YAGODNIKOV AND OTHERS v. RUSSIA

DECIZIA nr. 22414/17 Aleksandr Vladimirovich YAGODNIKOV împotriva Rusiei și a altor 6 cereri (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), care așeză la 5 noiembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători și Liv Tigerstedt, grefier adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților este stabilită în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile inadecvate ale detenției lor (a se vedea tabelul anexat pentru detalii). Unii solicitanți au susținut, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu au un remediu eficace pentru a se plânge despre condițiile inadecvate ale detenției lor. Aceste plângeri au fost comunicate guvernului rus („Guvernul”). Însoțitor de cereri Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. În prezentele cereri, reclamanții s-au plâns de condițiile de detenție anterioară și postconvicțională în încălcarea cerințelor naționale în timpul perioadelor care deja s-au încheiat (pentru detalii suplimentare, a se vedea tabelul adăugat), unele dintre ele au susținut, de asemenea, că nu au avut un remediu intern eficace pentru a se plânge de aceste condiții la nivel național. Articolele 3 și 13 se citesc: art. 3 Interzicerea torturii „Nimeni nu poate fi supus torturii sau unor tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” art. 13 Dreptul la un remediu eficace „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” În decizia sa recentă a lui Shmelev și alții c. Rusia ((dec.), nr. 41743/17 și 16 altele, 17 martie 2020), Curtea a examinat cereri similare depuse de solicitanți ruși și le-a declarat inadmisibile pentru neepuizarea recourslor interne. În special, Curtea a luat în considerare faptul că, la 27 ianuarie 2020, noua lege a compensației a intrat în vigoare în Rusia. Acesta a remarcat faptul că legea prevede că orice deținut care afirmă că condițiile sale de detenție sunt încălcate cu legislația națională sau cu acordurile internaționale ale Federației Ruse pot fi aplicate unei instanțe. Noutatea legii este că un deținut deținut (fost) poate pretinde, în același timp, o constatare a unei încălcări a condițiilor de detenție inadecvate și a unei compensații financiare pentru această încălcare. În decizia respectivă, Curtea a hotărât în continuare următoarele: „122. Curtea reiterează că, în cazul în care detenția este depășită, un remediu compensatoriu poate fi suficient pentru a oferi reclamanților un recurs echitabil pentru presupusa încălcare a articolului 3 (a se vedea jurisprudența menționată mai sus la punctul 87). În consecință, este suficient să se examineze dacă reclamanții în cauză pot fi obligați să epuizeze soluția compensatorie. 123. După cum se menționează mai sus, Curtea poate examina eficacitatea unui remediu intern nou introdus, chiar dacă nu era disponibil la momentul depunerii cererilor, în cazul în care acest remediu este introdus într-o etapă ulterioră în răspunsul constatării Curții cu privire la o problemă sistemică (a se vedea punctul 106 de mai sus și jurisprudența citată în acest sens). 124. Curtea a concluzionat că Legea privind compensarea prezintă, în principiu, o modalitate adecvată și eficientă de remediere compensatorie în cazurile care provoacă chestiuni de condiții necorespunzătoare de detenție preventivă. Acesta a constatat că este direct accesibil pentru persoanele în cauză, este furnizată cu garanțiile procedurale necesare legate de procedurile judiciare, că nu există motive de așteptare că astfel de cereri nu ar fi prelucrate într-un timp rezonabil sau că compensația nu ar fi plătită prompt. De asemenea, a concluzionat că sistemul oferă reclamanților perspective rezonabile de succes în ceea ce privește premiile de compensare. 125. Actul de compensare este dotat cu dispoziții tranzitorii, astfel încât orice persoană a cărui plângere cu privire la condițiile inadecvate de detenție a fost așteptat cu această Curte la momentul intrării în vigoare a Actului să se aplice în termen de 180 de zile de la data respectivă (a se vedea punctul 63 de mai sus). Același lucru se aplică celor ale căror plângeri ar fi declarate inadmisibile de către această Curte, având în vedere intrarea în vigoare a Actului. 126. Curtea acceptă faptul că instanța internă nu a putut încă să stabilească orice practică în temeiul Legii de compensare. Cu toate acestea, Curtea a constatat deja că îndoielile cu privire la perspectivele unui remediu, care pare să ofere o posibilitate rezonabilă de remediere, nu sunt un motiv suficient pentru a-l scoate (a se vedea Shtolts și alții, citat mai sus, § 111). 127. În consecință, chiar dacă soluția internă nu a fost disponibilă pentru reclamanții la momentul în care au solicitat Curtea, situația justifică o deplasare de la reglementarea generală privind epuizarea și impune reclamanților în cauză să solicite compensații în temeiul Legii de compensare. 128. Curtea acceptă faptul că rezultatul cererilor în temeiul noilor dispoziții nu poate fi verificat în prezent. Cu toate acestea, după cum a remarcat deja Curtea în ocazii similare, ar rămâne deschis pentru reclamanții să prezinte noi plângeri în cazul în care afirmațiile lor la instanțele interne nu se dovedesc reușite, dintr-un motiv sau altul. Jurisdicția de supraveghere finală a Curții rămâne în ceea ce privește orice plângeri depuse de reclamanții care, în conformitate cu principiul subsidiarității, au epuizat modalitățile disponibile de remediere (a se vedea Domján § 37; și Shtolts și alții , §§§ Curtea va rămâne liberă să evalueze respectarea practicii interne cu hotărârea pilot și cu standardele convenției în general, inclusiv în ceea ce privește standardul de probe angajate de instanțe interne (a se vedea rezumatul jurisprudenței relevante la punctul 82 de mai sus). 129. În sfârșit, Curtea nu pierde de vedere o serie de evoluții pozitive legate de situația cu detenția preliminară în Rusia, care va fi analizată mai jos.” Având în vedere că există astfel un remediu eficace în Rusia pentru cazurile în care reclamanții se plâng de încălcarea articolului 3 în ceea ce privește detenția anterioară și, după ce au respins cererile de neepuizare a acestor solicitanți, Curtea a declarat că va aplica această abordare la toate cererile similare (a se vedea Shmelev și altele, (dec.), citate mai sus, § 130). De asemenea, Curtea a constatat că reclamanții care se plângeau de detenția lor în condiții suprapopulate de infracțiunile post-convicție în încălcarea normei statutare naționale de două metri pătrați pe persoană și, în cazul în care detenția lor în astfel de condiții era deja terminată, s-au constatat într-o situație similară cu cea a persoanelor ale căror detenție anterioară a fost încălcat standardele naționale aplicabile. Curtea a subliniat faptul că pentru ei, precum și pentru alte persoane în situație similară, noua lege compensatorie prezintă, în principiu, o cale adecvată și eficientă de obținere a unei compensații compensatorii și oferă perspective rezonabile de succes (a se vedea Shmelev și alții, (dec.), citată mai sus, § 154). Prin urmare, aceasta a respins, de asemenea, pentru neepuizarea cererilor de remediere internă în cazul în care reclamanții se plângeau de detenție post-convicție în încălcarea standardului statutar național și a decis că reclamanții efectivi sau potențiali se găsesc într-o situație similară – adică. în cazul în care plângerea se referă la detenția corectivă anterioară în condiții în încălcarea standardelor interne aplicabile – se așteaptă, de asemenea, să se folosească în primul rând de remedierea compensatorie introdusă în ianuarie 2020 (Shmelev și alții , (dec.), citat mai sus, §§§ 155-156). În ceea ce privește circumstanțele prezentelor cauze și după examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea acestor plângeri. În special, Curtea constată că doi reclamanți se plângeau cu privire la condițiile de detenție ale acestora în colonia IK 56 din regiunea Sverdlovsk. În plus față de plângerile specifice enumerate în tabelul adăugat, reclamanții au prezentat o descriere similară a condițiilor generale. Deși nu susțin că nu au avut loc personal ca atare, reclamanții se plângeau totuși de tratamente degradante referitoare la lipsa de sisteme de furnizare de apă și de canalizare în colonia IK-56, precum și de absența unor instalații sanitare adecvate în celule. Tratamentul pe care s-au plâns constă în necesitatea de a se ameliora într-o găleată, adesea în prezența unui alt deținut, și de a îndura dificultățile ca urmare a lipsei de instalații sanitare, cum ar fi mirosul neplăcut din celule, igiena proastă și obligația zilnică de a gol și de a curăța găleata. Aceste condiții din regiunea Sverdlovsk IK-56 au fost deja obiectul criticilor Curții, atunci când a susținut că lipsa de acces la instalații sanitare adecvate este contrar garanțiilor prevăzute la art. 3 din Convenție (a se vedea Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09, § 94, 6 martie 2014). Curtea în acest sens nu pierde vederea argumentelor părților că autoritățile ruse au decis să închidă instalația și că până în vara 2018 toți deținuții au fost transferați de la aceasta. Este clar că condițiile din colonia IK-56 au fost contrar cerințelor juridice interne. Prin urmare, reclamanții care s-au plâns cu privire la condițiile de detenție în IK 56 colonia din regiunea Sverdlovsk era în aceeași poziție cu reclamanții care se plângeau de detenția lor în condiții suprapopulate de instituții de condamnare în încălcarea normei statutare naționale de doi metri pătrați pe persoană (a se vedea Shmelev și alții, (dec.), menționate mai sus, § 154). În consecință, reclamanții ar trebui să epuizeze acest remediu înainte de a fi examinați de Curte. Rezultă că plângerile lor, enumerate în tabelul adăugat, în conformitate cu articolele 3 și 13, ar trebui să fie declarate inadmisibile în temeiul art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 26 noiembrie 2020. Liv Tigerstedt Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Facilități de începere și încheiere Durata Deținuților per brigadă Sq. m per deținut Claimări specifice 222414/17 10/03/2017 Aleksandr Vladimirovich YAGODNIKOV 1978 Vinogradov Aleksandr Vladimirovich Kostroma IK-1 Regiunea Kostroma 17/09/2015 până la 15/09/2017 1 an(s) și 11 luni(s) și 30 zile(s) 100 deținuți(s) 1,6 m2 de calitate slabă a alimentelor, lipsă sau insuficientă de lumină electrică, infestare a celulelor cu insecte/rodenți, lipsă sau insuficientă de exercitare fizică în aerul proaspăt 60886/17 12/02/2018 Timur Arongolovich TEMIROV 1970 1970 Regiunea IK-56 Sverdlovsk 10/04/2010 până la 13/01/2018 7 ani(s) și 9 luni(s) și 4 zile(s) suprapopulare, nu sau acces limitat la toaletă, nu sau acces limitat la apă curentă, infestare a celulelor cu insecte/rodenți, lipsă sau insuficientă de lumină electrică, lipsă sau insuficientă de lumină naturală, lipsă sau insuficientă de exercițiune fizică în aer proaspăt, nu sau acces limitat la duș 73501/17 02/10/2017 Sergey Mikhaylovich MONOGOV 1977 Yesina Tatyana Robertovna Sevastopol IK-56 Sverdlovsk regiune 25/08/2014 până la 16/04/2018 3 ani(s) și 7 luni(s) și 23 zile(s) nu sau acces limitat la apă curentă, lipsa de aer proaspăt, lipsa sau insuficiența instalațiilor igienice, lipsa sau insuficiența luminii naturale, lipsa sau insuficiența exercițiului fizic în aerul proaspăt 5103/18 28/02/2018 Aleksey Aleksandrovich KUKLIN 1986 Regiunea IK-2 Zabaykalskiy 18/12/2015 până la 20/05/2020 4 ani(i) și 5 luni(i) și 3 zile(i) 130 deținuți(i) 1 m2 suprapopulare, nu sau acces limitat la apă caldă, lipsa sau insuficientă de lumină electrică, lipsa sau insuficiența de instalații igienice, lipsa aerului proaspăt 16625/18 23/03/2018 Vladimir Sergeyevich KREMNEV 1988 IK-11 Nizhniy Novgorod 01/06/2017 până la 30/12/2019 2 ani(s) și 6 luni(s) și 30 zile(s) 1,5 m2 infestare a celulelor cu insecte/rodenți, lipsa aerului proaspăt, lipsa sau inadecvată a instalațiilor igienice, lipsa sau insuficiența exercițiului fizic în aerul proaspăt, lipsa asistenței medicale necesare, lipsa mobilă sau inadecvată, lipsa sau cantitatea insuficientă de alimente, suprapopularea 24424/18 10/05/2018 Magomed Mikhaylovich ZAMAYEV 1983 Regiunea IK-11 Nizhniy Novgorod 27/06/2011 până la 10/06/2019 7 ani(s) și 11 luni(s) și 15 zile(s) 0,7 m2 suprapopulare, infestare a celulelor cu insecte/rodenți, lipsa aerului proaspăt, lipsa sau insuficiență a instalațiilor igienice, acces limitat sau nu la toaletă, acces limitat sau nu la apă curentă, lipsa de intimitate pentru toaletă, lipsa de asistență medicală necesară, lipsa de calitate a alimentelor, lipsa sau cantitatea insuficientă de alimente 16311/19 25/02/2019 Kirill Sergeyevich KIPKEYEV 1982 IK-8 Komi Republic 28/09/2017 până la 15/04/2020 2 ani(s) și 6 luni(s) și 19 zile(s) de suprapopulare de 1,5 m2, lipsa sau calitatea proaspătă a paturii și lenjerie de pat, lipsa de produse de toaletă, lipsa sau inadecvată a instalațiilor igienice, calitatea proaspătă a alimentelor, lipsa sau cantitatea insuficientă a alimentelor, accesul nu sau limitat la apă caldă, temperatura inadecvată, lipsa aerului proaspăt

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 22414/17

Aleksandr Vladimirovich YAGODNIKOV against Russia

and 6 other applications

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 5

November 2020 as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Dmitry Dedov,

Peeter Roosma,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table.

The applicants complained under Article 3 of the Convention about the inadequate conditions of their detention (see the appended table for details). Some applicants also argued under Article 13 of the Convention that they did not have an effective remedy to complain about poor conditions of their detention. These complaints were communicated to the Russian Government (“the Government”).

THE LAW

Joinder of the applications

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

Complaints under Article 3 of the Convention (inadequate conditions of detention) and under Article 13 of the Convention (lack of an effective remedy for conditions of detention)

In the present applications, the applicants complained of conditions of pre-trial and post-conviction detention in violation of the national requirements during periods which had already come to an end (for further details see the appended table). Some of them also argued that they did not have an effective domestic remedy to complain about those conditions at the national level. Articles 3 and 13 read:

Article 3

Prohibition of torture

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

Article 13

Right to an effective remedy

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

In its recent decision of

Shmelev and Others v. Russia

((dec.), no.

41743/17 and 16 others, 17 March 2020), the Court has examined similar applications lodged by Russian applicants and declared them inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies. In particular, the Court took into account that on 27

January 2020 the new Compensation Act entered into force in Russia. It noted that the Act provides that any detainee who alleges that his or her conditions of detention are in breach of national legislation or international agreements of the Russian Federation can apply to a court. The novelty of the Act is that a (former) detainee can claim, at the same time, a finding of a violation of inadequate detention conditions and financial compensation for such breach.

In that decision, the Court further held as follows:

“122.

The Court reiterates that, where the detention is over, a compensatory remedy can suffice to provide the applicants with fair redress for the alleged breach of Article 3 (see case-law cited above in paragraph 87). Accordingly, it is sufficient to examine whether the applicants concerned can be required to exhaust the compensatory remedy.

123.

As mentioned above, the Court may examine the effectiveness of a newly introduced domestic remedy even if it was not available at the time of lodging of applications, where such remedy is introduced at a later stage in response to the Court’s finding of a systemic problem (see paragraph

106 above and the case-law cited therein).

124.

The Court has concluded that the Compensation Act presents, in principle, an adequate and effective avenue for compensatory redress in cases raising issues of improper conditions of pre-trial detention. It has found that it is directly accessible to the persons concerned, is furnished with the requisite procedural guarantees associated with judicial adversarial proceedings, that there are no reasons to expect that such claims would not be processed within a reasonable time, or that the compensation would not be paid promptly. It also concluded that the system offers reasonable prospects of success to the applicants in terms of the compensation awards.

125.

The Compensation Act is equipped with transitional provisions, so that any person whose complaint about inadequate conditions of detention was pending with this Court at the time of the Act’s entry into force can apply within 180 days after that date (see paragraph 63 above). The same would apply to those whose complaints would be declared inadmissible by this Court in view of the Act coming into force.

126.

The Court accepts that the domestic courts have not yet been able to establish any practice under the Compensation Act. However, the Court has already found that doubts about the prospects of a remedy, which appears to offer a reasonable possibility of redress, are not a sufficient reason to eschew it (see

Shtolts and Others

, cited above, § 111).

127.

Accordingly, even though the domestic remedy was not available to the applicants at the time when they applied to the Court, the situation justifies a departure from the general rule on exhaustion and requires the applicants in question to seek compensation under the Compensation Act.

128.

The Court accepts that the outcome of the applicants’ claims under the new provisions cannot at present be ascertained. However, as the Court has already noted on similar occasions, it would remain open for the applicants to lodge fresh complaints should their claims to the domestic courts prove unsuccessful, for one reason or another. The Court’s ultimate supervisory jurisdiction remains in respect of any complaints lodged by the applicants who, in conformity with the principle of subsidiarity, have exhausted available avenues of redress (see

Domján

, §

37; and

Shtolts and Others

, §§

112-113, both decisions cited above). The Court will remain free to assess the compliance of application of the domestic practice with the pilot judgment and the Convention standards in general, including in respect of the standard of evidence employed by the domestic courts (see the summary of the relevant case-law in paragraph 82 above).

129.

Finally, the Court does not lose sight of a number of positive developments related to the situation with pre-trial detention in Russia that will be analysed below.”

Having thus considered that there exists an effective remedy in Russia for cases where applicants complain about a breach of Article 3 in respect of past pre-trial detention, and having dismissed the applications by such applicants for non-exhaustion, the Court declared that it will apply that approach to all similar applications (see

Shmelev and Others

, (dec.), cited above, § 130).

The Court also found that applicants who complained about their detention in overcrowded conditions of post-conviction facilities in violation of the national statutory norm of two square metres per person, and where their detention in such conditions was already over, found themselves in a situation similar to that of persons whose past pre-trial detention had been in breach of the applicable national standards. The Court stressed that for them, as well as for other persons in similar situation, the new Compensatory Act presents, in principle, an adequate and effective avenue of obtaining compensatory redress, and offers reasonable prospects of success (see

Shmelev and Others

, (dec.), cited above, § 154). It thus also rejected for non-exhaustion of domestic remedies applications where applicants complained about post-conviction detention in violation of the national statutory standard and decided that actual or potential applicants finding themselves in a similar situation – i.e. where the complaint concerns past correctional detention in conditions in breach of the applicable domestic standards – are also expected to first make use of the compensatory remedy introduced in January 2020 (

Shmelev and Others

, (dec.), cited above, §§ 155-156).

Turning to the circumstances of the present cases and having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility of these complaints. In particular, the Court notes that two applicants complained about the conditions of their detention in colony IK

‑

56 in the Sverdlovsk Region. In addition to the specific grievances listed in the appended table, the applicants provided similar description of the general conditions. While not arguing that they lacked personal space as such, the applicants nevertheless complained about degrading treatment relating to the lack of water-supply and sewage systems in IK-56 colony, and the absence of proper sanitary installations in the cells. The treatment they complained of consisted of the necessity to relieve themselves in a bucket, often in the presence of another inmate, and to endure difficulties as a result of the lack of sanitary facilities, such as the unpleasant odour in the cells, poor hygiene and the daily obligation to empty and clean the bucket. Those conditions in IK-56 of the Sverdlovsk Region were already the subject of the Court’s criticism, when it held that the lack of access to proper sanitary facilities run counter to the guarantees of Article 3 of the Convention (see

Gorbulya v. Russia

, no. 31535/09, § 94, 6 March 2014). The Court in this respect does not lose sight of the parties’ submissions that the Russian authorities decided to close the facility and that by the summer 2018 all inmates were transferred from it. It is clear that the conditions in IK-56 colony ran counter to the domestic legal requirements. It thus follows that the applicants who complained about the conditions of their detention in IK

‑

56 colony in Sverdlovsk Region were in the same position as applicants who complained about their detention in overcrowded conditions of post

‑

conviction facilities in violation of the national statutory norm of two square metres per person (see

Shmelev and Others

, (dec.), cited above, §

154).

To sum up, the Court considers that in so far as the applicants have lodged

prima facie

well-founded complaints about breach of their rights by improper conditions of their detention, as described in the appended table, the Compensation Act affords them an opportunity to obtain compensatory redress. Accordingly, the applicants should exhaust this remedy before their complaints can be examined by the Court. It follows that their complaints, as listed in the appended table, under Articles 3 and 13 should be declared inadmissible pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications inadmissible.

Done in English and notified in writing on 26 November 2020.

Liv Tigerstedt

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article

3 of the Convention

(inadequate conditions of detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Facility

Start and end date

Duration

Inmates per brigade

Sq. m per inmate

Specific grievances

22414/17

10/03/2017

Aleksandr Vladimirovich YAGODNIKOV

1978

Vinogradov Aleksandr Vladimirovich

Kostroma

IK-1 Kostroma Region

17/09/2015 to 15/09/2017

1 year(s) and 11 month(s) and 30 day(s

100 inmate(s)

1.6 m²

poor quality of food, lack of or insufficient electric light, infestation of cell with insects/rodents, lack of or insufficient physical exercise in fresh air

60886/17

12/02/2018

Timur

Arongulovich TEMIROV

1970

IK-56 Sverdlovsk Region

10/04/2010 to 13/01/2018

7 year(s) and 9 month(s) and 4 day(s)

overcrowding, no or restricted access to toilet, no or restricted access to running water, infestation of cell with insects/rodents, lack of or insufficient electric light, lack of or insufficient natural light, lack of or insufficient physical exercise in fresh air, no or restricted access to shower

73501/17

02/10/2017

Sergey

Mikhaylovich MONOGOV

1977

Yesina Tatyana Robertovna

Sevastopol

IK-56 Sverdlovsk Region

25/08/2014 to 16/04/2018

3 year(s) and 7 month(s) and 23 day(s)

no or restricted access to running water, lack of fresh air, lack of or inadequate hygienic facilities, lack of or insufficient natural light, lack of or insufficient physical exercise in fresh air

5103/18

28/02/2018

Aleksey Aleksandrovich KUKLIN

1986

IK-2 Zabaykalskiy Region

18/12/2015 to 20/05/2020

4 year(s) and 5 month(s) and 3 day(s)

130 inmate(s)

1 m²

overcrowding, no or restricted access to warm water, lack of or insufficient electric light, lack of or inadequate hygienic facilities, lack of fresh air

16625/18

23/03/2018

Vladimir

Sergeyevich KREMNEV

1988

IK-11 Nizhniy Novgorod

01/06/2017 to 30/12/2019

2 year(s) and 6 month(s) and 30 day(s)

1.5 m²

infestation of cell with insects/rodents, lack of fresh air, lack of or inadequate hygienic facilities, lack of or insufficient physical exercise in fresh air, lack of requisite medical assistance, lack or inadequate furniture, lack or insufficient quantity of food, overcrowding

24424/18

10/05/2018

Magomed Mikhaylovich ZAMAYEV

1983

IK-11 Nizhniy Novgorod Region

27/06/2011 to 10/06/2019

7 year(s) and 11 month(s) and

15 day(s)

0.7 m²

overcrowding, infestation of cell with insects/rodents, lack of fresh air, lack of or inadequate hygienic facilities, no or restricted access to toilet, no or restricted access to running water, lack of privacy for toilet, lack of requisite medical assistance, poor quality of food, lack or insufficient quantity of food

16311/19

25/02/2019

Kirill

Sergeyevich KIPKEYEV

1982

IK-8 Komi Republic

28/09/2017 to 15/04/2020

2 year(s) and 6 month(s) and 19 day(s)

1.5 m²

overcrowding, lack of or poor quality of bedding and bed linen, lack of toiletries, lack of or inadequate hygienic facilities, poor quality of food, lack or insufficient quantity of food, no or restricted access to warm water, inadequate temperature, lack of fresh air