3ra-1210/16 — recunoașterea încălcării termenului de examinare a cererii

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1210/16

Judecător: O.Parfeni

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N.Traciuc, M.Anton, I.Cotruță

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Mariana Pitic, Galina Stratulat,

Oleg Sternioală, Iuliana Oprea

examinând recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Gumeniuc

Anatolii împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind recunoașterea

încălcării termenului de examinare a cererii de acces la informație și obligarea

furnizării informației complete,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 27.04.2015, Gumeniuc Anatolii a depus cerere de chemare în judecată către

Ministerul Justiției, prin care a solicitat recunoașterea încălcării de către pârât a

termenului de examinare a cererii de acces la informație și obligarea să furnizeze

informația complet solicitată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 13.03.2015, a expediat în

adresa pârâtului prin scrisoare cu aviz de recepție nr. 50498/1 o cerere potrivit căreia

a solicitat furnizarea informației privind faptul dacă organele de drept din Ucraina au

solicitat furnizarea informației și asistență juridică în materie penală în privința sa,

aceasta fiind recepționată de pârât la 18.03.2015.

Invocă reclamantul că pârâtul a încălcat prevederile art. 8, 10, 11, 16 ale Legii

privind accesul la informație, deoarece nu a respectat termenul de furnizare a

informației pe motiv că din momentul adresării și până la moment înaintării acțiunii

în judecată, a trecut suficient timp pentru ca pârâtul să examineze cererea și să

furnizeze informația solicitată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 iulie 2015, cererea

de chemare în judecată a fost admisă, s-a recunoscut încălcat termenul de examinare

a cererii de acces la informație a lui Gumeniuc Anatolii înregistrată sub nr. G-382/15

din 19.03.2015 de către Ministerul Justiției și s-a obligat Ministerul Justiției să

furnizeze lui Gumeniuc Anatolii informația completă solicitată prin cererea

înregistrată la Ministerul Justiției sub nr. G-382/15 din 19.03.2015.

La 24.07.2015, Ministerul Justiției a depus apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 16 iulie 2015 și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare

în judecată să fie respinsă.

1

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016, s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a menționat că, Ministerul Justiției a

încălcat termenul stabilit de art. 8 alin.(l) al Legii cu privire la petiționare pentru

oferirea răspunsului intimatului, în condițiile în care cererea acestuia fiind înregistrată

la 19.03.2015, iar răspunsul a fost eliberat la data de 29.04.2015, după înaintarea

acțiunii în instanța de judecată, astfel încât termenul de 15 zile, instituit prin Lege a

fost încălcat, fară ca apelantul să prezinte la materialele cauzei, contrar obligației

pozitive de probațiune, instituită în sarcina acestuia de art. 118 alin. (1) CPC și art. 24

alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, probe pertinente și admisibile ce ar

confirma prelungirea în ordinea stabilită de lege a termenului de soluționare a cererii

intimatului. Totodată, instanța de apel a mai stabilit că răspunsul furnizat de apelant

nu corespunde solicitărilor intimatului, deoarece ultimul a solicitat furnizarea

informației referitoare la faptul dacă organele de drept din Ucraina au solicitat

asistență juridică în materie penală în privința sa pentru perioada anilor 2000-2014, în

timp ce apelantul a furnizat informația ce se referă doar la perioada anilor 2009-2014.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 10.06.2016, Ministerul Justiției

al Republicii Moldova a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016 și a

hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 iulie 2015 cu emiterea unei noi

hotărîri prin care să fie respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanța de apel nu a

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii

în fond, aplicând și interpretând eronat normele dreptului material care reglementează

accesul la informației.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova a fost considerat admisibil și transmis spre examinare într-un

complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la

proces.

Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în instanța de apel și

verificând, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul

conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 239-240 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată. La adoptarea hotărârii, instanța judecătorească, în limitele

pretențiilor invocate, apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea pricinii, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic

dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii.

În acest sens, Colegiul atenționează că norma de drept indicată impune instanței

de judecată exigențe privind studierea minuțioasă a situației de fapt a chestiunii

supuse judecării și încadrarea corectă de drept.

La examinarea litigiului atît instanța de fond, cît și cea de apel au interpretat în

mod eronat legea și în consecință au adoptat hotărâri parțial ilegale. Totodată, în speță

sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluție nouă de respingere a acțiunii în

partea obligării furnizării informației complete.

2

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată că, la 27.04.2015, Gumeniuc

Anatolii a depus acțiune în ordinea contenciosului administrativ împotriva

Ministerului Justiției cu privire la recunoașterea încălcării termenului de examinare a

cererii de acces la informație și obligarea furnizării informației complete, invocînd că

la 13.03.2015 a expediat în adresa pîrîtului cu scrisoare cu aviz de recepție nr.

50498/1 o cerere prin care a solicitat pîrîtului furnizarea informației privind faptul

dacă organele de drept din Ucraina au solicitat asistență juridică în materie penală în

privința sa, iar pârâtul a încălcat art. 8, 10, 11 și 16 din Legea privind accesul la

informație.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani. mun. Chișinău din 16 iulie 2015, menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016, acțiunea a fost admisă

parțial, fiind dispusă recunoașterea încălcării termenului de examinare a cererii de

acces la informație a lui Gumeniuc Anatolii înregistrată sub nr. G-382/15 la 19 martie

2015 de către Ministerul Justiției al RM. De asemenea, a obligat Ministerul Justiției

să furnizeze lui Gumeniuc Anatolii informația completă solicitată prin cererea

înregistrată la Ministerul Justiției sub nr. G-382/15 la 19 martie 2015.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră ilegale decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond în

partea obligării furnizării informației complete, pornind de la următoarele.

După cum rezultă din hotărârile instanțelor ierarhic inferioare, răspunsul furnizat

de Ministerul Justiției nu corespunde solicitărilor intimatului, deoarece ultimul a

solicitat furnizarea informației referitoare la faptul dacă organele de drept din Ucraina

au solicitat asistență juridică în materie penală în privința sa pentru perioada anilor

2000-2014, în timp ce pârâtul a furnizat informația ce se referă doar la perioada anilor

2009-2014. Astfel, instanțele au constatat că solicitarea reclamantului-intimat nu a

fost examinată integral, iar Ministerul Justiției nu a oferit un răspuns la toate

solicitările intimatului, după cum s-a indicat mai sus. La fel, instanțele au constatat și

faptul că termenul de păstrare a informației de către secretariatul Ministerului Justiției

aprobat prin Nomenclatorul dosarelor pe anul 2009, aprobat de viceministrul justiției,

este de 5 ani, nu exonerează pârâtul de obligația de a furniza informația completă și

concludentă pentru identificarea informației solicitată de reclamant în condițiile în

care la materialele dosarului nu au fost prezentate probe ce ar dovedi distrugerea

faptică a informației vizate, precum și probe ce ar dovedi lipsa în alte surse de

păstrare a datelor a informației solicitate de intimat.

Însă, instanțele nu au apreciat faptul că cerința reclamantului Gumeniuc Anatolii

cu privire la obligarea Ministerului Justiției să-i furnizeze informația completă

solicitată prin cererea înregistrată sub nr. G-382/15 la 19.03.2015, adică pe perioada

2000-2008 nereflectată în răspuns, este imposibil de executat.

Or, potrivit probatoriului administrat la materialele cauzei, în baza de date a

Ministerului Justiției, Registrul de evidență a petițiilor repartizate spre examinare

subdiviziunilor și instituțiilor subordinate se păstrează pe o perioadă de 5 ani (f.d. 43-

45).

Prin scrisoarea din 09.06.2016, Secretariatul Ministerului Justiției a confirmat că

informația despre înregistrarea și evidența corespondenței este ținută începând cu

data de 01.01.2009, iar informația ce vizează intimatul Gumeniuc Anatolii pe

perioada anilor 2000-2008 nu se regăsește în arhiva Ministerului Justiției (f.d. 69).

Totodată, prin procesul verbal nr. 2 din 26 iunie 2009 despre selectarea la

nimicire a documentelor și dosarelor cu termenul de păstrare expirat pentru anii

1996-2005, se confirmă faptul nimicirii corespondenței respective (f.d. 70-74).

3

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) al Legii privind accesul la informație nr. 982

din 11.05.2000, persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informații, personal

sau prin reprezentanții săi, orice informații aflate în posesia acestora, cu excepțiile

stabilite de legislație.

La caz, este demonstrat faptul că informația care nu a fost eliberată, nu se află în

posesia furnizorului de informație, respectiv, acesta nu poate fi obligat la eliberarea

informației care nu se află în posesia sa.

Mai mult ca atît, potrivit prevederilor art. 19 alin. (2) din legea precitată,

furnizorii de informații nu pot fi obligați să prezinte probe ale inexistenței

informațiilor nedocumentate.

Prin urmare, Colegiul constată netemeinicia pretențiilor înaintate de Gumeniuc

Anatolii în partea obligării furnizării informației complete.

Potrivit art. 25 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10.02.2000, judecând acțiunea, instanța de contencios administrativ respinge acțiunea

ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

În această ordine de idei, instanța de recurs conchide că instanțele judecătorești

eronat au interpretat legea materială la soluționarea litigiului dedus judecății în speță,

deoarece, prin actele cauzei a fost demonstrată netemeinicia acțiunii reclamantului-

intimat în partea obligării furnizării informației complete.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curții

de Apel Chișinău din 25 februarie 2016 și hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 16 iulie 2015 în partea obligării furnizării informației complete și de a

adopta o hotărîre nouă de respingere a acțiunii în această parte.

Ținînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 iulie 2015 în partea obligării furnizării

informației complete și se adoptă o hotărâre nouă în această parte după cum urmează.

Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de

Gumeniuc Anatolii împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind

obligarea furnizării informației complete.

În rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 iulie 2015, se mențin.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Mariana Pitic

Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Iuliana Oprea

4