2ri-309/17 — intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-309/17 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: M. Moraru dosarul nr. 2ri-309/17

D E C I Z I E

18 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Maria Ghervas, Ion Druță

Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către reprezentantul lui Petru Murzac și al lui

Andrei Sîrbu, avocatul Victor Cujbă,

în cauza civilă la cererea lichidatorului Cooperativei agricole de producție

„Sivcar”, Igor Purcel cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere ale Cooperativei agricole de producție „Sivcar” în procedura

simplificată a falimentului,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care a

fost admisă parțial cererea depusă de către lichidatorul Cooperativei agricole de

producție „Sivcar”, Igor Purcel cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere ale Cooperativei agricole de producție „Sivcar”

în procedura simplificată a falimentului,

c o n s t a t ă:

La data de 24 februarie 2017, lichidatorul CAP „Sivcar”, Igor Purcel a depus

cerere cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere ale CAP „Sivcar” în procedura simplificată a falimentului,

În motivarea cererii lichidatorul a indicat că, prin hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 15 septembrie 2016 a fost admisă cererea introductivă depusă de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ialoveni față de CAP „Sivcar” și a fost intentată

procedura simplificată a falimentului față de CAP „Sivcar”.

Menționează că, prin hotărârea enunțată, a fost desemnat în funcția de

lichidator al CAP „Sivcar”.

Susține că, conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, în cazul insolvabilității debitorului din culpa fondatorilor (membrilor)

lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da

indicații obligatorii pentru debitor ori care pot influența în alt mod acțiunile

debitorului (insolvabilitate intenționată), aceștia poartă răspundere subsidiară

solidară față de creditori în măsura în care bunurile debitorului sunt insuficiente

pentru executarea creanțelor creditorilor, iar conform art. 247 alin. (1) din Legea

1

enunțată, membri ai organelor de conducere ale debitorului pol fi: debitorul persoană

fizică ce desfășoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii

individuale sau al gospodăriei țărănești (de fermier), administratorii societăților

comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de

observatori), lichidatorii și membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

Afirmă că. membri ai organelor de conducere ale debitorului sunt: Vladimir

Sarain - fondator/conducător al CAP „Sivcar”; Ina Sarain - fondator/asociat al CAP

„Sivcar”; Sergiu Sarain - fondator/asociat al CAP „Sivcar”; Andrei Sîrbu -

fondator/asociat al CAP „Sivcar”; Petru Murzac - fondator/asociat al CAP „Sivcar”;

Afanasie Volcov - fondator/asociat al CAP „Sivcar”; Dmitrii Volcov -

fondator/asociat al CAP „Sivcar” și Parascovia Cazac - contabil-șef al CAP

„Sivcar”.

Relevă că, la data intentării procesului de insolvabilitate, au fost identificați

următorii creditori și, respectiv, suma datoriilor pe care le are debitorul față de

creditori și, anume, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ialoveni - 595 985,68 lei;

Mai relevă că, la data de 07 noiembrie 2016, a avut loc ședința de validare a

creanțelor, în cadrul căreia au fost validate creanțele Inspectoratului Fiscal de Stat

pe r-nul Ialoveni în sumă de 595 985,68 lei.

Invocă că, în legătură cu lipsa masei debitoare și depistarea încălcărilor

comise din culpa membrilor organelor de conducere a debitorului, aceștia urmează

a fi trași la răspundere subsidiară.

Consideră că, conform art. art. 14 alin. (4), 27 alin. (4) și 248 din Legea

insolvabilității, atît administratorul înlăturat, fondatorii CAP „Sivcar”, cît și

contabilul-șef au lăsat întreprinderea de izbeliște, iar pe cale de consecință, aceasta

și-a încetat activitatea, defalcări la buget nu efectuează, dări de seamă la

inspectoratul fiscal și direcția statistică nu prezintă, astfel, fiind acumulare restanțe

față de bugetul de stat, conform tabelului de validare în mărime de 595 985,68 lei.

Menționează că, din cauza eschivării transmiterii documentelor de evidență

contabilă și comportării cu rea-voință de către administratorul înlăturat al CAP

„Sivcar”, co-asociații și contabil-șef, lichidatorul se află în imposibilitate să

stabilească existența masei debitoare care ar servi la acoperirea cheltuielilor

procesului și satisfacerea creanțelor creditorilor, totodată, prin comportamentul

ilegal al membrilor organelor de conducere vizați sunt prejudiciați creditorii și

lichidatorul, fapt care a determinat înaintarea cererii de tragere la răspundere

subsidiară patrimonială a acestora față de creditori în măsura în care bunurile

debitorului sunt insuficiente pentru executarea creanțelor creditorilor.

Susține că, lipsa sau prejudicierea activelor întreprinderii de către membrii

organelor de conducere este confirmată prin raportul administratorului provizoriu

din 02 septembrie 2016, aprobat prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15

septembrie 2016 cu privire la intentarea procedurii simplificate a falimentului față

de debitor, temeiul de bază instituind lipsa activelor/bunurilor.

Afirmă că, administratorul Vladimir Sarain, co-asociații Petru Murzac, Ina

Sarain, Sergiu Sarain, Andrei Sîrbu, Afanasie Volcov, Dmitrii Volcov și contabilul-

șef Parascovia Cazac a încălcat și a ignorat în repetate rînduri obligațiile sale stabilite

2

de prevederile Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, dispozițiile instanței

de insolvabilitate și ale administratorului autorizat.

Solicită tragerea la răspundere subsidiară a conducătorului/asociat al CAP

„Sivcar”, Vladimir Sarain, a co-asociaților Petru Murzac, Ina Sarain, Sergiu Sarain,

Andrei Sîrbu, Afanasie Volcov, Dmitrii Volcov și a contabilului-șef Parascovia

Cazac și încasarea din contul acestora în beneficiul CAP „Sivcar” în procedura

falimentului simplificat a sumei creanțelor conform tabelului de validare în mărime

de 595 985,68 lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 a fost admisă parțial

cererea depusă de către lichidatorul CAP „Sivcar”, Igor Purcel cu privire la tragerea

la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale CAP „Sivcar” și,

anume, pe Vladimir Sarain, co-asociații Petru Murzac, Ina Sarain, Sergiu Sarain,

Andrei Sîrbu, Afanasie Volcov și Dmitrii Volcov, au fost încasate în mod solidar de

la administratorul statutar Vladimir Sarain și co-asociații Petru Murzac, Ina Sarain,

Sergiu Sarain, Andrei Sîrbu, Afanasie Volcov și Dmitrii Volcov totalitatea

creanțelor validate în sumă de 595985,68 lei la contul de acumulare al CAP „Sivcar”,

care constituie datorii față de bugetul public național și a fost aplicat sechestru asupra

mijloacelor bănești și bunurilor administratorului statutar Vladimir Sarain și ale co-

asociaților co-asociații Petru Murzac, Ina Sarain, Sergiu Sarain, Andrei Sîrbu,

Afanasie Volcov și Dmitrii Volcov în limita sumei de 595985,68 lei.

La data de 01 august 2017, reprezentantul lui Petru Murzac și Andrei Sîrbu,

avocatul Victor Cujbă a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de

insolvabilitate, solicitând repunerea în termen, admiterea recursului, casarea

hotărârii instanței de insolvabilitate în partea admiterii cererii lichidatorului Igor

Purcel cu privire la tragerea recurenților la răspundere subsidiară și aplicării

sechestrului pe bunurilor lor și emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire

la respingerea cererii cu privire la tragerea acestora la răspundere subsidiară.

În motivarea recursului a indicat că, hotărârea instanței de insolvabilitate în

partea contestată este ilegală, deoarece instanța de insolvabilitate a încălcat și aplicat

eronat normele de drept material și procedural.

Menționează că, recurenții niciodată n-au făcut parte din organele de

conducere ale debitorului CAP „Sivcar”.

Susține că, tragerea la răspundere subsidiară a altor persoane decât cele care

au făcut parte din organele de conducere ale debitorului, eventual în speță și a

membrilor actuali sau foști membri ai cooperativei, este condiționată de stabilirea în

acțiunile lor a cauzării insolvabilității debitorului prin una din acțiunile enumerate la

art. 248 alin.(1) lit. a) - i) din Legea insolvabilității și nicidecum din simplu motiv

că, anterior doar ar fi fost membri ai cooperativei.

Afirmă că, instanța de insolvabilitate n-a stabilit și/sau constatat, justificat, în

nici un fel prin referire la acțiuni concrete temeinicia tragerii la răspundere subsidiară

solidară pentru datoriile CAP „Sivcar” de 595 985,68 lei a recurenților, în calitate de

foști membri ai cooperativei, cu mențiunea expresă a faptei imputabile cauzării stării

de insolvabilitate a debitorului CAP „Sivcar”, care i-ar fi cauzat insolvabilitatea, prin

una dintre acțiunile enumerate la art. 248 lit. a) - i) al Legii insolvabilității.

3

Astfel, consideră că, instanța de insolvabilitate a emis hotărârea contestată cu

aplicarea eronată a prevederilor art. art. 248 și 249 din Legea enunțată.

De asemenea, consideră că, instanța de insolvabilitate a aplicat o lege

(prevedere legală) care nu urma să fie aplicată speței și, anume, art. 15 alin. (1) din

Legea insolvabilității, deoarece atât instanța de insolvabilitate la constatarea

insolvabilității debitorului CAP „Sivcar” prin hotărârea din 15 septembrie 2016, cât

și ulterior, careva organe de urmărire penală n-au constatat fapta insolvabilității

intenționate a CAP „Sivcar” în procedura simplificată a falimentului. N-au solicitat

stabilirea acestui lucru nici creditorii sau organele de autoadministrare a creditorilor

(adunarea creditorilor, comitetul creditorilor).

Relevă că, au fost aplicate eronat și prevederile art. art. 14 și 27 ale Legii

insolvabilității.

Invocă că, recurenților, foști membri în 2007-2009 ai CAP „Sivcar”, nu le

poate fi imputată neexecutarea obligației de a depune cerere introductivă de către

administratorul și/sau organele de conducere ale CAP „Sivcar”. Aceasta se confirmă

și prin hotărârea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 24 martie

2014 (pct. 6.2).

Mai invocă că, lipsa la situația la zi și neprezentarea lichidatorului a

documentelor privind activitatea economică a CAP „Sivcar” (rapoartele financiare,

documentele de evidență contabilă, registrele activelor, procesele-verbale ale

organelor de conducere ale cooperativei, ș. a.) din data fondării până la intentarea

procedurii simplificate a falimentului față de debitorul CAP „Sivcar” nu poate fi

imputată foștilor membri Petru Murzac și Andrei Sîrbu și nici nu poate justifica

temeinicia cererii lichidatorului cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a

recurenților pentru creanțele debitorului validate în procesul de insolvabilitate.

Declară că, toate obligațiile menționate în hotărârea contestată ca fiind

neexecutate nicidecum nu pot fi puse în seama recurenților, foști membri ai CAP

„Sivcar”. Ei nicidecum nu pot fi responsabili de neexecutarea acestor obligațiuni de

către debitor inclusiv în situația în care și-au retras calitatea de membri ai

cooperativei din septembrie 2009 și niciodată n-au făcut parte din organele de

conducere ale debitorului CAP „Sivcar”, iar din anul 2009, CAP „Sivcar” și-a trecut

activitatea economică din s. Cărbuna, raionul Ialoveni în s. Speia, raionul Anenii Noi

(la peste 90 km depărtare), fapt constatat în hotărârea din 15 iunie 2017.

Menționează că. conform procesului-verbal al adunării creditorilor CAP

„Sivcar” din 17 ianuarie 2017, anexat la demersul lichidatorului din 24 februarie

2017, reprezentant al debitorului în procedura simplificată a falimentului a fost

desemnat Vladimir Sarain, fostul administrator al debitorului CAP „Sivcar”, cu

atribuțiile de la art. 88 din Legea insolvabilității, el fiind responsabil de executarea

obligațiilor menționate cu consecințele de la art. art. 14 și 27 din Legea enunțată.

Susține că, la judecarea unei asemenea cauze, de rând cu normele Legii

insolvabilității sunt aplicabile și normele respective ale Codului de procedură civilă,

inclusiv a prevederilor de la art. art. 8, 25, 26, 27, 118, 121, 122, 123, 130, 211, 239,

240 și 241, care la emiterea hotărârii au fost ignorate.

4

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este declarat în termen, or, din materialele

dosarului nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentelor a

hotărârii contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii instanței de insolvabilitate și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de insolvabilitate din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este

în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită

pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, prin hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 15 septembrie 2016 a fost admisă cererea introductivă depusă de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ialoveni cu privire la intentarea procesului de

insolvabilitate față de CAP „Sivcar” și a fost intentată procedura simplificată a

falimentului față de CAP „Sivcar”, fiind desemnat în funcția de lichidator al CAP

„Sivcar”, Igor Purcel.

La data de 24 februarie 2017, lichidatorul CAP „Sivcar”, Igor Purcel a depus

cerere cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere ale CAP „Sivcar” în procedura simplificată a falimentului și, anume, a

conducătorului/asociat al CAP „Sivcar”, Vladimir Sarain, a co-asociaților Petru

Murzac, Ina Sarain, Sergiu Sarain, Andrei Sîrbu, Afanasie Volcov, Dmitrii Volcov

și a contabilului-șef Parascovia Cazac și încasarea din contul acestora în beneficiul

CAP „Sivcar” în procedura falimentului simplificat a sumei creanțelor conform

tabelului de validare în mărime de 595 985,68 lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 a fost admisă parțial

cererea depusă de către lichidatorul CAP „Sivcar”, Igor Purcel cu privire la tragerea

la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale CAP „Sivcar” și,

anume, pe Vladimir Sarain, co-asociații Petru Murzac, Ina Sarain, Sergiu Sarain,

Andrei Sîrbu, Afanasie Volcov și Dmitrii Volcov, au fost încasate în mod solidar de

la administratorul statutar Vladimir Sarain și co-asociații Petru Murzac, Ina Sarain,

Sergiu Sarain, Andrei Sîrbu, Afanasie Volcov și Dmitrii Volcov totalitatea

creanțelor validate în sumă de 595985,68 lei la contul de acumulare al CAP „Sivcar”,

care constituie datorii față de bugetul public național și a fost aplicat sechestru asupra

5

mijloacelor bănești și bunurilor administratorului statutar Vladimir Sarain și ale co-

asociaților co-asociații Petru Murzac, Ina Sarain, Sergiu Sarain, Andrei Sîrbu,

Afanasie Volcov și Dmitrii Volcov în limita sumei de 595985,68 lei.

Verificând legalitatea hotărârii contestate în raport cu argumentele invocate

în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că, hotărârea instanței de insolvabilitate a fost adoptată cu

încălcarea normelor de drept procedural, respectiv, nu poate fi menținută.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală

și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele

pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare

la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe,

legile de care s-a călăuzit instanța.

La caz, instanța de recurs constată, însă, că contrar prevederilor legale

menționate, concluziile instanței de insolvabilitate sunt expuse într-o formă evazivă,

incertă, neavând putere de convingere.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții, trebuie să fie clară

și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

în cazul insolvabilității debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a

membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da

indicații obligatorii pentru debitor ori care pot influența în alt mod acțiunile

debitorului (insolvabilitate intenționată), aceștia poartă răspundere subsidiară

solidară față de creditori în măsura în care bunurile debitorului sunt insuficiente

pentru executarea creanțelor creditorilor.

Conform art. 247 din Legea menționată, în sensul prezentei legi, membri ai

organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfășoară

activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al

gospodăriei țărănești (de fermier), administratorii societăților comerciale, membrii

organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori),

lichidatorii și membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

Prevederile alin.(1) se aplică persoanelor care dețineau funcțiile respective la

data intentării procesului de insolvabilitate, precum și celor care au deținut aceste

funcții pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

6

Conform art. 248 alin. (1) din Legea menționată, dacă în cadrul procesului

sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvabilitate

a debitorului, la cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului, instanța de

insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie

suportate de membrii organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum și

de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele

acțiuni:

a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal;

b) desfășurarea unei activități comerciale în interes personal sub acoperirea

debitorului;

c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului și/sau deturnarea (ascunderea) unei

părți din activul debitorului;

d) procurarea de fonduri pentru debitor la prețuri exagerate;

e) ținerea unei contabilități fictive sau contrare prevederilor legii, precum și

contribuirea la dispariția documentelor contabile, a documentelor de constituire și a

ștampilei;

f) dispunerea continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit

la incapacitate de plată;

g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu preferință

unui creditor în dauna celorlalți creditori;

h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform

prevederilor art. 14;

i) comiterea altor acțiuni care au adus daune proprietății debitorului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că, prin prisma prevederilor legale enunțate, pot fi atrași

la răspundere subsidiară membrii organelor de conducere și/sau de supraveghere ale

debitorului insolvabil, precum și orice altă persoană, care au cauzat insolvabilitatea

debitorului prin una din acțiunile enumerate la art. 248 alin. (1) din Legea

insolvabilității.

Totodată, se mai reține că, răspunderea nu devine automat operantă în toate

cazurile în care pasivul social nu poate fi acoperit, ci doar atunci când se

demonstrează că, prin acțiunea culpabilă și intenționată, subiecții vizați au cauzat

starea de insolvabilitate prin săvârșirea a vreo uneia din faptele enumerate în art. 248

alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și a căror consecințe sau

materializat prin crearea, menținerea sau aprofundarea stării de insolvabilitate, fiind

astfel necesar întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor pentru tragerea la

răspunderea juridico-civilă, adică să existe un prejudiciu; o faptă ilicită; legătura

cauzală între faptă ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei responsabile. Iar, în caz

de pluralitate, răspunderea persoanelor indicate este solidară, cu condiția ca apariția

stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care și-au exercitat

mandatul ori au deținut poziția, ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului.

Din materialele dosarului rezultă că, instanța de insolvabilitate, la adoptarea

soluției, a indicat cumulativ temeiurile de tragere la răspundere subsidiară a

7

membrilor organelor de conducere ale CAP Sivcar” în procedura simplificată a

falimentului, fără a identifica concret pentru fiecare membru în parte acțiunile

culpabile și rezultatul acestora, circumstanțe care ar putea servi temei legal pentru

tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale FPC

„Sivcar”.

Mai mult ca atît, instanța de insolvabilitate a omis să se expună în privința

argumentului invocat de către reprezentantul lui Petru Murzac și Andrei Sîrbu,

avocatul Victor Cujbă în referință precum că, aceștia niciodată nu au făcut parte din

organele de conducere ale debitorului și nu au fost nici salariați din cadrul CAP

„Sivcar”, iar participarea lor la fondarea cooperativei în anul 2007 a avut drept scop

și s-a limitat doar la transmiterea cotelor lor de teren proprietate privată din

extravilanul s. Cărbuna în arendă funciară cooperativei pentru a fi prelucrate.

Totodată, instanța de insolvabilitate nu a dat nici o apreciere răspunsului

Primăriei s. Cărbuna, r-nul Ialoveni nr. 169 din 25 aprilie 2017, din care rezultă că,

Petru Murzac și Andrei Sîrbu, indicați în actele de constituire în calitate de fondatori

ai CAP „Sivcar”, în realitate n-au avut acest statut, includerea lor fiind făcută doar

pentru favorizarea prin autoritatea lor a încheierii contractelor de arendă funciară cu

cei 340 de proprietari ai terenurilor agricole din extravilanul s. Cărbuna (f. d. 54).

În conexiunea celor relatate, se constată că, instanța de insolvabilitate nu a

supus unei analize minuțioase și nu a verificat toate circumstanțele cauzei, care, însă

necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea

tuturor aspectelor importante pentru soluționarea justă a cererii lichidatorului Igor

Purcel cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere ale CAP „Sivcar” în procedura simplificată a falimentului.

Ca urmare, în sensul art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține să

menționeze că, instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant

al concluziilor sale, să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

judecării. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată

să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și

simplu concluziile uneia dintre părți.

În speță, prezintă relevanță și faptul că, folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației

de fapt, care este diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că, soluția instanței de insolvabilitate

nu conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției la care s-a ajuns, iar instanța de recurs este în imposibilitatea să exercite

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea

hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, eroarea

judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil,

8

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul, de a casa integral hotărârea instanței de

insolvabilitate și de a trimite cauza spre rejudecare în instanța de insolvabilitate.

La rejudecarea cauzei, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de cele

menționate și, reexaminând cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată,

respectând dreptul garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către reprezentantul lui Petru Murzac și al lui

Andrei Sîrbu, avocatul Victor Cujbă.

Se casează integral hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 în

cauza civilă la cererea lichidatorului Cooperativei agricole de producție „Sivcar”,

Igor Purcel cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere ale Cooperativei agricole de producție „Sivcar” în procedura simplificată

a falimentului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de

un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Maria Ghervas

Ion Druță

Luiza Gafton

Mariana Pitic

9