2ra-2619/16 — incasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-2619/16

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi (jud. Iu. Moldovan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Gîrlea

Anatolie împotriva deciziei din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gîrlea

Anatolie împotriva lui Prisacari Victor și Prisacari Iurii cu privire la încasarea prejudiciului

material și moral,

c o n s t a t ă :

La data de 28 noiembrie 2014, Gîrlea Anatolie a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Prisacari Victor și Prisacari Iurii cu privire la încasarea prejudiciului material

și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că este proprietarul cotei de teren în

mărime de 1,82 ha în sat. Mereni. În primăvara anului 2012 pe suprafața terenului de 1,66

ha a semănat cultura multianuală de lucerna, iar în anul 2013 de patru ori a cosit recolta și

a adunat 978 balote de lucerna la prețul de piață - 40 lei un balot.

Susține că în anul 2014 a cosit de 3 ori lucerna și a obținut 823 balote și în toamna

anului 2014 era prevăzută roadă de lucerna în cantitate de 100 balote. Lucerna este o cultură

multianuală care rodește timp de 5-6 ani. În octombrie 2014 a aflat că cota sa de teren în

mărime de 1,82 ha a fost distrusă până la rădăcinile lucernei și nu poate fi renovată. S-a

adresat cu cerere în adresa primarului sat. Mereni și la data de 16 octombrie 2014 a fost

perfectat actul prin care s-a constatat că paguba a fost pricinuită de vitele, caprinele și

ovinele care aparțin pârâților.

Relatează că prin raportul inspectoratului operativ de serviciu al Inspectoratului de

Poliție Anenii Noi s-a constatat că paguba a fost pricinuită prin intermediul acțiunilor ilicite

ale pârâților. În acest sens la data de 18 noiembrie 2014, Agenția Națională pentru

Siguranța Alimentelor a perfectat actul nr. 50 care de asemenea a constatat daunele

provocate prin distrugerea lucernei de către vitele care aparțin pârâților. Pentru

contravenția comisă materialele în privința pârâților au fost trimise Judecătoriei Anenii Noi

pentru atragerea lor la răspundere conform art. 183 Cod contravențional al RM, în urma

acțiunilor ilegale înfăptuite de către aceștia, prin care reclamantului i-au fost pricinuite

daune materiale și prejudiciu moral.

1

Relevă că datorită acțiunilor ilegale i-au fost cauzate prejudicii morale, deoarece, a

fost expus la suferințe psihice și fizice prin comportamentul neadecvat al pârâților.

Solicită încasarea de la Prisacari Victor și Prisacari Iurii prejudiciul material în suma

de 128453 lei și prejudiciul moral în sumă de 20000 lei.

Prin hotărârea din 25 septembrie 2015 a judecătoriei Anenii Noi, acțiunea lui Gîrlea

Anatolie împotriva lui Prisăcari Victor și Prisăcari Iurii a fost respinsă ca nefondată și s-a

încasat de la Gîrlea Anatolie în beneficiul lui Prisăcari Victor și Prisăcari Iurii cheltuielile

de asistență juridică în sumă de 3000 lei.

Prin decizia din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus

de Gîrlea Anatolie și menținută hotărîrea din 25 septembrie 2015 a judecătoriei Anenii

Noi.

La data de 19 septembrie 2016, Gîrlea Anatolie, a declarat recurs împotriva deciziei

din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărîri de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele inferioare au interpretat în mod eronat

legea și au lăsat fără apreciere probele ce dovedesc circumstanțele invocate de către

recurent și anume declarațiile martorilor.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 16 iunie 2016. Conform

materialelor pricinii, decizia instanței de apel a fost expediată recurentului la data de 15

iulie 2016 și recepționată de către acesta la data de 20.07.2016. Recursul declarat la data

de 19 septembrie 2016 se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Gîrlea Anatolie, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,

iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gîrlea Anatolie, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

2

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni

în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de

apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul

declarat de Gîrlea Anatolie, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Gîrlea Anatolie împotriva deciziei din

16 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

3