2ra-2714/16 — încetarea proprietății comune pe cote-părți ș.a.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi ş.a.
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2714/16 — încetarea proprietății comune pe cote-părți ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: O. Cojocaru dosarul nr. 2ra-2714/16
instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol
Î N C H E I E R E
01 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
În componență:
Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă
Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vera Chiosa,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe Balanici și
Nina Balanici împotriva Verei Chiosa și Mihail Vrancean cu privire la încetarea
proprietății comune pe cote-părți, împărțirea în natură a bunului proprietate comună pe
cote-părți cu atribuirea bunului în proprietate, încasarea cheltuielilor de judecată, și
acțiunea reconvențională înaintată de Vera Chiosa și Vrancean Mihail împotriva lui
Ghoerghe Balanici și Nina Balanici, intervenient accesoriu Consiliul mun. Chișinău cu
privire la recunoașterea nulității actelor juridice,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016
c o n s t a t ă:
La data de 24 octombrie 2014 Gheorghe Balanici și Nina Balanici au depus cerere
de chemare în judecată împotriva Verei Chiosa și Mihail Vrancea cu privire la încetarea
proprietății comune pe cote-părți, împărțirea în natură a bunului proprietate comună pe
cote-părți cu atribuirea bunului în proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii au menționat că, dețin în proprietate comună pe cote-părți cu
Vera Chiosa și Mihail Vrancea bunurile imobile cu numerele cadastrale 010020129801 și
010020129802 situate în mun. Chișinău str. Ghioceilor 19.
Relevă că, la 21 noiembrie 2013 au încheiat o tranzacție de împăcare prin care au
convenit asupra încetării proprietății comune prin delimitarea cotelor-părți după cum
urmează: Nina Balanici și Gheorghe Balanici devin proprietari ai imobilului cu numărul
1
cadastral 010020129801 situat în mun. Chișinău str. Ghioceilor 19, iar Vera Chiosa și
Mihail Vrancean proprietari a imobilului cu numărul cadastral 010020129802 amplasat
pe aceeași adresă.
Mai relevă că, la 29 ianuarie 2014 au semnat cu pîrîții contractul nr. 252
(autentificat notarial) cu privire la stabilirea modului de folosință a bunurilor imobile
nominalizate supra și recalcularea cotelor-părți din construcții.
Susțin că, au înregistrat la OCT Chișinău contractul din 29 ianuarie 2014, iar la 21
februarie 2014 au depus cerere către Primăria mun. Chișinău cu solicitarea eliberării
titlului de autentificare a dreptului de proprietate asupra terenului cu numărul cadastral
0100201298 din mun. Chișinău str. Ghioceilor 19, însă prin răspunsul ultimei s-a explicat
despre necesitatea prezentării tuturor coproprietarilor pentru coordonarea deciziei privind
autentificarea dreptului de proprietate asupra terenului menționat.
Consideră că, neprezentarea pîrîților la coordonarea deciziei constituie un
impediment vădit în vederea privatizării terenului și respectiv realizarea angajamentului
stabilit de părți prin semnarea contractului din 29 ianuarie 2014.
În cadrul examinării pricinii, Vera Chiosa și Vrancean Mihail au înaintat acțiune
reconvențională împotriva lui Gheorghe Balanici și Nina Balanici solicitînd
recunoașterea nulității absolute a acordului de împăcare din 21 noiembrie 2013 și a
contractului nr. 252 din 29 ianuarie 2014 cu încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reconvenționale au invocat că, actele juridice contestate sunt
lovite de nulitate absolută deoarece contravin art. 220 din Codul civil și încalcă drepturile
Consiliului mun. Chișinău
Susțin că, actele juridice contestate vin în contradicție inclusiv cu cele stabilite prin
hotărârea Judecătoriei Frunze din 04 aprilie 1977 în baza căreia bunul imobil litigios a
fost împărțit lui Topor Fevronia și Teodorescu Maria (succesorii fiind Nina Balanici și
Gheorghe Balanici) acestora fiindu-le atribuită în proprietate construcția lit. A, iar lui
Vrîncean Ilie (succesorii fiind Vera Chiosa și Vrancean Mihail) construcția lit. B cu
încetarea proprietății comune pe cote-părți.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 februarie 2016 s-a admis
acțiunea înaintată de Gheorghe Balanici și Nina Balanici împotriva Verei Chiosa și
Mihail Vrancea cu privire la încetarea proprietății comune pe cote-părți, împărțirea în
natură a bunului proprietate comună pe cote-părți cu atribuirea bunului în proprietate,
încasarea cheltuielilor de judecată, s-a partajat în natură proprietatea comună pe cote-
părți ce aparține Ninei Balanici, lui Gheorghe Balanici, Verei Chiosa și lui Mihail
Vrancean în modul următor: Ninei Balanici și lui Gheorghe Balanici s-a atribuit cu drept
de proprietate bunul imobil cu numărul cadastral 010020129801 (litera A), amplasat în
mun. Chișinău str. Ghioceilor 19, Verei Chiosa și lui Mihail Vrancean s-a atribuit cu
drept de proprietate bunul imobil cu numărul cadastral 010020129802 (litera B) amplasat
în mun. Chișinău str. Ghioceilor 19. S-a încasat în mod solidar din contul Verei Chiosa și
lui Mihail Vrancean în beneficiul Ninei Balanici și lui Gheorghe Balanici taxa de stat în
sumă de 1000 de lei, s-a încasat în mod solidar din contul Verei Chiosa și lui Mihail
Vrancean în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2848,10 lei. S-a respins acțiunea
reconvențională înaintată de Vera Chiosa și Vrancean Mihail împotriva lui Ghoerghe
Balanici și Ninei Balanici, intervenient accesoriu Consiliul mun. Chișinău cu privire la
declararea nulității actelor juridice.
2
Instanța a stabilit dreptul de coproprietate comună ale participanților la proces în
privința bunurilor litigioase și lipsa unor motive ce ar determina respingerea cererii
reclamanților Nina Balanici și Gheorghe Balanici de a înceta proprietatea comună pe
cote-părți prin împărțire și partajarea în natură a acesteia, solicitarea dată fiind
argumentată și necesară, în concordanță cu respectarea și protejarea inclusiv a dreptului
de proprietate a titularilor acțiunii reconvenționale.
Acțiunea reconvențională a fost respinsă pe motiv că, Vera Chiosa și Mihail
Vrancean nu au dovedit că actele juridice a cărui nulitate se pretinde sunt contrare
normelor imperative, contravin ordinii publice, bunelor moravuri sau aduc atingere
persoanelor terțe. Existența hotărîrii judecătorești din anul 04 aprilie 1977 nu afectează
valabilitatea actelor juridice disputate în speță din moment ce acestea se referă la
persoane și circumstanțe distincte decît cele din speță.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016 s-a respins apelul declarat de
Vera Chiosa și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02
februarie 2016.
La data de 13 septembrie 2016 Chiosa Vera a depus cerere de recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016 solicitînd admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu restituirea pricinii spre
rejudecare.
În motivarea recursului a invocat că, instanțele inferioare au soluționat problema
drepturilor unei persoane care nu a fost antrenată în proces și anume Gologan Elena
căreia i-a fost transmisă 5/17 cotă-parte din bunul imobil litigios prin contractul de
donație din 26 ianuarie 2016 și nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul
Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți
la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
3
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu
și în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este
termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Completul consideră că recursul a fost exercitat în termen corelând data
comunicării deciziei instanței de apel – 16 iulie 2016 (vol. II f.d. 66, 70) cu data
depunerii cererii de recurs – 13 septembrie 2016 (vol. II f.d. 66).
Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele inferioare au soluționat
problema drepturilor unor persoane care nu au fost antrenate în proces poartă un caracter
declarativ și nu pot fi reținute or, în suportul acestor afirmații recurenta nu a prezentat
pretinsul contract de donație din 26 ianuarie 2016 în baza căruia susține că a avut loc
transmiterea către Gologan Elena a 5/17 cotă-parte ideală din bunul litigios precum și
nici o altă probă concludentă în acest sens.
Nu pot fi reținute nici alegațiile precum că, instanțele inferioare nu au aplicat legea
care trebuia fi aplicată or, în speță s-au aplicat elocvent normele ce guvernează raportul
juridic litigios și s-au elucidat circumstanțele importante ale pricinii care denotă
temeinicia pretențiilor reclamanților Nina Balanici și Gheorghe Balanici și respectiv
netemeinicia celor invocate de Vera Chiosa și Vrancean Mihail.
Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument
plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.
În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta
Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei
decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,
respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind
lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a
Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)
Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a
examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar
argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de Vera Chiosa ca fiind inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă.
4
În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Vera Chiosa se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Iuliana Oprea
Sveatoslav Moldovan
5