2ra-2447/16 — rezolutiunea contractului de împrumut, încasarea datoriei si cheltuielilor de judecată; declararea nulă a recipisei de împrumut si încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Varanița dosarul nr. 2ra-2447/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton și Iu. Cotruță

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

Iuliana Oprea și Sveatoslav Moldovan

examinând recursul declarat de către Șova Ion și avocatul Dariev Boris, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Dariev Boris în

interesele lui Șova Ion împotriva Anetei Saca cu privire la rezoluțiunea contractului

de împrumut, încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată, la acțiunea

reconvențională depusă de Saca Aneta împotriva lui Șova Ion cu privire la declararea

nulă a recipisei de împrumut și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2016, prin care s-a admis apelul declarat de

Saca Aneta, s-a casat hotărârea Judecătoriei Orhei din 21 iulie 2014 și s-a emis o nouă

hotărâre de respingere a acțiunilor

c o n s t a t ă:

Prin mandatul nr.0159841 din 14 martie 2013 avocatul Dariev Boris a fost

împuternicit de Șova Ion să-i acorde asistență juridică cu dreptul de a semna și depune

cerere de chemare în judecată, de a ataca hotărîrea judecătorească etc. (f.d.29).

La 14 martie 2013 avocatul Dariev Boris a depus în interesele lui Șova Ion

cerere de chemare în judecată împotriva Anetei Saca cu privire la rezoluțiunea

contractului de împrumut, încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată avocatul Dariev Boris a indicat că

în perioada lunilor noiembrie – decembrie 2012 Saca Aneta a împrumutat de la Șova

Ion suma de 47385 lei și s-a obligat pînă la 15 februarie 2013 să restituie parțial

datoria, iar restul pînă la finele anului 2013.

La 13 ianuarie 2013 Saca Aneta a scris în prezența martorului Botnari Liudmila

recipisă că a împrumutat de la Șova Ion suma de 47385 lei.

Pînă la 15 februarie 2013 Saca Aneta nu a restituit lui Șova Ion împrumutul, iar

în prezent refuză să vorbească cu reclamantul comunicându-i că nu poate să restituie

datoria.

Cere avocatul Dariev Boris rezoluțiunea contractului de împrumut încheiat

între Șova Ion și Saca Aneta la 13 ianuarie 2013, încasarea de la Saca Aneta în

beneficiul lui Șova Ion datoria în mărime de 47385 lei și cheltuielile de judecată în

mărime de 2800 lei.

1

La 22 aprilie 2013 Saca Aneta a depus acțiune reconvențională împotriva lui

Șova Ion cu privire la declararea nulă a recipisei de împrumut și încasarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale Saca Aneta a indicat că nu a împrumutat

de la Șova Ion bani.

Litigiul iscat se datorează că a lucrat în calitate de manager vânzări la

întreprinderea individuală „Ion Șova”, fondatorul și conducătorul căreia este Șova Ion

fiind învinuită de acesta că a comis neajuns la magazin, însă nu este adevărat.

Șova Ion neavând probe că a comis neajunsul pretins și contract de răspundere

materială deplină, la 16 ianuarie 2013 și nu la 13 ianuarie 2013 cu ajutorul prietenilor

din organele de poliție a fost impusă să scrie în incinta Comisariatului de Poliție

raionul Orhei recipisă.

Fiind supusă violenței psihice de către colaboratorii de poliție exprimate prin

strigăte, amenințări, de frică să nu fie privată ilegal de libertate a scris recipisă că a

împrumutat de la Șova Ion suma de 47385 lei.

Șova Ion cunoștea că nu i-a dat cu împrumut bani, însă a urmărit scopul de a

legifera pretențiile cu privire la pretinsul neajuns comis, în lipsa unui act de

inventariere.

Recipisa întocmită este un act juridic fictiv, simulat și urmează a fi declarată

nulă de către instanța de judecată.

Cere Saca Aneta declararea nulă a recipisei de împrumut de la Șova Ion,

încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.19-20 vol.I).

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 21 iulie 2014 s-a admis acțiunea inițială

și s-a respins acțiunea reconvențională.

S-a încasat de la Saca Aneta în beneficiul lui Șova Ion datoria în baza recipisei

din 13 ianuarie 2013 în mărime de 47385 lei, taxa de stat în mărime de 1421, 55 lei și

cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 2500 lei (f.d.108, 112-113 vol.I).

La 20 august 2014 Saca Aneta a depus apel nemotivat, iar la 20 februarie 2015

apel motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 21 iulie 2015 (f.d.116, 147-

149 vol.I).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 21 ianuarie 2016 a admis apelul

declarat de Saca Aneta, a casat hotărîrea Judecătoriei Orhei din 21 iulie 2014 și a emis

o nouă hotărâre, prin care a respins acțiunile (f.d.191-198 vol.I).

Prin mandatul nr.0402213 din 20 mai 2016 avocatul Dariev Boris a fost

împuternicit de Șova Ion să-i acorde asistență juridică cu dreptul de a ataca hotărârea

judecătorească etc. (f.d.1 vol.II).

La 18 iulie 2016 Șova Ion și avocatul Dariev Boris au declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2016 solicitînd admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului au invocat că instanța de apel a interpretat eronat

normele de drept material și a apreciat arbitrar probele administrate.

Recipisa scrisă de Saca Aneta este un contract de împrumut și sunt aplicabile

normele cu privire la actul juridic.

Procuratura raionului Orhei în rezultatul examinării plângerii Anetei Saca cu

privire la acțiunile ilegale a inspectorului Inspectoratului de Poliție Orhei Bosîi Tudor,

2

a stabilit că recipisa a fost scrisă de intimată în alt loc decît în incinta Inspectoratului

de Poliție Orhei și aceasta personal a prezentat-o inspectorului pentru a fi anexată la

materialele cauzei.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2013, menținută prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2014 și încheierea Curții Supreme de

Justiție din 10 septembrie 2014, s-a respins acțiunea Anetei Saca împotriva

întreprinderii individuale „Ion Șova” cu privire la recunoașterea ilegală a concedierii,

încasarea salariului pentru lipsa forțată și restanțelor salariale.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Judecând recursul declarat în limitele invocate pe baza materialelor din dosar,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de Șova Ion și avocatul Dariev Boris urmează

a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să respingă recursul și să

mențină decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 21 ianuarie 2016 (f.d.191-198

vol.I).

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 21

ianuarie 2016, avocatul Dariev Boris a fost prezent la pronunțarea dispozitivului

deciziei (f.d.1188-190 vol.I).

La 11 februarie 2016 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților

copia deciziei din 21 ianuarie 2016 (f.d.199 vol.I).

La 26 februarie 2016 Curtea de Apel Chișinău a remis dosarul la Judecătoria

Orhei (f.d.200 vol.I).

Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Orhei la 26 februarie 2016.

La 05 mai 2016 Șova Ion s-a adresat Judecătoriei Orhei cu cerere solicitînd

eliberarea hotărârii primei instanțe și deciziei instanței de apel (f.d.201 vol.I).

La 20 mai 2016 Șova Ion și avocatul Dariev Boris au primit contra semnătură

copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2016 (f.d.201 vol.I, coperta

dosarului).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) și (2) Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este de decădere și nu poate fi restabilit.

În conformitate cu art.10 alin.(1) Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil,

care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau

3

de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

În conformitate cu art.56 alin.(3) Codul de procedură civilă, participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În

cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se

aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Articolul 61 alin.(1) Codul de procedură civilă prevede că părțile sînt obligate să

se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească

pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea

procesului sau inducerea sa în eroare.

Contrar acestor prevederi legale, Șova Ion și avocatul Dariev Boris nu au depus

diligență necesară în vederea exercitării căii de atac în termen.

Șova Ion și avocatul Dariev Boris cunoscând despre ședința de judecată a

instanței de apel din 21 ianaurie 2016 au avut termen suficient pentru a se interesa de

soarta dosarului.

În hotărârea Ponomaryov vs. Ucraina 3236/03 din 03 aprilie 2008, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dacă termenul pentru introducerea unei

căi ordinare de atac este reînnoit după un interval considerabil și pentru motive care

nu par să fie foarte convingătoare, o asemenea decizie ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne sa decidă asupra repunerii

în termenul de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de

apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au

acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind

obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care

ele au cunoștință.

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra

Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că

prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către

pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat

că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor

sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din

11 septembrie 2007).

Curtea Constituțională în decizia nr.56 din 06 septembrie 2016 a reținut că

instituirea unor termene servește unei mai bune administrări a justiției, precum și

necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Obligația părților de a-și exercita drepturile în termenele stabilite de lege dau conținut

4

ordinii de drept și reprezintă expresia celerității și fermității în ceea ce privește

procedura de executare a hotărârilor judecătorești.

În conformitate cu art. 10 alin. (3) Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

În favoarea concluziei enunțate se invocă jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care consacră unul din principiile fundamentale ale preeminenței

dreptului, securitatea raporturilor juridice (a se vedea hotărârea Pîrnău și alții vs.

Moldova din 31 ianuarie 2012).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că Șova Ion și avocatul

Dariev Boris au depus cererea de recurs cu omiterea termenului prevăzut la art. 434

Codul de procedură civilă, Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul ca tardiv,

fără a se pronunța asupra fondului.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), alin.(3) Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Șova Ion și avocatul Dariev Boris ca fiind

tardiv.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

5