2rc-1032/16 — intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanță: M.Moraru dosarul nr.2rc-1032/16

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Petru Murzac și Andrei Sîrbu,

în pricina civilă la cererea introductivă a Inspectoratului Fiscal de Stat pe

raionul Ialoveni privind intentarea procesului de insolvabilitate față de Cooperativa

Agricolă de Producere „Sivcar”,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, prin

care a fost stabilită remunerația administratorului provizoriu al debitorului

Cooperativa Agricolă de Producere „Sivcar”- Purcel Igor pentru perioada

provizorie în mărime de 10000 lei și cheltuielile aferente în mărime de 1081,50 lei,

și încasată remunerația administratorului provizoriu al debitorului Cooperativa

Agricolă de Producere „Sivcar”- Purcel Igor pentru perioada provizorie în mărime

de 10000 lei și cheltuielile aferente în mărime de 1081,50 lei în mod solidar din

contul membrilor organelor de conducere a debitorului Cooperativa Agricolă de

Producere „Sivcar” și anume: administrator/asociat Sarain Vladimir Dmitrii,

fondatorii/asociați Murzac Petru Haralampie, Sîrbu Andrei Alexandru, Volcov

Dmitrii Afanasie, Volcov Afanasie Afanasie, Sarain Ina Vladimir, Sarain Sergiu

Vladimir în beneficiul administratorului provizoriu debitorului Cooperativa

Agricolă de Producere „Sivcar”- Purcel Igor,

c o n s t a t ă:

La 06 iulie 2016, creditorul Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni a

depus în instanța de judecată cerere introductivă privind declararea debitorului

CAP „Sivcar” în stare de insolvabilitate și intentarea procesului de insolvabilitate

față de CAP „Sivcar” pe motivul incapacității de plată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2016 a fost admisă spre

examinare cererea introductivă și instituită perioada de observație a debitorului, iar

în calitate de administrator provizoriu a fost numit Igor Purcel.

La 12 septembrie 2016, Igor Purcel a depus instanței de insolvabilitate cerere

prin care a solicitat aprobarea remunerației pentru perioada provizorie în mărime

de 16800,00 lei și compensarea cheltuielilor aferente în mărime de 1081,50 lei.

În motivarea cererii înaintate administratorul provizoriu Igor Purcel a indicat

că, pentru exercitarea atribuțiilor stabilite conform prevederilor art. 25 alin. (5) lit.

i) al Legii insolvabilității nr. 149/2012 și a încheierii instanței de insolvabilitate

administratorul provizoriu are dreptul la remunerație și la repararea cheltuielilor

2

aferente, iar conform, alin. (6) al aceluiași articol din aceiași lege

stabilește că cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabilește

instanța de insolvabilitate în mărime fixă.

Menționează că remunerația sa, în sumă totală de 16800 lei, pe parcursul

derulării perioadei provizorii urmează a fi calculată și încasată în temeiul Hotărârii

Guvernului RM nr. 743 din 11 iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaților din

unitățile cu autonomie financiară, Hotărârii Guvernului nr. 488 din 20 aprilie 2016

cu privire la salariul tarifar pentru categoria I de calificare a angajaților din

unitățile cu autonomie financiară, Legea salarizării nr. 847 din 14 februarie 2002

precum și în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea insolvabilității cheltuielile judiciare

aferente perioadei de observare a debitorului privat în sumă totală de 1081,50 lei.

Prin urmare solicită administratorul provizoriu CAP „Sivcar”, Igor Purcel de

a încasa în mod solidar din contul membrilor organelor de conducere ai CAP

„Sivcar” și anume: administrator/asociat Sarain Vladimir Dmitrii,

fondatorii/asociați Murzac Petru Haralampie, Sîrbu Andrei Alexandru, Volcov

Dmitrii Afanasie, Volcov Afanasie Afanasie, Sarain Ina Vladimir, Sarain Sergiu

Vladimir în beneficiul administratorului provizoriu debitorului CAP „Sivcar”-

Purcel Igor onorariul administratorului provizoriu CAP „Sivcar” în mărime de

16800 lei, cheltuielile aferente perioadei de observație în cuantum de 1081,50 lei,

în total suma de 17881,50 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 a fost

admisă parțial cererea administratorului provizoriu al debitorului CAP „Sivcar”,

Purcel Igor privind încasarea remunerației și a cheltuielilor aferente. A fost

stabilită remunerația administratorului provizoriu al debitorului CAP „Sivcar”-

Purcel Igor pentru perioada provizorie în mărime de 10000 lei și cheltuielile

aferente în mărime de 1081,50 lei, și încasată remunerația administratorului

provizoriu al debitorului CAP „Sivcar”- Purcel Igor pentru perioada provizorie în

mărime de 10000 lei și cheltuielile aferente în mărime de 1081,50 lei în mod

solidar din contul membrilor organelor de conducere a debitorului CAP „Sivcar”

și anume: administrator/asociat Sarain Vladimir Dmitrii, fondatorii/asociați

Murzac Petru Haralampie, Sîrbu Andrei Alexandru, Volcov Dmitrii Afanasie,

Volcov Afanasie Afanasie, Sarain Ina Vladimir, Sarain Sergiu Vladimir în

beneficiul administratorului provizoriu debitorului CAP „Sivcar”-Purcel Igor.

La 29 noiembrie 2016, Petru Murzac și Andrei Sîrbu au declarat recurs

împotriva încheierii instanței de insolvabilitate, cerând admiterea recursului,

casarea încheierii în privința lor și emiterea în această parte a unei noi încheieri de

respingere a cererii administratorului provizoriu de încasare în mod solidar a

remunerației și cheltuielilor aferente.

Recurenții, Petru Murzac și Andrei Sîrbu în motivarea recursului și-a

exprimat dezacordul cu încheierea instanței de insolvabilitate din 15 septembrie

2016, deoarece din septembrie 2009 nu mai sunt membri al CAP „Sivcar” și nu

poartă răspundere pentru activitatea de mai departe a cooperativei agricole de

producere „Sivcar”, iar pentru perioada anilor 2007-2009 a expirat termenul

prescripției extinctive.

La fel, solicită recurenții repunerea în termen a recursului, deoarece la 06

octombrie 2016 au recepționat copia de pe încheierea contestată și au considerat o

3

eroare mențiunea privind încasarea remunerației și cheltuielilor aferente

inclusiv din contul lor, arătați ca fondatori/asociați al CAP „Sivcar”. Însă, la 10

noiembrie 2016 în adresa lor a parvenit copia titlului executoriu eliberat la 31

octombrie 2016 prin care se dispune încasarea silită, inclusiv din contul lor și în

legătură cu aceasta solicită repunerea în termen a cererii de recurs calculând

termenul de depunere a recursului din data recepționării titlului executoriu.

Studiind recursul și actele administrate în speță, Colegiul civil comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

respinge cererea privind repunerea recursului în termen, iar recursul urmează a fi

respins ca fiind depus în afara termenului legal, din considerentele ce urmează.

Conform art.1 alin.(4) din Legea insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Conform art.8 alin.(1) din Legea insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

În speță, încheierea recurată a fost emisă de instanța de insolvabilitate la 15

septembrie 2016 (f.d.34-35). Recurenții Petru Murzac și Andrei Sîrbu au

recepționat încheierea contestată la 06 octombrie 2016, fapt confirmat de ultimii în

cererea de recurs, cu toate acestea cererea de recurs împotriva încheierii date a fost

depusă la 29 noiembrie 2016 (f.d.37), adică cu omiterea termenului de declarare a

recursului.

Conform art.110 Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Prin prisma art.116 Codul de procedură civilă, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. Acest termen poate fi restabilit, cu examinarea recursului

în fond, dacă persoanele îndreptățite solicită acest lucru și dacă prezintă probe

veridice, care vin să confirme imposibilitatea de depunere a recursul în termen.

Însă, din oficiu acest termen nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs reține că recurenții odată cu depunerea cererii de recurs au

solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului invocând că la data

recepționării încheierii contestate, la 06 octombrie 2016, au considerat o eroare a

instanței includerea lor în lista asociaților întreprinderii debitoare, ca ulterior la 10

noiembrie 2016 să recepționeze titlul executoriu privind încasarea din contul lor a

remunerației administratorului provizoriu.

Prin urmare, argumentul recurenților precum că au considerat o eroare a

instanței includerea lor în lista asociaților CAP „Sivcar” și încasarea din contul lor

a remunerației administratorului provizoriu și că termenul de declarare a recursului

urmează a fi calculat de la data recepționării titlului executoriu 10 noiembrie 2016,

Colegiul îl consideră ca fiind declarativ și neîntemeiat, ori aceștia au făcut

4

cunoștință cu încheierea instanței de insolvabilitate din 15 septembrie 2016 la

data de 06 octombrie 2016, fapt recunoscut de recurenți în recursul declarat.

În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (3) și art. 61 alin.(1) CPC,

participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile

lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi

dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Buna-credință prezumă că partea este obligată la intervale rezonabile de timp să

manifeste diligență și să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu

certitudine că se află pe rolul instanței cu participarea lor și să respecte termenele

prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța judecătorească (judecător).

Prin urmare, ținând cont de faptul că prezentul recurs a fost declarat abia la

29 noiembrie 2016, adică cu încălcarea evidentă a termenului prevăzut de lege,

fără a fi indicat vre-un motiv justificativ în vederea argumentării omiterii

termenului legal, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Petru Murzac și Andrei

Sîrbu urmează a fi respins că fiind depus în afara termenului legal.

Instanța de recurs accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele înserate în textul art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, încuviințarea exercitării unei

căi ordinare în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil adoptat în

lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea

principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor cetățenilor părți la un

proces echitabil.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului în speța Melnic vs Moldova din 14 noiembrie 2006, definitivă

din 14 februarie 2007, precum și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului

în cauza Ponomaryov vs Ucraina (hotărârea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29

septembrie 2008), unde se notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Prin urmare, având în vedere că cererea de recurs a fost depusă în afara

termenului legal, fără a solicita repunerea în termen, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea de repunere în termen a recursului și a respinge recursul depus de

Petru Murzac și Andrei Sîrbu ca fiind tardiv.

În conformitate cu art. 428, art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

5

d e c i d e:

Se respinge cererea lui Petru Murzac și Andrei Sîrbu privind repunerea în

termen a recursului.

Se respinge recursul declarat de către Petru Murzac și Andrei Sîrbu ca fiind

depus în afara termenului legal.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic

Iurie Bejenaru