2ra-612/17 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești

Prima instanță: Victor Boico dosar nr.2ra-612/17

(Jud. Buiucani mun. Chișinău)

Instanța de Apel: Iulia Cimpoi, Nicolae Craiu, Natalia Simciuc

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului: Valeriu Doagă

Judecători: Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Buzdugan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale

procuratorii,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, admis apelul declarat de Nicolae

Buzdugan și modificată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 27

octombrie 2015,

con st ată:

La 29 ianuarie 2015 Nicolae Buzdugan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și

ale procuraturii.

În motivarea acțiunii a indicat că prin ordonanța din 13 iulie 2009 a fost pornit

dosarul penal nr. 2009010880 pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 236

alin. (2) Cod Penal, iar prin ordonanța din 21 iulie 2009 a fost pornit dosarul penal

nr. 2009010903 pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 236 alin. (2) Cod

Penal. La 21 iulie 2009, în temeiul procesului-verbal de reținere, el a fost reținut pe

un termen de 72 ore, fiind bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 236

alin. (2) lit. b) și c) Cod Penal.

Prin ordonanța din 24 iulie 2009 el a fost pus sub învinuire pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.42 și art.236 alin. (2) lit. b) și c) Cod Penal.

Prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Centru mun. Chișinău

din 24 iulie 2009, menținută prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 31 iulie 2009, în privința sa a fost aplicată măsura preventivă –

arestul, pe un termen de 30 zile, fiind eliberat mandat de arestare.

1

Ulterior, prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 18 august 2009, menținută prin decizia Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 august 2009, a fost prelungit cu 30 zile termenul arestului

preventiv.

La 07 septembrie 2009, avocatul Iulian Grajdan a depus cerere privind

schimbarea măsurii preventive în privința sa, iar prin încheierea judecătorului de

instrucție a Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 14 septembrie 2009 a fost admis

demersul avocatului și înlocuită măsura preventivă – arestul preventiv, cu arestul la

domiciliu, fiind eliberat mandat de arestare la domiciliu.

Prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Centru mun. Chișinău

din 19 octombrie 2009 a fost admis demersul procurorului și prelungită durata

ținerii sale sub arest la domiciliu cu 30 zile, iar prin încheierea judecătorului de

instrucție a Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 noiembrie 2009 a fost admis

demersul procurorului și prelungită durata ținerii sale sub arest la domiciliu cu 30

zile.

Prin ordonanța din 11 septembrie 2009 cauzele penale enunțate au fost conexate

într-o gestiune unică, fiindu-le atribuit nr. 2009010880, iar la 24 noiembrie 2009,

dosarul penal a fost trimis în Judecătoria Ialoveni pentru examinare în fond.

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 30 ianuarie 2012 a fost achitat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 236 alin. (2) lit. b) și c) Cod Penal,

deoarece fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii. Sentința enunțată în privința

sa a devenit irevocabilă prin neatacare de către partea acuzării.

A mai indicat că s-a aflat în arest preventiv timp de 56 zile, adică de la 21 iulie

2009 pînă la 14 septembrie 2009 și în arest la domiciliu timp de 96 zile, de la 14

septembrie 2009 pînă la 18 decembrie 2009, iar sub urmărirea penală s-a aflat timp

de 921 de zile sau circa 2 ani 06 luni, din 21 iulie 2009 pînă la 30 ianuarie 2012,

perioadă care include urmărirea penală, examinarea cauzei în fond și pronunțarea

sentinței de achitare.

A mai susținut că a suportat suferințe psihice enorme în rezultatul acțiunilor

ilegale ale organului de urmărire penală și ale procuraturii și a solicitat încasarea

din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, a sumei de 1 500000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 03 martie 2015 a fost

atrasă în proces Procuratura Generală a Republicii Moldova în calitate de

intervenient accesoriu.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 27 octombrie 2015 a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Buzdugan. A

fost încasat din contul statului în beneficiul lui Nicolae Buzdugan prejudiciul moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală în mărime de 50 000

lei. A fost încasat din contul statului în beneficiul lui Nicolae Buzdugan cheltuielile

de judecată – asistență juridică, 8 000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016 au fost respinse

apelurile declarate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova. A fost admis apelul declarat de Nicolae

Buzdugan și modificată hotărîrea instanței de fond, în partea reparării prejudiciului

2

moral. A fost majorat cuantumul prejudiciului moral încasat din bugetul de stat

prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui

Nicolae Buzdugan de la 50 000 lei pînă la 70 000 lei.

La 13 mai 2016 Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016, solicitînd casarea

deciziei recurate și a hotărîrii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care acțiunea înaintată de Nicolae Buzdugan să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 iulie 2016 recursul declarat de

Procuratura Generală a Republicii Moldova a fost considerat inadmisibil.

La data de 02 decembrie 2016 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea lui, casarea

hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acțiunea.

În motivarea recursului recurentul a invocat că prevederile Legii nr. 1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nu este aplicabilă speței. Astfel, susține că prin prisma prevederilor

art. 3 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998, nu orice acțiune a organelor de drept și

judecătorești atrage răspunderea statului. În opinia recurentului, este important și

necesar să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept.

Respectiv dacă se demonstrează printr-un act judecătoresc de dispoziție irevocabil

că acțiunile întreprinse de către organul de urmărire penală au fost ilegale, atunci

dreptul l a despăgubire apare indiferent de faptul dacă este sau nu vinovată

persoana. În opinia recurentului, pentru angajarea răspunderii statului pentru

prejudiciu cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală, sunt necesare unele

condiții speciale și anume existența faptei ilicite.

În acest context, menționează că materialele dosarului nu conține nici un act

procedural definitiv și irevocabil al instanței judecătorești sau a organului ierarhic

superior, prin care s-a stabilit c fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală.

La fel, susține că instanța de fond neîntemeiat a constatat ilegalitatea acțiunilor

organelor de drept, fapt ce nu poate intra în sarcina instanțelor civile, or, litigiu de

judecată întemeiat în baza Legii nr. 1545 din 25.02.1998 este cu caracter civil și nu

ține de competența instanței de judecată de a se expune pe marginea

circumstanțelor ce țin de desfășurarea urmăririi penale.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele dosarului rezultă că nefiind de acord cu hotărîrea primei

instanțe, atît reclamantul, cît și Ministerului Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova, au declarat fiecare apel.

3

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 17 martie 2016, cu admiterea

apelului declarat de Buzdugan Nicolae și respingere apelurilor declarate de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii

Moldova.

Materialele dosarului atestă că la ședința instanței de apel din data de 17

martie 2016 reprezentantul Ministerului Justiției nu a fost prezent, deși a fost

înștiințat despre examinarea cauzei la data respectivă contra semnătură prin

recipisă (f.d. 107).

La 25 martie 2012 Curtea de Apel Chișinău le-a expediat părților copia

deciziei instanței de apel (f.d. 132).

Prin scrisoarea din 11 mai 2016 se atestă că Judecătoria Buiucani mun.

Chișinău a expediat către Minister Justiției titlul executoriu nr. 2-1838/15, acesta

fiind recepționat de către minister la data de 13 mai 2016, fapt ce rezultă din avizul

de recepție anexat la dosar (f.d. 135).

Prin urmare, se prezumă că din data de 13 mai 2016 Ministerul Justiției a aflat

despre decizia Curții de Apel Chișinău emisă la 17 martie 2016, astfel avînd

posibilitate de a face cunoștință cu decizia integrală. Cu toate acestea, a depus

recurs la data de 02 decembrie 2016, cu încălcarea termenului de declarare a lui de

2 luni din momentul comunicării deciziei integrale. Instanța de recurs menționează

în acest context că în condițiile în care Ministerul Justiției a depus apel, era de

sarcina acestuia de a urmări cu diligență soarta dosarului, fapt care denotă

dispunerea cu rea-credință de drepturile procedurale. Mai mult ca atît, recurentul-

apelant cunoștea despre examinarea dosarului în instanța de apel pe data de 17

martie 2016, însă nu s-a prezentat la ședință fiind legal citat.

Or, conform art. 61 CPC, părțile sînt obligate să se folosească cu bună-credință

de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de

aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea

sa în eroare.

În astfel de circumstanțe, instanța de recurs consideră că recursul

Ministerului Justiției, fiind depus la 02 decembrie 2016, se consideră a fi depus în

afara termenului legal pentru declararea recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că depășirea termenului de declarare a

recursului constituie temei, în conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, de a considera

recursul inadmisibil.

Argumentele recurentului Ministerul Justiției, precum că în adresa sa nu a

parvenit decizia Curții de Apel Chișinău, nu pot fi reținute, în condițiile în care ține

de obligația lui de a lua măsurile necesare privind protejarea dreptului său de acces

la instanță (cazul Van Harn versus Germania nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că Ministerul

Justiției a depus cererea de recurs cu omiterea termenului prevăzut de lege,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 431 al. (2), art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

5