2ra-2270/16 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului, recunoașterea stării de șomaj tehnic
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului, recunoaşterea stării de şomaj tehnic
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2270/16 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului, recunoașterea stării de șomaj tehnic (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-2270/16
Judecător: V. Burduh
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița
Î N C H E I E R E
28 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecători Nicolae Craiu, Ion Druță
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de
către Zagrebelinîi Victor,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zagrebelinîi
Victor împotriva Societății pe Acțiuni „Introscop” privind anularea ordinul de
concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absență forțată de la
muncă, recunoașterea stării de șomaj tehnic și încasarea plăților cuvenite,
restabilirea dreptului la concediul anual plătit și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de Zagrebelinîi Victor și a fost menținută hotărîrea
Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 30 iulie 2015,
c o n s t a t ă
La 02 iunie 2015, Zagrebelinîi Victor s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva SA „Introscop”, solicitînd: anularea ordinului de concediere
nr. 901 din 20.05.2015; restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea salariul
pentru absență forțată la muncă de la 11.05.2015 până la data restabilirii în
funcție; constatarea faptului cumulării funcției angajatului temporar absent pentru
luna martie 2015 și încasarea salariului cuvenit pentru funcția îndeplinită;
recunoașterea stării de șomaj tehnic la SA „Introscop” pentru perioada
18.12.2014 - 11.01.2015 și încasarea plăților pentru șomaj tehnic; restabilirea
dreptului la concediu anual plătit cu durata de 27 zile calendaristice și încasarea
prejudiciului moral 50 000 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 21 mai 2015, a primit la
domiciliu ordinul SA „Introscop” nr. 901 din 20.05.2015 prin care a fost eliberat
din funcție din motivul absenței nemotivate la serviciu. Anterior pârâtul i-a
expediat pentru cunoștință 14 acte, care ar confirma absența nemotivată de la
serviciu, însă în ordinul de concediere au fost indicate doar 13 acte.
Indică reclamantul că, la 14 mai 2015, a informat SA „Introscop” că se află
în concediul de boală, astfel pârârtul nu era în drept să concedieze persoană aflată
în concediul medical.
Consideră că ordinul de concediere este ilegal, deoarece nu conține cerințele
art. 210 alin. (l) Codul Muncii, date referitoare la cererea privind concediul
neplătit pentru cursul de reabilitare recomandat de medici.
Unicul act în care se indică despre cererea sa fiind actul de constatare a lipsei
de la serviciu pentru data de 21.04.2015.
In baza rezultatelor medicale din 06.05.2015 și 08.05.2015, s-a constatat că
diagnosticul stabilit anterior de către medici și în baza căruia s-a aflat în concediul
medical în perioada 01.04.2015-16.04.2015 a fost greșit. Totodată, la 11.05.2015
i-a fost deschis un nou buletin de boală, prelungit la 26.05.2015, necătând la
faptul că medicul a fost informat despre eliberarea de la serviciu.
Menționează reclamantul că, în ordinul contestat nu s-a indicat că, la
25.03.2015, a solicitat concediu neplătit pentru două zile, cu scopul de a trece
controlul medical în legătură cu starea sănătății, însă SA „Introscop” a refuzat să-i
acorde concediul solicitat, din care motiv la 30.03.2015 s-a ocupat de recuperarea
sănătății.
Circumstanțe expuse le-a indicat și în explicația sa din 30.03.2015. La
cererea de acordare a concediului neplătit din 21.04.2015 a anexat toate actele ce
confirmă motivele invocate în cerere, a prezentat administrației cartela medicală
cu indicațiile medicului.
In ordinul contestat nu a fost indicat actul din 11.05.2015, de constatare a
lipsei nemotivate la serviciu, cu care a luat cunoștință și referitor la care a dat
explicații administrației. Prin emiterea ordinului de concediere nr. 901 din
15.05.2015, în perioada când administrația a cunoscut despre faptul că se afla în
concediu medical și cunoșteau numărul buletinului medical, au fost încălcate
prevederile nr. 96 alin. (2) Codul muicii. În ordinul contestat lipsesc în totalitate
circumstanțele de fapt privind încălcarea disciplinei muncii, însă se conține
versiunea administrației SA „Introscop”, care contravine realității. Nu este indicat
termenul de contestare a ordinului și unde urmează să fie contestat contrar art.
210 Codul muncii. In schimb în ordin se face trimitere la o notă de serviciu
despre care nu a cunoscut, nu a făcut cunoștință, și nu a avut posibilitate să o
conteste în cazul dezacordului.
A mai indicat reclamantul că, în luna martie 2015, din motivul lipsei a 1/3
din angajații SA „Introscop”, a cumulat funcția colegului său absent la serviciu.
La 23.05.2015, a aflat că administrația SA „Introscop” nu a documentat
acest fapt, ce constituie o ilegalitate, iar administrația nu a efectuat o anchetă de
serviciu pentru a stabili faptul îndeplinirii obligațiilor de muncă și pentru
angajatul absent, fiind impus la un mai mare efort fizic.
În a doua jumătate a lunii martie 2015, a simțit dureri puternice în spate, care
după data de 23.03.2015, au devenit permanente. La 25.03.2015, s-a adresat
șefului său nemijlocit cu solicitare de a i se acorda concediu neplătit în perioada
26.03.2015-27.03.2015, pentru a se adresa la medic în legătură cu durerile de
spate, iar peste 10 minute, a fost informat că nu i se va acorda concediu din
motivul absenței angajaților. Pe 26, 27, 30.03.2015 s-a prezentat la serviciu doar
după ce primea preparate medicale. La 30.03.2015 s-a prezentat la locul de muncă
la ora 15.50, unde se afla specialistul în resurse umane și șeful lui nemijlocit, deși
trebuia să vină la serviciu la ora 15.45, pentru ce a și scris explicația respectivă.
Din motivul durerilor mari și nefuncționării piciorului stîng și mîinii stîngi, la ora
23.40 a plecat la domiciliu. La 31.03.2015 s-a adresat la medicul traumatolog, în
perioada 01.04.2015-16.04.2015 s-a aflat în concediu medical.
La 17.04.2015, s-a prezentat la serviciu și a solicitat să i se acorde o muncă
mai ușoră, însă i s-a cerut să aducă certificat, care să confirme incapacitatea de
muncă temporară sau să depună cerere de concediere. Totodată, i s-a oferit o
muncă mai ușoară, însă care necesita permanent să se aplece, ca rezultat de la
18.04.2015-20.04.2015 a stat la pat. Medicul a refuzat să-i deschidă buletin de
boală, fiind nevoit să solicite de la administrația SA „Introscop” concediu din
cont propriu pentru perioada 21.04.2015-08.05.2015, pentru a trece un curs de
reabilitare medicală, deoarece nu beneficia de concediu anual plătit. La
29.04.2015 a aflat că nu i s-a permis plecarea în concediu neplătit.
La toate solicitările administrației SA „Introscop” de a da explicații în
perioada 29.04.2015-22.05.2015, reclamantul a înregistrat o explicație în
cancelarie, iar două explicații le-a expediat prin poșta electronică. Prin scrisoarea
din 15.05.2015, expediată prin poșta electronică, a adus la cunoștință
administrației SA „Introscop”, că începînd cu 11.05.2015 se află în concediu
medical.
Menționează reclamantul că prin eliberarea ilegală din funcție i-a fost cauzat
prejudiciu moral.
Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana m. Chișinău din 30 iulie 2015, s-a
respins ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamantului Zagrebelinîi Victor împotriva
SA „Introscop”, privind anularea ordinului de concediere nr. 901 din 20.05.2015,
restabilirea în serviciu, încasarea plăților salariale pentru lipsa forțată de la
muncă, recunoașterea stării de șomaj pentru perioada 18.12.2014 - 11.01.2015, și
încasarea plăților pentru șomaj tehnic și înlocuirea salariatului temporar absent,
restabilirea dreptului la concediu anual plătit, încasarea prejudiciului moral în
mărime de 50 000 lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, a fost respins ca
neîntemeiat apelul declarat de Zagrebelinîi Victor și a fost menținută hotărârea
Judecătoriei Ciocana m. Chișinău din 30 iulie 2015.
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 08 august 2016, în termenul
prevăzut de lege, Zagrebelinîi Victor a declarat recurs, solicitînd admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărîri.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate
pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că
instanțele nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță
pentru soluționarea pricinii.
La 26 septembrie 2016, SA „Introscop” a prezentat referință pe marginea
recursului declarat, solicitînd declararea acestuia ca fiind inadmisibil.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul
este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în
cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Zagrebelinîi Victor nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or
recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei
contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul
trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct
starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele
recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării
pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Zagrebelinîi Victor ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e
Recursul declarat de Zagrebelinîi Victor se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Nicolae Craiu
Ion Druță