2ra-1682/16 — repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

Prima instanță: Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2ra-1682/16

Judecător: V. Chisilița

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Severinov

Alexandru împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Procuratura Generală a RM, privind repararea prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016, prin care s-au

respins apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 18 septembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 18 martie 2015, Severinov Alexandru a depus cerere de chemare în

judecată către Ministerul Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura

Generală, solicitând încasarea din bugetul de stat a sumei de 100 000 lei în vederea

reparării prejudiciului moral cauzat precum și a cheltuielilor pentru acordarea

asistenței juridice în mărime de 13 000 lei. În motivarea acțiunii reclamantul

Severinov Alexandru a indicat că, la 20 decembrie 2011, organul de urmărite penală

a CGP municipiul Chișinău a intentat în privința sa cauza penală nr. 201102064,

fiind pus sub învinuire, iar ulterior fiindu-i atribuit și statutul de inculpat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) din Codul Penal. În rechizitoriu

fiind indicat că la 13 octombrie 2011, aproximativ la orele 08:00, conducând

automobilul de model Opel Astra cu numerele de înmatriculare C OE 156, în

municipiul Chișinău pe strada Sprâncenoasa din direcția străzii Gheorghe Asachi

spre șoseaua Hîncești, nu a ținut cont permanent de împrejurări, nu a apreciat corect

situația reală pe drum în care se afla autoturismul în momentul respectiv prin ce a

încălcat prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) al Regulamentului circulației rutiere. La fel

a fost învinuit precum că a încălcat prevederile art. 45 al Regulamentului circulației

rutiere.

Reclamantul a menționat că, în cadrul efectuării urmăririi penale, a solicitat

numirea unei expertize suplimentare, prin care a cerut să fie stabilită depărtarea de la

locul tamponării și dacă el în calitate de șofer dispunea de posibilitatea tehnică de a

evita coliziunea. Chiar și după primirea concluziei care a stabilit faptul că nu

dispunea de posibilitatea tehnică de a evita coliziunea, demersul avocatului de a fi

scos de sub urmărire penală a fost neîntemeiat respins, deși era clar din start,

conform concluziei de expertiză că el nu este vinovat de comiterea acestui accident.

Astfel, la 02 aprilie 2012 a fost neîntemeiat și în lipsa probelor pus sub

învinuire, i-ar cauza penală în lipsa cărorva probe, a fost remisă, la 03 aprilie 2012,

de procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Dumitru Stoicev, la Judecătoria

Centru mun. Chișinău.

Totodată, la 02 aprilie 2012, i-a fost aplicată măsura preventivă, cu toate

restricțiile prevăzute de lege, ca măsură de reprimare - declarația de nepărăsirea

localității.

Reclamantul Alexandru Severinov a susținut că, pe parcursul efectuării

urmăririi penale s-a adresat de nenumărate ori în vederea schimbării măsurii de

reprimare precum și scoaterii de sub urmărirea penală, dar toate aceste demersuri au

fost neglijate, atât de procurori cât și de instanțele de judecată.

După aplicarea măsurii de reprimare, declarația de a nu părăsi localitatea, a

fost în imposibilitate de a se deplasa liber până la 14 noiembrie 2014, adică pe

parcursul a 2 ani și 6 luni. Măsura preventivă, obligarea de a nu părăsi localitatea, pe

parcurs a fost prelungită de drept. În perioada în care a avut restricția de a părăsi

localitatea, a avut necesitatea deplasării peste hotarele țării, pentru tratament

medical.

A indicat că, examinarea cauzei în fond în Judecătoria Centru mun. Chișinău a

durat 1 an și 6 luni, perioadă în care în privința sa a fost menținută măsura

preventivă, iar prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 octombrie

2013 a fost achitat pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Totodată, reclamantul a comunicat că procurorul Angela Motuzoc, a atacat cu

apel sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 octombrie 2013, iar cererea

de apel a fost examinată în termen de 6 luni de zile, fiind respins apelul procurorului

ca fiind nefondat. Sentința a devenit definitivă la data de 03 iunie 2014, executorie

cu drept de atac în ordine de recurs la Curtea Supremă de Justiție. Procurorul adjunct

al Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, a înaintat recurs

ordinar împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău, care a fost respins ca inadmisibil

prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 noiembrie 2014.

Consideră reclamantul că, fiind pus sub învinuire de organul de urmărire

penală și audiat în această calitate, iar ulterior fiindu-i aplicată măsura preventivă, i-a

prejudiciat statutul social deoarece este persoană cu funcție de răspundere. Totodată,

prejudiciul solicitat reiese și din suferințele aduse familiei sale și lui personal, prin

durata excesivă a acțiunilor procedurale. Astfel, totalitatea acestor circumstanțe,

având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, suferințele morale cauzate, starea de stres și frustrare cauzate un timp

îndelungat, și ținând cont de rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre

învinuirea sa în comiterea infracțiunilor încriminate, consideră că prejudiciul moral

cauzat pentru atragerea ilegală la răspundere penală urmează a fi estimat la suma de

100 000 lei.

Astfel, a solicitat Alexandru Severinov admiterea acțiunii, repararea din

contul bugetului de stat a prejudiciului moral cauzat în mărime de 100 000 lei și

încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său a cheltuielilor pentru asistență

juridică în mărime de 13 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 septembrie 2015,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Severinov Alexandru și s-

a încasat din bugetul statului prin intermediul Ministerului Justiției al RM în

beneficiul lui Severinov Alexandru despăgubirea pentru prejudiciul moral în sumă

de 5000 lei și despăgubirea pentru prejudiciul material în sumă de 13 000 lei. În rest

cerințele au fost respinse.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Ministerul Justiției al RM la

data de 23 septembrie 2015 a declarai apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 18 septembrie 2015, solicitând admiterea acestuia, în principal,

casarea hotărârii instanței de fond în partea ce ține de încasarea în beneficiul lui

Alexandru Severinov de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției a

prejudiciului moral în cuantum de 5000 lei și despăgubirea pentru prejudiciul

material în sumă de 13 000 lei, cauzate prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea reclamantului să fie respinsă integral, în secundar, modificarea

hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, pronunțată la 18 septembrie 2015, în

sensul diminuării sumelor acordate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Procuratura Generală, la data de

16 octombrie 2015, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 18 septembrie 2015, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe, emițând o nouă hotărâre prin care să fie respinsă cererea de

chemare în judecată înaintată de Severinov Alexandru către Ministerul Justiției al

RM, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016, s-au respins

apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura

Generală și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18

septembrie 2015.

Nefiind de acord cu decizia respectivă, la data de 13 mai 2016, Ministerul

Justiției al RM a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și

pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanța de apel verificînd

legalitatea și temeinicia hotărîrii contestate eronat a interpretat dreptul material care

reglementează aprecierea prejudiciului material și moral. Consideră recurentul că,

aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectivă, dar

criteriile care stau la baza cuantumului despăgubirilor trebuie să fie obiective

împărtășind criteriul general de instanța europeană, potrivit căreia despăgubirile

trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă

reputației, avînd în vedere, totodată gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite,

intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

părților la data de 14.03.2016 (f.d. 120) fiind înregistrată la adresa MJ al RM la

22.03.2016 (f.d. 130), recursul se consideră declarate în termen.

La 29 iunie 2016, Procuratura Generală a prezentat referință pe marginea

recursului declarat de MJ al RM, solicitînd admiterea acestuia în sensul declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al RM nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Ministerul Justiției al RM ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Ion Druță