2rci-179/18 — intentarea procesului de insolvabilitate

2rci-179/18 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rci-179/18

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (Maria Moraru)

DECIZIE

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Nicolae Craiu

Valeriu Doagă

examinând recursul declarat de lichidatorul Cooperativei Agricole de Producție

„Sivcar”, în procedura simplificată a falimentului, administratorul autorizat Igor

Sacaliuc,

în cauza civilă intentată la cererea introductivă depusă de Inspectoratul Fiscal

de Stat pe raionul Ialoveni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față

de Cooperativa Agricolă de Producție „Sivcar”,

împotriva încheierii din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de revizuire depusă de Petru Murzac și Andrei Sîrbu și s-a casat

încheierea din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a stabilit

remunerația administratorului provizoriu al debitorului Cooperativa Agricolă de

Producție „Sivcar” pentru perioada provizorie, s-a încasat remunerația

administratorului provizoriu și cheltuielile aferente,

și împotriva încheierii din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea depusă de administratorul provizoriu a Cooperativei Agricole

de Producție „Sivcar”, administratorul autorizat Igor Sacaliuc, cu privire la

încasarea remunerației și a cheltuielilor aferente,

constată:

La 06 iulie 2016, creditorul Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni a

depus cerere introductivă privind declararea debitorului Cooperativa Agricolă de

Producție „Sivcar” (denumirea prescurtată CAP „Sivcar”) în stare de insolvabilitate

și intentarea procesului de insolvabilitate față de aceasta, pe motivul incapacității

de plată.

Prin încheierea din 11 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă spre

examinare cererea introductivă și instituită perioada de observație a debitorului,

fiind desemnat în funcția de administrator provizoriu administratorul autorizat Igor

Purcel (vol. I, f.d. 36 recto-verso).

La 12 septembrie 2016, administratorul provizoriu al CAP „Sivcar”, Igor

Purcel, a depus cerere privind aprobarea remunerației pentru perioada provizorie în

cuantum de 16 800 de lei și compensarea cheltuielilor aferente în sumă de

1 081,50 de lei (vol. I, f.d. 40 recto-verso).

1

În motivarea cererii înaintate administratorul provizoriu Igor Purcel a indicat

că, pentru exercitarea atribuțiilor stabilite conform prevederilor art. 25 alin. (5)

lit. i) din Legea insolvabilității nr. 149/2012 și a încheierii instanței de

insolvabilitate, administratorul provizoriu are dreptul la remunerație și la repararea

cheltuielilor aferente.

Totodată, conform alin. (6) al aceluiași articol, cuantumul de remunerare a

administratorului provizoriu îl stabilește instanța de insolvabilitate în mărime fixă.

În acest sens, a menționat că remunerația sa, în sumă totală de 16 800 de lei,

pe parcursul derulării perioadei provizorii urmează a fi calculată și încasată în

temeiul Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 „cu privire la salarizarea

angajaților din unitățile cu autonomie financiară”, Hotărârii Guvernului nr. 488 din

20 aprilie 2016 „cu privire la salariul tarifar pentru categoria I de calificare a

angajaților din unitățile cu autonomie financiară”, Legea salarizării nr. 847 din 14

februarie 2002.

Deopotrivă, în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea insolvabilității, cheltuielile

judiciare aferente perioadei de observare a debitorului privat, constituie suma de

1 081,50 de lei.

În această ordine de idei, administratorul provizoriu CAP „Sivcar”, Igor

Purcel a solicitat de a încasa în mod solidar de la membrii organelor de conducere

ai CAP „Sivcar” și anume: administrator/asociat Vladimir Sarain,

fondatorii/asociați Petru Murzac, Andrei Sîrbu, Dmitrii Volcov, Afanasie Volcov,

Ina Sarain și Sergiu Sarain în beneficiul administratorului provizoriu al debitorului

CAP „Sivcar” – Igor Purcel, onorariul în sumă de 16 800 de lei, și cheltuielile

aferente perioadei de observație în cuantum de 1 081,50 de lei.

Prin hotărârea din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea introductivă depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni și a

fost inițiată procedura simplificată a falimentului și dizolvarea CAP „Sivcar”, fiind

desemnat în funcția de lichidator administratorul autorizat Igor Purcel (vol. I,

f.d. 133, 134-137).

Prin încheierea din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost

admisă parțial cererea administratorului provizoriu al debitorului CAP „Sivcar”,

Igor Purcel, a fost stabilită remunerația acestuia pentru perioada provizorie în

mărime de 10 000 de lei și cheltuielile aferente în mărime de 1 081,50 de lei, și s-a

încasat în mod solidar de la membrii organelor de conducere a debitorului

CAP „Sivcar”, și anume: administratorul/asociat Vladimir Sarain,

fondatorii/asociați Petru Murzac, Andrei Sîrbu, Dmitrii Volcov, Afanasie Volcov,

Ina Sarain și Sergiu Sarain în beneficiul administratorului autorizat Igor Purcel

remunerația pentru perioada de observație provizorie în mărime de 10 000 de lei și

cheltuielile aferente în mărime de 1 081,50 de lei (vol. I, f.d. 138-140).

Prin decizia din 21 decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost

respinsă cererea lui Petru Murzac și Andrei Sîrbu privind repunerea în termenul

procedural de declarare a recursului declarat împotriva încheierii din 15 septembrie

2016 a Curții de Apel Chișinău, și s-a respins recursul declarat ca fiind depus în

afara termenului legal (vol. II, f.d. 84-88).

La 23 mai 2017, Petru Murzac și Andrei Sîrbu au depus cerere de revizuire

împotriva încheierii din 15 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acesteia, casarea încheierii instanței de insolvabilitate în partea încasării

de la Petru Murzac și Andrei Sîrbu a remunerației administratorului provizoriu

2

pentru perioada de observație și cheltuielile aferente, cu rejudecarea cauzei în

această parte și emiterea unei încheieri de respingere (vol. II, f.d. 92-95).

În motivarea cererii de revizuire, au invocat temeiul prevăzut art. 449 lit. b)

din Codul de procedură civilă, indicând în acest sens că prin actele de constituire

ale debitorului CAP „Sivcar, din arhiva Camerei Înregistrării de Stat, se distinge

faptul că Petru Murzac și Andrei Sîrbu au participat doar la constituirea

CAP „Sivcar”, înregistrată la 16 februarie 2007 de către Camera Înregistrării de

Stat, cu capitalul social declarat în mărime de 270 lei, a câte 10 lei pentru fiecare

participant.

Astfel, revizuenții au menționat că niciodată nu au făcut parte din organele de

conducere ale debitorului CAP „Sivcar”, participarea lor la constituirea

cooperativei în anul 2007 a avut drept scop și s-a limitat doar la transmiterea

cotelor de teren în proprietate privată din extravilanul s. Cărbuna în arendă

funciară cooperativei pentru a fi lucrate.

La caz, au relevat că deoarece pe parcursul a 2 ani, CAP „Sivcar” nu și-a

onorat obligațiile asumate prin contractele de arendă funciară, precum și sistarea

activității CAP „Sivcar” pe teritoriul s. Cărbuna din anul 2009 și transferarea

activității ei în s. Speia, r-nul Anenii Noi, în luna septembrie 2009 Petru Murzac și

Andrei Sîrbu și-au retras calitatea de membri a CAP „Sivcar”.

Din motivele expuse solicită revizuirea încheierii din 15 septembrie 2016 a

Curții de Apel Chișinău și casarea acesteia, cu rejudecarea chestiunii și emiterea

unei încheieri noi prin care să fie respinsă cererea administratorului cu privire la

încasarea remunerației, pe motiv că Petru Murzac și Andrei Sîrbu și-au retras

calitatea de membrii ai CAP „Sivcar” și niciodată nu au făcut parte din organele de

conducere ale cooperativei.

Prin încheierea din 19 iulie 2017, Curtea de Apel Chișinău s-a declarat

necompetentă de a examina cererea de revizuire depusă de Petru Murzac și Andrei

Sîrbu și a strămutat cauza la Curtea Supremă de Justiție pentru examinarea acesteia

(vol. II, f.d. 98-99).

Prin încheierea din 04 octombrie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a

strămutat cauza civilă la Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea cererii de

revizuire depuse de Petru Murzac și Andrei Sîrbu împotriva încheierii din 15

septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, conform competenței (vol. II, f.d. 129-

133).

Prin încheierea din 06 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a constatat

competența Curții de Apel Chișinău la judecarea cererii de revizuire depuse de

Petru Murzac și Andrei Sîrbu împotriva încheierii din 15 septembrie 2017 a Curții

de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 221-226).

La 17 iulie 2018, în cadrul ședinței de judecată, Petru Murzac și Andrei Sîrbu,

reprezentați de avocatul Victor Cujbă, au depus supliment la cererea de revizuire,

prin care și-au concretizat temeiurile de revizuire, invocând art. 449 lit. b) și lit. c)

din Codul de procedură civilă (vol. II, f.d. 231-238, 245).

În motivarea acesteia, au indicat suplimentar că Petru Murzac și Andrei Sîrbu

nu au fost citați și nu au participat la ședința instanței de insolvabilitate din 15

septembrie 2016, la care a fost emisă încheierea prin care s-a încasat remunerația

administratorului provizoriu din contul membrilor organelor de conducere a

CAP „Sivcar”, fapt ce a le-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Astfel, opinează că examinarea chestiunii cu privire la încasarea remunerației

3

administratorului provizoriu, fără a-i cita în modul stabilit lege pentru ședința din

15 septembrie 2016, constituie temei de revizuire în conformitate cu art. 449 lit. c)

din Codul de procedură civilă.

Succesiv, revizuenții au invocat că, la 25 aprilie 2017, au recepționat

scrisoarea cu numărul de ieșire 169 eliberată de Primarul s. Cărbuna, pe teritoriul

căreia a fost fondat în anul 2007 debitorul insolvabil. Astfel, prin acest înscris le-

au devenit cunoscute unele circumstanțe și fapte esențiale ale cauzei, care anterior

nu le-au putut fi cunoscute, și care în opinia lor se încadrează în temeiurile

revizuirii prevăzute la art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă.

Din conținutul acestui înscris rezultă că, revizuenții Petru Murzac și Andrei

Sîrbu au relevat că, la 16 februarie 2007, au participat ca fondatori și membri ai

adunării de constituire a CAP „Sivcar” la fondarea cooperativei, la aprobarea

statutului cooperativei.

Totodată, în calitate de membri, și în baza contractelor de arendă funciară

nr. 2, nr. 247 și nr. 248 încheiate cu Petru Murzac și Andrei Sîrbu la 17 februarie

2007, ultimii au transmis în folosință (arendă funciară) cooperativei cotele sale de

teren, proprietate privată, situate în extravilanul s. Cărbuna.

Ulterior, Petru Murzac și Andrei Sîrbu și-au retras calitatea de membru a

CAP „Sivcar”, pe motiv că ultima nu și-a onorat obligațiile asumate din

contractele de arendă funciară, precum și încetarea activității economice a

CAP „Sivcar” pe teritoriul s. Cărbuna și transferarea activității ei într-o altă

localitate.

Suplimentar, revizuenții au opinat că retragerea calității de membru a

CAP „Sivcar” se confirmă prin faptul că au primit înapoi de la cooperativă cotele

sale de teren arabil, iar ulterior le-au transmis în arendă funciară altor societăți:

ÎM „Agri Cereal” SRL și ÎM Moldo-Italiană „Proget Agro” SRL.

Subsecvent, Petru Murzac și Andrei Sîrbu, reprezentați de avocatul Victor

Cujbă, au considerat calea de atac în ordine extraordinară ca fiind demarată în

interiorul termenului legal, deoarece înscrisul în baza căruia se întemeiază

revizuirea a fost recepționat la 25 aprilie 2017, iar cererea de revizuire a fost

depusă la 23 mai 2017.

Prin încheierea din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea revizuire depusă de Petru Murzac și Andrei Sîrbu, reprezentați de avocatul

Victor Cujbă, și s-a casat încheierea din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel

Chișinău, în partea prin care s-a încasat de la Petru Murzac și Andrei Sîrbu, în mod

solidar, remunerația și cheltuielile de judecată a administratorului provizoriu al

CAP „Sivcar” Igor Sacaliuc în sumă de 10 000 de lei cu titlul de remunerație și

cheltuielile de insolvabilitate pentru perioada de observație în sumă de 1 081,50 de

lei. În rest, încheierea s-a menținut, iar în partea casată s-a dispus rejudecarea

cauzei (vol. II, f.d. 251-256 recto-verso).

Prin încheierea din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea administratorului provizoriu a CAP „Sivcar” Igor Sacaliuc cu privire la

încasarea remunerației sale și a cheltuielilor aferente perioadei de observație în

mod solidar de la Petru Murzac și Andrei Sîrbu.

S-a modificat titlul executoriu nr.2i-599/16 eliberat la 31 octombrie 2016 și s-

au exclus Petru Murzac și Andrei Sîrbu din rândul debitorilor, cu anularea

sechestrului aplicat asupra bunurilor acestora în cadrul procedurii de executare.

La 25 iulie 2018, lichidatorul CAP „Sivcar”, în procedura simplificată a

4

falimentului, administratorul autorizat Igor Sacaliuc, a declarat recurs împotriva

încheierilor din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admisă

cererea de revizuire depusă de Petru Murzac și Andrei Sîrbu, și prin care s-a respins

cererea depusă de administratorul provizoriu a CAP „Sivcar” cu privire la încasarea

remunerației și a cheltuielilor aferente (vol. III, f.d. 2-7, 33-34 recto-verso).

În motivarea recursului a invocat, primordial, că cererea de revizuire a fost

depusă cu încălcarea termenului legal.

În acest sens, recurentul a menționat că prin decizia din 21 decembrie 2016 a

Curții Supreme de Justiție, s-a constatat că încheierea din 15 septembrie 2016 a

Curții de Apel Chișinău a fost recepționată la 06 octombrie 2016.

Prin urmare, depunerea cererii de revizuire, la 23 mai 2017, în temeiul

art. 449 lit. c) din Codul de procedură civilă, a avut loc cu încălcarea termenului

legal instituit de art. 450 lit. c) din Codul de procedură civilă.

De asemenea, recurentul a apreciat și cererea de revizuire depusă în baza

temeiurilor de revizuire invocate prin prisma art. 449 lit. b) din Codul de procedură

civilă, ca fiind cu încălcarea termenului legal. Or, deși, revizuenții au invocat ca

circumstanță nou-descoperită scrisoarea Primarului satului Cărbuna, eliberată sub

nr. 169 la 25 aprilie 2017, totuși circumstanța de facto este că aceștia din anul 2009

nu sunt membrii ai CAP „Sivcar”. Prin urmare, Petru Murzac și Andrei Sîrbu ar fi

trebuit să cunoască încă din anul 2009 că nu sunt membri ai cooperativei, or, ei

după cum indică ei însuși, în acest an au depus cereri de retragere din cooperativă.

Respectiv, argumentele aduse întru susținerea cererii de revizuire, în baza

scrisorii Primarului satului Cărbuna, eliberată sub nr. 169 la 25 aprilie 2017, sunt

lipsite de substanță, deoarece Petru Murzac și Andrei Sîrbu ar fi trebuit să cunoască

din anul 2009 că au depus cereri de retragere din cooperativă.

În altă ordine de idei, recurentul a relevat că Petru Murzac și Andrei Sîrbu au

recunoscut în repetate rânduri faptul că dețin calitatea de fondatori ai

CAP „Sivcar”, inclusiv la 22 mai 2014, când au dat explicații la cererea Serviciului

Fiscal de Stat și la 31 octombrie 2016, când au dat explicație lichidatorului

debitorului insolvabil.

Recurentul lichidatorul CAP „Sivcar”, în procedura simplificată a falimentului,

administratorul autorizat Igor Sacaliuc, a solicitat admiterea recursului și casarea

integrală a încheierii din 17 iulie 2018, prin care a fost admisă cererea de revizuire

depusă de Petru Murzac și Andrei Sîrbu împotriva încheierii din 15 septembrie

2016 a Curții de Apel Chișinău, și casarea integrală a încheierii din 17 iulie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă parțial cererea administratorului

provizoriu CAP „Sivcar” privind încasarea remunerației și a cheltuielilor de

aferente de la Petru Murzac și Andrei Sîrbu, cu menținerea fără modificări a

încheierii din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate articolul 356 din Codul de procedură civilă, cererea de

declarare a insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din

prezentul cod, cu excepțiile și completările stabilite de legislația insolvabilității.

Articolul 1 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 consemnează

în alin. (4) că, procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu

prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărîrile și încheierile

instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

5

prezenta lege.

În conformitate cu prevederile art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul

de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Instanța de recurs consideră că, în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece încheierile recurate datează cu 17 iulie 2018,

iar cererea de recurs a fost predată oficiului poștal la 25 iulie 2018, adică în mai

puțin de 15 zile de la momentul pronunțării încheierilor Curții de Apel Chișinău.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care urmează a fi

admis, cu casarea încheierilor din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

soluționând prin decizie problema respectivă în sensul respingerii cererii de

revizuire și menținerii fără modificări a încheierii din 15 septembrie 2016 a Curții de

Apel Chișinău, din motivele ce succed.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să

admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, soluționând prin decizie

problema respectivă.

Articolul 453 din Codul de procedură civilă statuează la alin. (1) lit. a) că, după

ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii

de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Verificând legalitatea încheierii din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a fost admisă cererea de revizuire depusă de Petru Murzac și Andrei Sîrbu,

prin prisma criticilor invocate în recurs, Colegiul constată că aceasta a fost emisă cu

încălcarea normelor de drept procedural pertinente speței și interpretarea eronată a

temeiurilor ce pot servi drept ca bază pentru desființarea unei hotărâri judecătorești

irevocabile și redeschiderea procedurii judiciare.

În debut, instanța de recurs consideră oportun de a învedera că revizuirea este o

cale extraordinară de atac – de retractare, prin intermediul căreia se poate obține

desființarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile

expres determinate de lege, dar și cu respectarea principiilor fundamentale ale unui

proces echitabil. Totuși, o derogare de la acest principiu este permisă doar atunci

când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare.

În acest sens, urmează a fi notat că unul din aspectele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere inter

alia ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Securitatea raporturilor juridice

presupunând respectarea principiului res judicata, adică principiul caracterului

irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest principiu cere ca nicio parte să nu aibă

dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii doar cu scopul

de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Prin urmare, redeschiderea unui proces civil este condiționată de respectarea

exigențelor de exercitare a căii extraordinare de atac prevăzute expres în Codul de

procedură civilă, iar scopul urmărit de titular nu trebuie să rezide în reexaminarea

cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri favorabile sie.

Reieșind din ipoteza relevată, Colegiul menționează că legiuitorul a prevăzut

mecanisme ce acordă posibilitatea desființării hotărârilor judecătorești irevocabile,

în cazul în care urmează a fi corectate anumite erori judiciare și omisiuni în cadrul

6

înfăptuirii justiției. Revizuirea fiind o cale de retractare și nu de reformare a

hotărârii, astfel încât redeschiderea procesului având loc doar în baza unor

temeiuri strict prevăzute de lege.

Astfel, legiuitorul a prevăzut exhaustiv la art. 449 din Codul de procedură

civilă temeiurile pentru declararea revizuirii.

În condițiile speței, Petru Murzac și Andrei Sîrbu au depus cerere de revizuire

în baza temeiurilor prevăzute la art. 449 lit. b) și c) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 449 lit. b) și c) din Codul de procedură

civilă, revizuirea se declară în cazul în care: au devenit cunoscute unele

circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute

revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla

circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei; și instanța

a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în

proces;

Colegiul evocă faptul că circumstanțele nou-descoperite sunt totalitatea de

fapte juridice (obiect al probației) care duc la apariția, modificarea sau stingerea

drepturilor și obligațiilor civile, care au o importantă esențială pentru soluționarea

justă a cauzei civile, totodată, având putere decisivă asupra concluziei instanței de

judecată, care nu au fost și nici nu au putut fi cunoscute revizuentului anterior, dar

existau până la momentul pronunțării hotărârii și au fost descoperite după ce

hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă.

Respectiv, pentru invocarea acestui temei de revizuire este necesar ca

circumstanța nouă să îndeplinească două condiții esențiale și cumulative: 1) să

existe anterior pronunțării hotărârii; și 2) să-i devină cunoscută revizuentului ulterior

pronunțării hotărârii.

În condițiile speței, se atestă că întru susținerea circumstanțelor descrise în

cererea de revizuire în baza art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, revizuenții

Petru Murzac și Andrei Sîrbu au prezentat scrisoarea cu numărul de ieșire 169

eliberată de Primarul s. Cărbuna la 25 aprilie 2017.

În viziunea revizuenților, prin acest înscris le-au devenit cunoscute unele

circumstanțe și fapte esențiale ale cauzei, care anterior nu le-au putut fi cunoscute, și

care în opinia lor se încadrează în temeiurile revizuirii prevăzut la art. 449 lit. b) din

Codul de procedură civilă.

La caz, instanța de recurs opinează că înscrisul prezentat de revizuenții Petru

Murzac și Andrei Sîrbu, și anume scrisoarea cu numărul de ieșire 169 eliberată de

Primarul s. Cărbuna la 25 aprilie 2017 nu îndeplinește cerințele unei circumstanțe

nou-descoperite, prin prisma art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă. Or, acest

înscris a eliberat posterior emiterii încheierii judecătorești a cărei desființare se

solicită. Iar, circumstanțele evocate prin această scrisoare se prezumă a fi cunoscute

revizuenților Petru Murzac și Andrei Sîrbu, deoarece s-au petrecut cu implicarea

nemijlocită a acestora.

În acest sens, Colegiul vădește că atât participarea lui Petru Murzac și Andrei

Sîrbu ca fondatori și membri ai adunării de constituire a CAP „Sivcar” la fondarea

cooperativei și la aprobarea statutului cooperativei; semnarea contractelor de arendă

funciară cu debitorul insolvabil; precum și presupusa retragere din calitatea de

membru a cooperativei, în anul 2009, putea avea loc doar cu participarea nemijlocită

a revizuenților.

Respectiv, prin scrisoarea cu numărul de ieșire 169 eliberată de Primarul

7

s. Cărbuna la 25 aprilie 2017, revizuenților nu le-au devenit cunoscute careva

circumstanțe care nu le-au putut fi cunoscute anterior, dar existau până la momentul

pronunțării încheierii din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Deopotrivă, Colegiul nu poate accepta critica recurentului, precum că cererea

de revizuire în temeiul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă a fost depusă de

Petru Murzac și Andrei Sîrbu cu încălcarea termenului procedural.

Or, în conformitate cu art. 450 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat

cunoștință de circumstanțele sau faptele esențiale ale cauzei care nu i-au fost și nu

puteau să-i fie cunoscute anterior, dar nu mai tîrziu de 5 ani de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii, încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art. 449 lit. b).

Astfel, având în vedere că întru susținerea acestui capăt de revizuire Petru

Murzac și Andrei Sîrbu au invocat scrisoarea cu numărul de ieșire 169 eliberată de

Primarul s. Cărbuna la 25 aprilie 2017, curgerea termenului procedural de depunere

a cererii de revizuire începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice

când le-a fost comunicată această scrisoare, adică din 26 aprilie 2017, iar ultima zi

fiind data de 26 iulie 2017, ora 24.00. În condițiile speței, însă, cererea de revizuire

a fost depusă la 23 mai 2017, fapt ce denotă că revizuenții s-au încadrat în termenul

procedural de declarare a revizuirii în temeiul art. 449 lit. b) din Codul de procedură

civilă.

Succesiv, în partea celui de al doilea temei de revizuire invocat de Petru

Murzac și Andrei Sîrbu, și anume cel prevăzut de art. 449 lit. c) din Codul de

procedură civilă, Colegiul notează că acest temei de declarare a revizuirii are drept

scop desființarea unei hotărâri judecătorești, în cazul în care după ce hotărârea

judecătorească devine irevocabilă se constată faptul că instanța a emis o hotărâre cu

privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

Instanța de recurs evocă faptul că, acest temei de revizuire poate fi invocat doar

de către persoanele care nu au fost antrenate în proces și nu au avut calitate

procesuală în cadrul examinării cauzei, iar hotărârea judecătorească adoptată se

răsfrânge asupra drepturilor și libertăților sale.

În condițiile speței, însă, se atestă faptul că atât Petru Murzac, cât și Andrei

Sîrbu au fost antrenați în proces, aceștia având calitatea procesuală în cadrul

procedurii de insolvabilitate a CAP „Sivcar”. Prin urmare, aceștia nu pot face uz de

temeiul de desființare a încheierii din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

pe motiv că aceasta a fost adoptată în privința drepturilor sale ca persoane ce nu au

fost implicate în proces.

În altă ordine de idei, Colegiul taxează că neparticiparea lui Petru Murzac și a

lui Andrei Sîrbu în cadrul examinării chestiunii finalizate prin adoptarea încheierii

din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău nu poate fi asimilată cu

neimplicarea (neantrenarea) acestora în proces. Or, aceste noțiuni sunt distincte

după natura și consecințele sale juridice.

Astfel, efectuarea unei acțiuni procesuale în lipsa/absența unui participat la

proces, care se prezumă că nu a fost înștiințat în mod legal despre data, ora și locul

petrecerii ședinței de judecată, poate constitui doar temei de control judiciar de către

o instanță ierarhic superioară, și nicidecum nu se poate încadra în temeiul de

revizuire instituit de legiuitor la art. 449 lit. c) din Codul de procedură civilă.

La capitolul dat, însă, este remarcabil că prin decizia din 21 decembrie 2016 a

Curții Supreme de Justiție a fost respinsă cererea lui Petru Murzac și Andrei Sîrbu

8

privind repunerea în termenul procedural de declarare a recursului împotriva

încheierii din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, și s-a respins recursul

declarat ca fiind depus în afara termenului legal (vol. II, f.d. 84-88).

Prin urmare, toate criticile formulate de Petru Murzac și Andrei Sîrbu, precum

că nu au participat la soluționarea chestiunii cu privire la încasarea remunerației

administratorului provizoriu și a cheltuielilor aferente pentru perioada de observație,

au fost epuizate odată cu examinarea recursului declarat de către aceștia împotriva

încheierii din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a și

soluționat această chestiune.

Ba mai mult decât atât, prin decizia din 21 decembrie 2016 a Curții Supreme

de Justiție s-a constatat că „… Petru Murzac și Andrei Sîrbu au recepționat la 06

octombrie 2016 încheierea din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, fapt

confirmat de ultimii în cererea de recurs…”.

Subsecvent, Colegiul constată lipsa de substanță a alegațiilor recurentului,

precum că la depunerea cererii de revizuire în temeiul art. 449 lit. c) din Codul de

procedură civilă, nu a fost respectat termenul procedural. Or, în conformitate cu

art. 450 lit. c) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în

termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de

circumstanțele respective – în cazul prevăzut la art. 449 lit. c).

În acest sens, urmează a fi reiterat faptul că, instanța de recurs a calificat ca

fiind neviabile alegațiile revizuenților invocate în susținerea cererii de revizuire

depuse în temeiul art. 449 lit. c) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, în

condițiile speței, nu poate fi stabilit nici momentul de când începe să curgă

termenul de procedură pentru depunerea cererii de recurs în baza acestui temei.

Finalmente, Colegiul deduce că Petru Murzac și Andrei Sîrbu nu au adus în

fața instanței de revizuire argumente elocvente în susținerea necesității desființării

încheierii din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău și redeschiderii

procedurii judiciare cu privire la soluționarea chestiunii cu privire la încasarea

remunerației administratorului provizoriu și a cheltuielilor aferente pentru perioada

de observație.

Conjunctura relevată certifică faptul că instanța de revizuire a desființat

încheierea din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău și redeschiderii

procedurii judiciare în lipsa unor temeiuri viabile în acest sens. Or, argumentele

invocate de revizuenți nu pot fi încadrate în temeiurile revizuirii instituite la art. 449

lit. b) și c) din Codul de procedură civilă.

Ipotezele relevate supra desprind faptul că cererea de revizuire depusă de Petru

Murzac și Andrei Sîrbu constituite de facto un apel camuflat, deoarece urmărește

scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

În acest sens, instanța de recurs taxează că, procedura de retractare a hotărârilor

judecătorești irevocabile nu reprezintă o cale de atac propriu-zisă și nu are drept

scop verificarea legalității și temeiniciei actelor judecătorești, ci reprezintă o

procedură distinctă de reexaminare a pricinii de către instanța care a emis-o, în

virtutea unor circumstanțe noi descoperite.

Astfel, dezacordul unuia dintre justițiabili cu actul de justiție nu constituie, prin

prisma art. 449 din Codul de procedură civilă, temei legal de revizuire.

În condițiile speței este relevantă și jurisprudența CtEDO, în care Înalta Curte a

reiterat că, dreptul la o instanță, garantat de art. 6 § 1 din Convenție presupune

respectarea principiului preeminenței dreptului. Unul din aspectele fundamentale ale

9

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere ca,

atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea

lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă

dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii doar cu scopul

de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența instanțelor

ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și

omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie

considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la

aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare a cauzei. O abatere de la acest

principiu este justificată doar atunci când este necesară prin circumstanțele unui

caracter esențial și imperios (Josan v. Moldova, nr. 37431/02, § 25; Brumărescu v.

România, nr.28342/95, §61; Ryabykh v. Rusia, nr.52854/99, §52).

Din considerentele menționate, instanța de recurs apreciază drept relevante și

argumentele invocate de lichidatorul CAP „Sivcar”, în procedura simplificată a

falimentului, administratorul autorizat Igor Sacaliuc, întru susținerea netemeinicei

încheierii din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admisă

cererea de revizuire depusă de Petru Murzac și Andrei Sîrbu. Astfel, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a casa această încheiere, ca fiind adoptată cu interpretarea în mod

eronat a legii procesual civile.

La fel, cu titlu de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție urmează să caseze și încheierea din 17

iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea depusă de

administratorul provizoriu a Cooperativei Agricole de Producție „Sivcar”,

administratorul autorizat Igor Sacaliuc, cu privire la încasarea remunerației și a

cheltuielilor aferente. Or, aceasta este subsecventă încheierii anterioare, prin care a

fost admisă cererea de revizuire. Respectiv, casarea încheierii prin care a fost

admisă cererea de revizuire și s-a dispus redeschiderea procedurii judiciare, atrage

după sine nulitatea de drept și a actului de dispoziție judecătoresc prin care s-a

rejudecat această chestiune.

În conformitate cu art. 1 alin. (1) din Legea insolvabilității, art. 356, art. 427

lit. c) și art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de lichidatorul Cooperativei Agricole de Producție

„Sivcar”, în procedura simplificată a falimentului, administratorul autorizat Igor

Sacaliuc, împotriva încheierilor din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Se casează încheierea din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de revizuire depusă de Petru Murzac și Andrei Sîrbu și s-a casat

încheierea din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a stabilit

remunerația administratorului provizoriu al debitorului Cooperativa Agricolă de

Producție „Sivcar” pentru perioada provizorie, s-a încasat de la Petru Murzac și

Andrei Sîrbu remunerația administratorului provizoriu și cheltuielile aferente.

Se casează încheierea din 17 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea depusă de administratorul provizoriu a Cooperativei Agricole

de Producție „Sivcar”, administratorul autorizat Igor Sacaliuc, cu privire la

încasarea remunerației și a cheltuielilor aferente de la Petru Murzac și Andrei Sîrbu.

10

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Petru Murzac

și Andrei Sîrbu împotriva încheierii din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel

Chișinău, adoptată în cauza civilă intentată la cererea introductivă depusă de

Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni cu privire la intentarea procesului de

insolvabilitate față de Cooperativa Agricolă de Producție „Sivcar”, prin care a fost

admisă parțial cererea administratorului provizoriu al debitorului CAP „Sivcar”,

Igor Purcel, a fost stabilită remunerația acestuia pentru perioada provizorie în

mărime de 10 000 de lei și cheltuielile aferente în mărime de 1 081,50 de lei, și s-a

încasat în mod solidar de la membrii organelor de conducere a debitorului

CAP „Sivcar”, și anume: administratorul/asociat Vladimir Sarain,

fondatorii/asociați Petru Murzac, Andrei Sîrbu, Dmitrii Volcov, Afanasie Volcov,

Ina Sarain și Sergiu Sarain în beneficiul administratorului autorizat Igor Purcel

remunerația pentru perioada de observație provizorie în mărime de 10 000 de lei și

cheltuielile aferente în mărime de 1 081,50 de lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Nicolae Craiu

Valeriu Doagă

11