2r-886/16 — recuperarea prejudiciului material și moral

prima instanță: S. Caraman dosarul nr. 2r-886/16

instanța de apel: E. Ababei, N.Chircu, A. Garbuz

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doenva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând recursul declarat de către Burduja Alexandru,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Procurorului raionului

Șoldănești în interesele Tatianei Rusu împotriva lui Burduja Alexandru cu privire la

încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 19 iulie 2016 prin care a fost

restituită cererea de apel depusă de către Alexandru Burduja,

constată:

La 05 mai 2015, Procurorul raionului Șoldănești, Vladimir Erhan, a înaintat în

interesele Tatianei Rusu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Burduja

Alexandru cu privire la încasarea prejudiciului material și moral rezultat din

infracțiune.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că Judecătoria Șoldănești în

rezultatul examinării unei cauze penale de omor a unei persoane, a pronunțat o

sentință de condamnare a lui Burduja Alexandru la pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 8 ani în penitenciar de tip închis și totodată, a admis în principiu acțiunea

civilă înaintată de către Rusu Tatiana (ea și reclamanta) urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor cauzate să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile. Sentința a fost contestată cu apel, însă instanța de apel a menținut-o fără

modificări.

Reclamanta, Rusu Tatiana pretinde că prin infracțiunea de omor a lui Melnic

Petru, comisă de Burduja Alexandru i-a fost cauzat prejudiciu material și moral,

deoarece acesta a fost concubinul ei.

Menționează că prejudiciul moral s-ar fi manifestat prin starea de stres și

frustrare, suferințele acesteia, deoarece prin omorul concubinului a fost lipsită de

posibilitate de a se împlini afectiv și inclusiv a fost lipsită de întreținător, care o

asigura, dînsa fiind invalid de gr.II.

Mai mult ca atît, susține că drept rezultat al omorului concubinului său, a fost

privată de posibilitatea de a trece mai multe cure de tratament, care erau finanțate de

către cel decedat.

Cît privește prejudiciul material cauzat prin infracțiune, reclamanta a pretins

suma de 18856,00 lei, ce constituie cheltuieli suportate pentru înmormîntarea

concubinului său.

Solicită încasarea din contul lui Burduja Alexandru în beneficiul Tatianei Rusu

suma de 18 856 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 200 000 mii lei cu titlu

de prejudiciu moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Florești din 29 aprilie 2016, acțiunea a fost admisă

parțial și încasat de la Burduja Alexandru în beneficiul Tatianei Russu, prejudiciul

material în mărime de 18 367 lei, prejudiciul moral cauzat în mărime de 8000 lei și în

beneficiul statului, taxa de stat de a cărei achitare a fost scutit reclamanta la

depunerea cererii de chemare în judecată, în sumă de 651,01.

La 17 iunie 2016, Burduja Alexandru, prin intermediul Oficiului Poștal, a

declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea acestuia, casarea

hotărîrii contestate și emiterea unei noi hotărîi cu privire la respingerea acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 19 iulie 2016, a fost restituit apelul

declarat de Alexandru Burduja, ca fiind depus în afara termenului legal.

La 08 august 2016, Alexandru Burduja a declarat recurs împotriva încheierii

Curții de Apel Bălți din 19 iulie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii și hotărîii primei instanțe cu restituirea pricinii la rejudecare în prima

instanță.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată,

menționând că a depus cererea de apel împotriva hotărîrii primei instanțe în termenul

legal, deoarece hotărîrea Judecătoriei Florești din 29 aprilie 2016 i-a fost înmânată la

data de 06 iunie 2016, ce se confirmă prin certificatul eliberat la 03 august 2016 de

Penitenciarului nr. 6 din Soroca.

Consideră că prin restituirea apelului i-a fost încălcat dreptul său la un proces

echitabil garantat de art. 6§1 CEDO, art. 2 și 26 din Constituție, precum și dreptul la

apărare garantat de art. 7 Cod civil, art. 12 CPC și art. 1 al Convenției.

Susține că cauza a fost examinată în lisa lui, îngrădindu-i-se astfel,

disponibilitatea în drepturile sale garantate de art. 27 CPC, și anume de a dispune de

drepturile sale procedurale garantate de normele procesului civil, inclusiv de a dovedi

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor sale după cum statuează

art. 118 CPC.

La fel, invocă asupra încălcării de către instanța de apel și a art. 13 din CEDO,

în ceea ce privește pretențiile sale formulate în temeiul art. 6§1, prin neacordarea unui

remediu efectiv a dreptului lezat de prima instanță.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

După cum denotă din materialele cauzei și în special din Avizul de recepție nr.

CN 07 din 27 iulie 2016, copia încheierii instanței de apel din 19 iunie 2016 a fost

recepționată de către Burduja Alexandru la data de 29 iulie 2016 (f.d. 128).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 08 august 2016, prin intermediul Oficiului

Poștal, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și

a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii

instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

La caz, se constată că prin încheierea din 19 iulie 2016, Curtea de Apel Bălți a

dispus restituirea apelantului Alexandru Burduja cererea de apel cu toate

documentele anexate, întemeindu-și concluziile pe dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. b)

CPC, ca fiind depus în afara termenului de prescripție.

Instanța de recurs reține că concluzia instanței de apel cu privire la depunerea

apelului, de către Alexandru Burduja, în afara termenului legal este justificată.

În susținerea opiniei enunțate se vor reține prevederile art. 362 alin. (1) CPC,

conform cărora termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data

pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Florești,

prin care a fost admisă parțial acțiunea Procurorului raionului Șoldănești în interesele

Tatianei Rusu, a fost emis și pronunțat la 29 aprilie 2016.

Cu toate acestea, Burduja Alexandru, a depus cererea de apel împotriva acestei

hotărâri numai la 17 iunie 2016, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de lege,

fără a solicita repunerea în termen a acestuia, în ordinea stabilită la art. 116 CPC.

În acest context este de remarcat că prevederile art. 236 alin. (4) CPC, care

indică că participanții care nu au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului hotărârii

primesc copia hotărârii în decurs de 5 zile, nu constituie un temei de extindere a

termenului stabilit prin lege, după cum indică recurentul.

Or, în interpretarea corectă a prevederilor art. 362 alin. (1) CPC este de înțeles

că termenul de declarare a apelului curge de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii și nu de la data recepționării acestui.

Prin urmare, legislația nu prevede alte excepții privitor la termenul de declarare

a apelului.

În această ordine de idei, instanța de recurs respinge afirmațiile recurentului cu

referire la faptul că termenul de depunere a apelului pentru el a început să curgă de la

data recepționării dispozitivului hotărârii și anume de la 06 iunie 2016, deoarece se

combat prin cele relatate.

Așa fiind se constată ca justă reținerea Curții de Apel Bălți precum că apelul

urma a fi declarat de către Alexandru Burduja înainte de împlinire a termenului de 30

zile, calculat din ziua pronunțării dispozitivului hotărârii.

În acest context, instanța de recurs consideră necesar de menționat și faptul că

apelantul Alexandru Burduja având la cunoștință despre existența prezentului litigiu

și examinarea lui, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează

și jurisprudența CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie

2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanță fapt, însă, ignorat de aceasta, ce

a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Concomitent, instanța de recurs consideră oportun de a reitera în speță și

prevederile art. 116 alin. (1) și (3) CPC RM, care statuează că persoanele care, din

motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi

repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

La caz, însă, după cum a reținut și instanța de apel, apelantul Alexandru

Burduja, nu a solicitat repunerea apelului în termen și nici nu a prezentat probe

concludente care să justifice omiterea termenului de declarare a acestuia.

Mai mult că astfel de probe nu au fost prezentate nici în instanța de recurs.

De altfel, nici referirea recurentului precum că a avut loc încălcarea dreptului la

un proces echitabil de către instanțele judecătorești, prin neacordarea posibilității de a

participa personal la examinarea cauzei și prin dispunerea restituirii apelului în

absența lui nu constituie temei de admitere a recursului, dat fiind faptul că Burduja

Alexandru este deținut în Penitenciarul nr. 6 din or. Soroca, astfel dreptul lui de a se

deplasa în afara penitenciarului este limitat prin lege, prin urmare însăși faptul

neescortării lui în ședință nu poate fi privit drept o încălcare a dreptului la un proces

echitabil, or articolul 6 al Convenției nu garantează dreptul la prezență la ședință în

procedură civilă a instanței de judecată, ci consacră dreptul general al egalității

armelor în raport cu partea adversă, fapt care a fost respectat la caz.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs consideră că în situația dată,

instanța de apel a reieșit din particularitățile procedurii în cauză și modul în care

interesele părților au fost expuse și protejate în fața instanței, ținând cont în special de

chestiunile care urmau să fie soluționate și de importanța acestora, cât și de faptul că

recurentul, având la cunoștință despre existența prezentului litigiu și examinarea lui,

nu a fost limitat în posibilitatea de a expedia în adresa instanței referința la cererea de

chemare în judecată cu răspunsul la pretențiile formulate de reclamant și probele

necesare în combaterea revendicărilor invocate de ultimul, sau alte date importante

pentru soluționarea pricinii, precum și dovada imposibilității îndeplinirii actului

procedural în interiorul termenului prevăzut de lege.

În același timp, Colegiul Civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține și faptul că deși, recurentul Burduja Alexandru se

află în detenție, unde ispășește pedeapsa penală, însă instanța de apel l-a informat

despre locul, data și ora examinării pricinii, iar ultimul la rîndul său nu a fost, lipsit de

dreptul de a delega un avocat sau să solicite acordarea asistenței juridice garantate de

stat pentru a-i prezenta interesele în instanța de judecată, cu toate acestea, ultimul,

însă nu s-a folosit de acest drept.

În circumstanțele relatate, instanța de recurs constată că, la caz, soluția instanței

de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art.

6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărîrii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în

acest mod principiul securității raporturilor juridice.

Drept suport opiniei enunțate servește și hotărîrea CEDO pronunțată în cauza

Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie 2008), în care Curtea Europeană a notat că deși în

speță nu era vorba despre desființarea unei hotărîri judecătorești definitive și

irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor

circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că încheierea instanței de apel

este întemeiată și legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se respinge recursul declarat de către Burduja Alexandru.

Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 19 iulie 2016 în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a Procurorului raionului Șoldănești în interesele

Tatianei Rusu împotriva lui Burduja Alexandru cu privire la încasarea prejudiciului

material și moral.

Decizia este irevocabilă

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doenva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță