Z c. RÉPUBLIQUE TCHÈQUE

Publicat la 5 decembrie 2022 SECȚIUNEA 5 Cererea nr. 37782/21 împotriva Republicii Cehe introdusă la 20 iulie 2021, comunicată la 14 noiembrie 2022, CU PRIVIRE LA LEFFAR agresiunile sexuale pe care recurenta le-a suferit din partea unui preot, V.K., în 2008-2009, și ancheta deschisă în acest sens în 2019 și care a dus la o clasificare a cauzei fără urmare. În temeiul Codului penal nr. 140/1961, poliția a considerat că Ö Õ V.K. Õn Õ erau părți sau de abuz sexual (din moment ce reclamanta nu se afla sub autoritatea V.K. și că acesta nu a abuzat de dependența sa) sau de viol (din moment ce V.K. nu a folosit violență sau amenințări de violență și nu a profitat de lipsa de rezistență a recurentei, aceasta din urmă fără a-și exprima dezacordul în timpul Dacă acțiunile lui V.K. ar fi putut fi considerate coerciție sexuală, acest act ar fi fost introdus numai prin noul cod penal nr 40/2009 intrat în vigoare la 1 În ianuarie 2010, reclamanta a fost ulterior decăzută de la acțiunile sale introduse la Parchet, precum și de la acțiunea sa constituțională în care invoca obligația impusă statului prin art. 3 și 8 din Convenție de a reprima actele sexuale neconsensuale și de a efectua o anchetă efectivă asupra infracțiunilor sexuale (hotărâre I. ÚS 3363/20, adoptată de Curtea Constituțională la 18 mai 2021. Pe teren de articolele 3 și 8 din convenție, recurenta se plânge de lipsa unui cadru legislativ suficient pentru a pedepsi efectiv infracțiunile sexuale, de interpretarea restrictivă de către autorități a elementelor constitutive ale infracțiunilor de viol și de abuz sexual prevăzute de Codul penal nr. 140/1961 și lipsa de a investiga efectiv acuzațiile sale susținute de agresiune sexuală. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În speță, statul pârât și-a îndeplinit obligația pozitivă, inerentă articolelor 3 și 8 din convenție, de a adopta și de a aplica în mod efectiv dispozițiile în materie penală pentru a fi incriminate și reprimate toate actele sexuale neconseniale, inclusiv cazurile în care victima nu se opune rezistenței fizice (a se vedea în special M.C. c. Bulgaria, 39272/98, CEDO 2003-XII)? În special, ancheta polițienească a fost suficient de eficientă și aprofundată și autoritățile au evaluat toate circumstanțele (în special cele de natură coercitivă) în contextul lor ? Autoritățile au luat în serios evitarea interpretării prea rigide și restrictive a elementelor constitutive ale infracțiunilor în cauză și au luat în considerare vulnerabilitatea reclamantei și factorii psihologici relevanți?

Publié le 5 décembre 2022

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

37782/21

Z

contre la République tchèque

introduite le 20 juillet 2021

communiquée le 14 novembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

les agressions sexuelles que la requérante a subi de la part d’un prêtre, V.K., en 2008-2009, et l’enquête ouverte à ce titre en 2019 et ayant abouti à un classement de l’affaire sans suite. En application du code pénal n

o

140/1961, la police a considéré que les agissements de V.K. n’étaient constitutifs ni d’abus sexuels (étant donné que la requérante ne se trouvait pas sous l’autorité de V.K. et que celui-ci n’avait pas abusé de sa dépendance) ni de viol (étant donné que V.K. n’avait pas employé de violence ou de menaces de violence et n’avait pas profité de l’absence de résistance de la requérante, celle-ci ayant manqué d’exprimer son désaccord

pendant

ses agissements sexuels). Si les agissements de V.K. auraient pu être considérés comme de la coercition sexuelle, ce délit n’avait été introduit que par le nouveau code pénal n

o

40/2009 entré en vigueur le 1

er

janvier 2010. La requérante a été ensuite déboutée de ses recours introduits auprès du parquet, ainsi que de son recours constitutionnel dans lequel elle invoquait l’obligation imposée à l’État par les articles 3 et 8 de la Convention de réprimer les actes sexuels non consensuels et de mener une enquête effective sur les délits sexuels (décision

n

o

I. ÚS 3363/20, adoptée par la Cour constitutionnelle le 18 mai 2021).

Sur le terrain des articles 3 et 8 de la Convention, la requérante se plaint de l’absence d’un cadre législatif suffisant permettant de punir effectivement des délits sexuels, de l’interprétation restrictive par les autorités des éléments constitutifs des infractions de viol et d’abus sexuels prévues par le code pénal n

o

140/1961 et du défaut d’enquête effective sur ses allégations défendables d’agressions sexuelles.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

L’État défendeur a-t-il en l’espèce satisfait à son obligation positive, inhérente aux articles 3 et 8 de la Convention, d’adopter et d’appliquer de manière effective les dispositions en matière pénale afin que soient criminalisés et réprimés tous les actes sexuels non consensuels,

y compris

les cas dans lesquels la victime n’oppose pas de résistance physique (voir notamment

M.C. c. Bulgarie

, n

o

39272/98, CEDH 2003-XII) ?

2.

En particulier, l’enquête policière a-t-elle été suffisamment effective et approfondie et les autorités se sont-elles livrées à une appréciation de l’ensemble des circonstances (notamment celles de nature coercitive) dans leur contexte

? Les autorités ont-elles pris soin d’éviter une interprétation trop rigide et restrictive des éléments constitutifs des infractions en question et ont-elles pris en compte la vulnérabilité de la requérante ainsi que des facteurs psychologiques pertinents ?