2ra-2762/16 — recunoasterea ilegalitatii actiunilor angajatorului, anularea ordinului emis privind aplicarea sanctiunii disciplinare

Prima instanță: Judecătoria Ciocana, municipiul Chișinău, Judecător – Vladislav Clima

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Nina Vascan, Veronica Negru, Eugenia Fistican.

Dosar nr.2ra-2762/16

ÎNCHEIERE

14 decembrie 2016 municipiul Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Zagrebelinîi Victor,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Zagrebelinîi Victor

către societatea pe acțiuni „INTROSCOP”, intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al

Muncii, privind recunoașterea acțiunilor angajatorului ca ilegale și anularea ordinului de

sancționare disciplinară,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, prin care a fost respins

apelul declarat de către Zagrebelinîi Victor,

co nst a t ă :

La 12 martie 2015, Zagrebelinîi Victor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva societății pe acțiuni „INTROSCOP” (în continuare SA ”INTROSCOP”), privind

recunoașterea acțiunilor angajatorului ca ilegale și anularea ordinului nr. 265 din

12.12.2014, emis de societatea pe acțiuni „INTROSCOP”.

În motivarea cererii, a indicat că, la 12 decembrie 2014, a făcut cunoștință cu ordinul

administrației SA „INTROSCOP” nr. 265 din 12.12.2014, potrivit căruia a fost atras la

răspundere disciplinară și sancționat cu mustrare pentru părăsirea la 14 noiembrie 2014 a

locului de muncă, cu 20 minute până la finele programului stabilit.

La 15.12.2014, la cererea sa, a primit actele care au stat la baza emiterii ordinului pre-

citat, iar la data de 16.12.2014, verbal și, la 17.12.2014, în scris, a solicitat soluționarea

amiabilă a litigiului. La aceiași dată a fost solicitată și intervenția Inspecției muncii, dar

ultima a ignorat cererea.

La mijlocul lunii ianuarie 2015, reclamantul a primit răspunsul administrației SA

„INTROSCOP”, la cererea sa, unde aceasta indică că acțiunile sale nu contravin legislației

în vigoare, iar pretențiile reclamantului sunt lipsite de temeiuri.

În opinia reclamantului, ordinul de sancționare disciplinară este neîntemeiat.

Lipsește actul privind constatarea lipsei de la locul de muncă. Procesul-verbal privind

refuzul oferirii explicațiilor nu conține explicațiile verbale ale salariatului. Nota de serviciu,

semnată la data de 17.11.2014, de către cet. Sîrbu Iulian, nu corespunde realității, ori nota

de serviciu urma să parvină de la conducătorul nemijlocit al reclamantului – S. Balțac.

Semnatarul, Sîrbu Iu., nu putea întocmi o asemenea notă, deoarece, la acel moment, se afla

la domiciliu, a cărui regim de muncă se încheie, de obicei, la orele 17.00, iar în ordinul de

sancționare disciplinară nu se face referire la norma concretă a prevederilor

Regulamentului de ordine interioară, care să specifice încălcarea comisă de reclamant.

Astfel, reclamantul a solicitat: recunoașterea acțiunilor administrației SA

„INTROSCOP” ca nefondate și ilegale; anularea ordinului nr. 265 din data de 12.12.2014,

emis de SA „INTROSCOP” cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 06 mai 2015, cererea de

chemare în judecată depusă de către Zagrebelinîi Victor împotriva SA „INTROSCOP”,

intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al Muncii, privind recunoașterea acțiunilor

angajatorului ca ilegale și anularea ordinului nr. 265 din 12.12.2014, emis de SA

„INTROSCOP”, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016 a fost respins apelul declarat de

către Zagrebelinîi Victor și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 06 mai 2015.

La 08 august 2016, Zagrebelinîi Victor a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 22 iunie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă acțiunea integral.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că instanța de apel, la judecarea

cauzei, a încălcat normele de drept material și procedural, soluțiile instanțelor de judecată

se bazează pe probe arbitrare, iar concluziile instanțelor sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

La 14 noiembrie 2016, SA „INTROSCOP” a depus referință la recursul declarat de

Zagrebelinîi Victor, prin care a solicitat declararea inadmisibilă a recursului.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și

prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul lui Zagrebelinîi Victor neîntemeiat și care

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a

acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului,

ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în care se insistă în

mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate

a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu

soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este fi evidențiată în cererea de recurs

a recurentului, Zagrebelinîi Victor.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Zagrebelinîi Victor.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători –

Dumitru Mardari

Maria Ghervas