepuizarii recourslor interne. În ceea ce privește restul plângerilor, Curtea reiterează că principiile generale privind calitatea asistenței medicale în detenție au fost exprimate în mai multe dintre hotărârile sale anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, §§ 135-40, CEDH 2016 și Ivko c. Rusia , nr. 30575/08, §§ 91-95, 15 decembrie 2015). Curtea adoptă concluzii după evaluarea tuturor elementelor de probă, inclusiv astfel de indicii care pot rezulta din faptele și din argumentele părților. Potrivit jurisprudenței stabilite, dovezile pot urma de la coexistența unor indicii suficient de puternice, clare și concordante sau de presupuneri de fapt similare nerefutate (a se vedea, de exemplu, Ananiev și alții c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08, § 121, 10 ianuarie 2012). În cazurile privind condițiile de detenție și asistența medicală în detenție, sarcina probei poate fi mutată către autorități (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, § 100, ECHR 2000-VII; a se vedea, de asemenea, Mathew c. Olanda , nr. 24919/03, § 156, CEDH 2005-IX). Cu toate acestea, un reclamant trebuie să prezinte un cont elaborat și consecvent al presupusului nerespect al statului care nu i-a furnizat asistența medicală necesară, menționând elementele specifice care ar permite Curții să stabilească că plângerea nu este vădit nefondată sau inadmisibilă din alte motive. După examinarea materialelor prezentate, inclusiv dovezi medicale ample furnizate de Guvern, Curtea consideră că reclamanții au primit tratamente medicale esențiale în ceea ce privește condițiile lor. Deficiențele de calitate a asistenței medicale presupuse de solicitanți sunt fie nesemnificative, fie nu susținute de dovezi suficient de puternice. Prin urmare, acestea nu pot fi acceptate de Curte. Aceste plângeri în temeiul articolului 3 cu privire la asistența medicală slabă în detenție sunt, prin urmare, vădit nefondat. În plus, art. 13 necesită căi de recurs interne numai în ceea ce privește plângerile argubile în ceea ce privește Convenția (a se vedea Boyle și Rice c. Regatul Unit , 27 aprilie 1988, § 52, Serie A nr. 131). Întrucât Curtea a constatat mai sus că plângerile reclamanților în temeiul articolului 3 sunt inadmisibile, nu apare nici o problemă în temeiul articolului 13 din Convenție. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că prezenta plângere este inadmisibilă și trebuie respinsă în conformitate cu articolele 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara cererile inadmisibile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 1 decembrie 2022. Viktoriya Maradodina Darian Pavli Președintele adjunct al grefierului interimar APPENDIX Lista cererilor de depunere a plângerilor în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție (tratament medical neadecvat în detenție) nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Condiția medicală principală Deficiențe în tratamentul medical Date 17274/18 29/03/2018 Vyacheslav Nikolayevich NOVGORODOV 1964 Larisa Viktorovna Zakharova Yekaterinburg ateroscleroza picioarelor lipsă/delaiate de medicamente, lipsa de echipament de reabilitare post-chirurgie (amputare a piciorului stâng) 19/06/2014 până la 28/01/2020 5 ani(i) și 7 luni(i) și 10 zile(i) 2509/20 14/12/2019 Roman Yurievich SKORIKOV 1977 HIV/SIDA, tuberculoză, invaliditate II HIV lipsă/delaiată de tratament cu medicamente, lipsă/delaia în examenul medical 24/10/2018 - în așteptare de peste 3 ani(i) și 10 luni(i) și 6 zile(i) lipsă/delaiată de terapie cu medicamente, lipsă/delaia în examenul medical 01/01/2011 până la 24/10/2018 7 ani (s) și 9 luni (s) și 24 zile (s) 27514/20 18/03/2020 Vladimir Mikhaylovich KALEDINTSEV 1979 HIV/SIDA, hepatită lipsă/declasată de tratament cu droguri 27/11/2006 până la 07/03/2017 10 ani (s) și 3 luni (s) și 9 zile (s) lipsă/declasată de tratament cu droguri 07/03/2017 - în așteptarea de mai mult de 5 ani (s) și 5 luni (s) și 23 zile (s) 50108/20 26/10/2020 Roman Viktorovich TYWFERT 1979 HIV/SIDA, hepatită lipsa/declasarea în consultarea unui specialist, dietă lipsă/declasată, lipsa/delasată de medicament, lipsa/delasarea în cadrul examinării medicale, în timp ce reclamantul, care suferă de faza 3 a infecției cu HIV, primește terapie antiretrovirală, ficatul său a fost deteriorat semnificativ. 01/10/2018 până la 26/03/2020 (eliberat) 1 an(i) și 5 luni(i) și 26 zile(i)

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 17274/18

Vyacheslav Nikolayevich NOVGORODOV against Russia

and 3 other applications

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 10

November 2022 as a Committee composed of:

Darian Pavli

, President

,

Ioannis Ktistakis,

Andreas Zünd

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government in applications nos. 2509/20 and 50108/20 and the observations in reply submitted by the applicants,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table.

The applicants’ complaints under Articles 3 and 13 of the Convention concerning the inadequate medical treatment in detention and the lack of any effective remedy in domestic law were communicated to the Russian Government (“the Government”).

THE LAW

Joinder of the applications

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

Complaints under Articles 3 and 13 of the Convention (inadequate medical treatment in detention and lack of any effective remedy in domestic law)

The applicants complained that they had not received adequate medical assistance in respect of their medical conditions listed in the appended table, and that no effective domestic remedies regarding the quality of the medical care in detention had been available to them. They relied on Articles 3 and 13 of the Convention, which read as follows:

Article 3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in this Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority ...”

First of all, the Court reiterates that, as a rule, the six-month period runs from the date of the final decision in the process of exhaustion of domestic remedies. Where it is clear from the outset however that no effective remedy is available to the applicant, the period runs from the date of the acts or measures complained of, or from the date of knowledge of that act or its effect on or prejudice to the applicant (see

Varnava and Others v. Turkey

[GC], nos.

16064/90 etc., § 157, ECHR 2009). Where the alleged violation constitutes a continuing situation against which no domestic remedy is available, the six-month period starts to run from the end of the continuing situation (see

Ülke v. Turkey

(dec.), no. 39437/98, 1 June 2004).

The Court further notes that some applicants complained about the periods where they did not receive adequate medical assistance which fall outside the six months allowed for applying to the Court (see application no. 2509/20, as regards the period between 2011 and 2018, and application no. 27514/20, as regards the period between 2006 and 2017). It follows that the above applications are inadmissible in part due to non-compliance with the six-month rule.

As regards application no. 50108/20, the applicant was released and could have complained about medical negligence before the domestic courts. Therefore, his complaint must be rejected due to the non-exhaustion of domestic remedies.

As to the rest of the complaints, the Court reiterates that the general principles regarding the quality of medical care in detention have been stated in several of its previous judgments (see, among many other authorities,

Blokhin v. Russia

[GC], no. 47152/06, §§ 135-40, ECHR 2016, and

Ivko v.

Russia

, no. 30575/08, §§ 91-95, 15 December 2015).

The Court adopts conclusions after evaluating all the evidence, including such inferences as may flow from the facts and the parties’ submissions. According to its established case-law, proof may follow from the coexistence of sufficiently strong, clear and concordant inferences or of similar unrebutted presumptions of fact (see, for example,

Ananyev and Others v.

Russia

, nos. 42525/07 and 60800/08, § 121, 10 January 2012). In cases regarding conditions of detention and medical assistance in detention the burden of proof may, under certain circumstances, be shifted to the authorities (see

Salman v. Turkey

[GC], no. 21986/93, § 100, ECHR

2000-VII; see also

Mathew v. the Netherlands

, no. 24919/03, § 156, ECHR 2005-IX). Nevertheless, an applicant must provide an elaborate and consistent account of the State’s alleged failure to provide him with the required medical assistance, mentioning the specific elements which would enable the Court to determine that the complaint is not manifestly ill-founded or inadmissible on any other grounds.

Having examined the materials submitted, including extensive medical evidence provided by the Government, the Court considers that the applicants received essential medical treatment in respect of their conditions. The defects in the quality of medical care alleged by the applicants are either insignificant or not supported by sufficiently strong evidence. Therefore, they cannot be accepted by the Court. These complaints under Article 3 about the poor medical aid in detention are therefore manifestly ill-founded.

In addition, Article 13 requires domestic remedies only with regard to complaints arguable in terms of the Convention (see

Boyle and Rice v. the United Kingdom

, 27 April 1988, § 52, Series A no. 131). Since the Court has found above that the applicants’ complaints under Article 3 are inadmissible, no issue under Article 13 of the Convention arises in their cases.

In view of the above, the Court finds that the present complaints are inadmissible and must be rejected in accordance with Article

35

§§

3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications inadmissible.

Done in English and notified in writing on 1 December 2022.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Articles

3 and13 of the Convention

(inadequate medical treatment in detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Principal medical condition

Shortcomings in medical treatment

Dates

17274/18

29/03/2018

Vyacheslav Nikolayevich NOVGORODOV

1964

Larisa Viktorovna Zakharova

Yekaterinburg

atherosclerosis of legs

lacking/delayed drug therapy, lack of post-surgery (amputation of the left leg) rehabilitation equipment

19/06/2014 to 28/01/2020

5 year(s) and 7 month(s) and 10 day(s)

2509/20

14/12/2019

Roman Yuryevich SKORIKOV

1977

HIV/AIDS, tuberculosis, disability II

HIV

lacking/delayed drug therapy, lack of/delay in medical examination

24/10/2018 - pending

More than 3 year(s) and 10 month(s) and 6 day(s)

lacking/delayed drug therapy, lack of/delay in medical examination

01/01/2011 to 24/10/2018

7 year(s) and 9 month(s) and 24 day(s)

27514/20

18/03/2020

Vladimir Mikhaylovich KALEDINTSEV

1979

HIV/AIDS, hepatitis

lacking/delayed drug therapy

27/11/2006 to 07/03/2017

10 year(s) and 3 month(s) and 9 day(s)

lacking/delayed drug therapy

07/03/2017 - pending

More than 5 year(s) and 5 month(s) and 23 day(s)

50108/20

26/10/2020

Roman Viktorovich SAYFERT

1979

HIV/AIDS, hepatitis

lack of/delay in consultation by a specialist, lacking/delayed diet, lacking/delayed drug therapy, lack of/delay in medical examination, while the applicant, who suffers from stage 3 of HIV infection receives antiretroviral therapy, his liver has been significantly damaged.

01/10/2018 to 26/03/2020 (released)

1 year(s) and 5 month(s) and 26 day(s)