2ra-2286/16 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești

2ra-2286/16 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: A. Niculcea dosarul nr. 2ra-2286/16

instanța de apel: N. Budăi, A. Panov, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursurilor declarate de Procuratura

Generală a Republicii Moldova, Armaș Ruslan și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Armaș Ruslan

către Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la

repararae prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire

penală și ale procuraturii,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, corectată prin

încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2016, prin care a fost respins apelul

declarat de Armaș Ruslan și au fost admise apelurile declarate de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova și

modificată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21 ianuarie 2016 prin

micșorarea sumei, în rest cu menținere hotărîrii primei instanțe,

c o n s t a t ă:

La 26.10.2015, Armaș Ruslan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală,

privind încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală și ale procuraturii.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 03.10.2011 de către organul de

urmărire penală al CPs Centru, mun.Chișinău, a fost pornită cauza penală

nr.2011011575, conform semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art.186

alin.(2) lit.b) și d) Cod penal, pe faptul că la data de 27.09.2011, în jurul orei 12-10,

persoane neidentificate, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, au

deteriorat geamul automobilului de model „Opel Corsa”, cu n/î DN AJ 109, ce

aparține cet.Sabadaș Alexandr, parcat lângă imobilul nr.30 de pe str. 31 august

mun.Chișinău, de unde au sustras de pe parbrizul din față un GPS navigator în

valoare de 2401 lei, după ce au părăsit locul comiterii infracțiunii, astfel cauzându-i

lui Sabadaș Alexandr daune în proporții considerabile.

La data de 05.10.2011 ora 15:30, prin procesul-verbal de reținere, a fost

reținut.

Ulterior, la data de 07.10.2011 prin ordonanța de punere sub învinuire emisă

de procurorul în Procuratura sect. Centru, mun. Chișinău, a fost pus sub învinuire și

tot la data de 07.10.2011, prin încheierea Judecătoriei sect.Centru mun.Chișinău s-a

admis demersul procurorului, eliberându-se mandat de arestare în privința sa pe un

termen de 30 zile, începând cu data și ora reținerii 05.10.2011 ora 15:30.

Nefiind de acord cu încheierea Judecătoriei sect.Centru mun.Chișinău din

07.10.2011, avocatul său a înaintat recurs la Curtea de Apel Chișinău, care a respins

ca neîntemeiat recursul și a menținut încheierea Judecătoriei Centru din 07.10.2011.

Reclamantul a susținut că la data de 25.10.2011, prin încheierea Judecătoriei

sect.Centru mun.Chișinău a fost admis demersul cu privire la autorizarea efectuării

percheziției la domiciliul său situat pe str. Aron Pumnul, mun.Chișinău, nr.143.

Armaș Ruslan a invocat că, la data de 02.11.2011 procurorul în Procuratura

sect.Centru mun.Chișinău a înaintat Judecătoriei sect.Centru mun.Chișinău demers,

pentru prelungirea termenului de arest cu încă 30 zile. Demersul respectiv a fost

admis, prin încheierea Judecătoriei sect.Centru mun. Chișinău din 02.11.2011,

menținută prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 21.11.2011.

Reclamantul a menționat că, la data de 17.10.2013, prin ordonanța

procurorului în Procuratura sect.Centru mun.Chișinău, a fost scos de sub urmărire

penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.b) și d) Cod

Penal.

În motivarea ordonanței de scoatere a persoanei de sub urmărire penală s-a

invocat că studiind în ansamblu materialele cauzei penale, procurorul consideră că

probele administrate sunt insuficiente de a constata că infracțiunea în cauză a fost

comisă de Armaș Ruslan și a o expedia instanței judiciare pentru examinare în fond,

deoarece există dubii în privința vinovăție acestuia care la momentul de față nu pot

fi înlăturate, fapt ce condiționează interpretarea acestora în favoarea învinuitului.

Tot, la data de 17.10.2013, procurorul a emis și ordonanța de suspendare a urmăririi

penale pe cazul dat.

Menționează că despre ordonanța din 17.10.2013 de scoatere de sub urmărire

penală a aflat mai tîrziu, în anul 2015.

Susține reclamantul că în rezultatul acțiunilor ilicite și neîntemeiate ale

organului de urmărire penală și procuraturii a fost supus suferințe psihice și fizice,

frustrări, incertitudini, stări de neliniște și stres.

Reclamantul consideră că, cauza penală privind învinuirea sa în comiterea

furtului a fost pornită ilegal, dânsul fiind reținut, deoarece organele de poliție

cunoșteau că, el anterior a fost supus răspunderii penale și astfel va recunoaște vina,

deși n-a comis infracțiunea imputată.

2

A invocat că, în perioada deținerii ilegale în arest, dânsul a fost supus unui

tratament inuman și degradant, fiind plasat într-o celulă de aproximativ 4x3 m

împreună cu alte 6 persoane, fără o hrană adecvată. Nu a avut acces direct la WC

sau duș. I-a fost pusă în pericol libertatea și siguranța sa, a fost privat de dreptul de a

munci și i s-a încălcat dreptul la viață privată.

A menționat că, la acea perioadă era angajat neoficial în câmpul muncii în

calitate de sudor și urma să se angajeze oficial, însă din cauza reținerii ilegale a

pierdut locul de muncă, prin aceasta fiindu-i încălcat dreptul la muncă. În perioada

anului 2011 avea posibilitatea reală să plece în Federația Rusă la muncă, deoarece

acolo locuiau rudele familiei sale, însă n-a putut pleca, deoarece era reținut, iar

ulterior considera că pe numele său este aplicată măsura preventivă - obligația de a

nu părăsi țara.

A precizat că reținerea sa ilegală a provocat suferințe și stări de neliniște și

membrilor familiei sale, în special mamei sale.

Cere reclamantul Armaș Ruslan încasarea din contul bugetului de stat în

beneficiul său a sumei de 75 000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și procuraturii.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 ianuarie 2016

acțiunea a fost admisă în parte, prin încasarea din contul bugetului de stat în

beneficiul lui Armaș Ruslan a sumei de 25 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova, precum și

Armaș Ruslan au declarat apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, corectată prin

încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2016, a fost respins apelul declarat

de Armaș Ruslan și au fost admise apelurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova și modificată

hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21 ianuarie 2016 prin micșorarea

cuantumului prejudiciului moral dispus spre încasare de la 25 000 lei pînă la

20 000, în rest cu menținere hotărîrii primei instanțe.

Instanța de apel la a apreciat ca fiind corectă concluzia primei instanțe

precum că a fost neîntemeiată privarea de liberate pe un termen de 2 luni a lui

Armaș Ruslan, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c)

și d) Cod Penal, avînd în vedere faptul că măsura preventivă de arest aplicată în

contextul unei acuzații penale nu și-au găsit justificare. Or. s-a stabilit că acesta nu a

săvîrșit infracțiunea incriminată. Instanța de apel, a menționat că prima instanță

corect a reținut ca fiind pertinente argumentele reclamantului privind supunerea la

condiții inumane și degradante în perioada deținerii lui Armaș Ruslan în stare de

arest în Penitenciarul nr.13. Or, articolul 3 al Convenției consfințește una din

3

valorile fundamentale ale unei societăți democratice. Acesta interzice, în termeni

absoluți, tortura și tratamentele sau pedepsele inumane ori degradante indiferent de

circumstanțe și de comportamentul. Statul trebuie să asigure, ca persoana să fie

deținută în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității sale umane.

Totodată, având în vedere specificul obiectului litigiului în cauză și anume

repararea prejudiciului cauzat, instanța de apel a menționat că cuantumul

prejudiciului moral dispus spre încasare de instanța de fond urmează a fi diminuat

de la suma de 25 000 lei, pînă la suma de 20 000 lei, sumă ce în opinia instanței de

apel reprezintă o compensare rezonabilă pentru prejudiciul moral suferit de

reclamant.

La data de 06 mai 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Procuratura

Generală a declarat recurs împotriva decizie instanței de apel, insistînd asupra

diminuării sumei prejudiciului moral încasat pînă la o sumă rezonabilă.

În motivarea recursului recurentul a menționat că suma de 20 000 lei dispus

spre încasare în beneficiul reclamantului cu titlu de prejudiciu moral este exagerat.

La data de 16 mai 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Armaș Ruslan

a declarat recurs împotriva decizie instanței de apel, solicitînd admiterea recursului

său, casarea decizie instanței de apel și hotărîrii primei instanțe judecătorești în

partea încasării prejudiciului moral în sumă de 25 000 lei și respectiv de 20 000 lei

și emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care a dispune încasarea sumei

de 75 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanțele de judecată la

examinarea pricinii nu au ținut cont de toate circumstanțele pricinii, nu au elucidat

pe deplin faptele expuse în acțiune, aprecierea probelor a fost arbitrară, iar suma

încasată cu titlu de prejudiciu moral nu corespunde gravității acțiunilor intimatului

și nici nu este proporțională cu gradul de suferințe psihice provocate.

Susține că deși instanțele au recunoscut violarea drepturilor sale, totuși, la

aprecierea cuantumului prejudiciului moral nu au ținut cont de criteriu echității care

în viziunea practicii internaționale trebuie să reprezinte o satisfacție echitabilă și

justă cu efect compensatoriu. Consideră că suma dispusă spre încasarea de către

instanțe nu este echitabilă în raport cu violarea drepturilor sale și nici cu practica

CEDO.

Susține că instanța de apel nu a adus nici un argument spre justificarea

micșorări cuantumului sumei solicitate.

La 22 iunie 2016 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva decizie

instanței de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrilor judecătorești și

emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acțiunea.

4

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa Ministerului

Justiției copia deciziei integrale, care a fost recepționată de către recurent la data de

29 aprilie 2016, fapt confirmat prin ștampila corespondenței de intrare (f.d. 136),

din care motiv recursul declarat de Ministerul Justiției la data de 22 iunie 2016 se

consideră a fi depus în termen.

În motivarea recursului recurentul a invocat că nici o condiție prevăzute de art.

6 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de repararea a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și le

instanțelor judecătorești, nu se regăsesc în justificarea pretențiilor lui Armaș Ruslan.

Or, în opinia Ministerului Justiției, în fiecare caz în care se pretinde încasarea

despăgubirii materiale și morale cauzate prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată, urmează să existe și

să fie întrunite cumulativ atît circumstanțele prevăzute de art. 6 – dreptul la

repararea prejudiciu , cît și circumstanțele prevăzute de art. 3 – cazurile de repararea

prejudiciului material și moral, normele date fiind indisolubile și neputînd a fi

aplicate separat.

Susține recurentul că organul de urmărire penală justificat a întreprins toate

măsurile procedurale pe marginea cauzei penale, în cadru căreia reclamantul a avut

calitatea de învinuit, or în privința acestuia exista o bănuială rezonabilă că ar fi

comis o infracțiune, care a și servit temei de aplicare a măsurii procesuale de

constrîngere sub formă de arest preventiv.

În opinia recurentului, instanța de judecată nu trebuie să-și formeze o idee

preconcepută conform căreia presupusa încălcare a unui drept implică în mod

obligatoriu și existența unui prejudiciu, fiind necesară stabilirea prin probe, dacă

exista în mod veridic un prejudiciu.

La fel susține că nu a fost probată de reclamant legătura de cauzalitate între

încălcare și prejudiciu. Reieșind din jurisprudența CEDO survenirea prejudiciului ca

urmare a săvîrșirii încălcării trebuie să fie certă și nu presupusă.

Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

5

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova, Armaș Ruslan și Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recursuri se limitează

la situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de

fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare

argumentelor invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse

asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova,

Armaș Ruslan și Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

6

Recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova, Armaș

Ruslan și Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

7