B.H.K. c. SUISSE et 1 autre affaire
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
B.H.K. c. SUISSE et 1 autre affaire (CtEDO, 2022)
Publicat la 5 decembrie 2022 SECȚIUNEA 3 Cereri nr. 24268/21 și 555351/21 B.H.K. împotriva Elveției și B.H.K. împotriva Elveției introduse la 5 mai 2021 și, respectiv, la 14 octombrie 2021 comunicate la 14 noiembrie 2022 ÎN MATERIE DE LIMITARE În timp ce reclamantul a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru vătămare corporală simplă și tentativă de vătămare corporală gravă, Parchetul a deschis o procedură penală pentru acuzații de violență împotriva agenților penitenciari și a altor deținuți în repetate rânduri și alte infracțiuni. Prin urmare, la sfârșitul perioadei de închisoare, la 28 septembrie 2017, autoritățile au dispus arestarea sa provizorie. La 17 august 2018, reclamantul a fost transferat la închisoarea Pöschwies. , în cazul în care a fost plasat în secțiunea de înaltă securitate într-o celulă individuală în care a petrecut 23 de ore pe zi cu posibilitatea de o oră de a exercita în aer liber. Prima cerere (n 24268/21) se referă la decizia din 21 august 2019 prin care Oficiul Cantonal al Justiției a ordonat ca ora de desfășurare în aer liber să fie eliminată în timpul week-end-urilor și al sărbătorilor legale din cauza comportamentului violent al reclamantului. Prin decizia din 24 martie 2020, Hotărârea de Justiție a cantonului Zurich, o autoritate administrativă, a respins acțiunea reclamantului. La 4 august 2020, Tribunalul Administrativ Cantonal a respins acțiunea, concluzionând că Curtea Supremă a cantonului de la Zurich, în fața căreia a fost în curs de desfășurare acțiunea privind condamnarea penală pentru infracțiunile săvârșite în închisoare, a fost competentă să se pronunțe asupra chestiunii de la ora de exercitare. Pe baza, printre altele, a informațiilor din cadrul superior al instituției .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, acesta a declarat inadmisibil prin hotărârea din 17 noiembrie 2020. Invocând articolele 3 și 13 din convenție, reclamantul susține că eliminarea termenului de exercitare în aer liber în timpul week-end-urilor și al zilelor de sărbătoare constituia un tratament degradant împotriva căruia nu a existat nicio cale de atac eficientă. În conformitate cu art. 6 din Convenție, acesta se plânge de o încălcare a dreptului său de a fi ascultat în ceea ce privește informațiile referitoare la distrugerea noii celule asupra căreia nu a putut să se pronunțe înainte ca TF să-și fi pronunțat hotărârea. A doua cerere (n 55351/21) se referă la cererea reclamantului din 4 octombrie 2018 de a fi pus în detenție provizorie și transferat unei instituții pentru deținuți necondamnați. Tribunalul Federal (TF) ca ultimă instanță a respins această cerere la 24 martie 2021, explicând că regimul sever de detenție din motive de securitate a fost încă justificat având în vedere circumstanțele speciale și riscul de violență. Invocând articolele 3 și 8 din convenție, reclamantul se plânge de regimul său de detenție începând cu 17 august 2018, de lipsa îngrijirii medicale necesare, de restricțiile privind vizitele familiale și contactele cu lumea exterioară și de nerespectarea obligațiilor autorităților de a efectua o anchetă privind condițiile sale de detenție. De la data introducerii celor două cereri, în urma unei hotărâri a TF din 3 decembrie 2021, reclamantul a fost pus în detenție provizorie și transferat într-o altă instituție penitenciară. 2021, TF a retrimis procedura penală privind condamnarea pentru tentativă de vătămare corporală gravă și alte infracțiuni comise în detenție la Curtea Supremă a cantonului Zürich pentru o nouă decizie, prin care i s-a ordonat acesteia să ia în considerare argumentele reclamantului potrivit cărora acțiunile sale au constituit o legitimă apărare din motive legate de lunga sa istorie de încarcerare încă de la vârsta fragedă și condițiile stricte ale detenției sale. RĂSPUNSURI LA PĂRȚILE INTERNE Au fost epuizate căile de atac interne în conformitate cu art. 1 și cu art. 4 din convenție, în special în ceea ce privește obiecțiunile la care se face referire la articolele 3 și 8 din Convenția 2.1. Prezumând că căile de atac interne au fost epuizate, reclamantul a fost supus unor tratamente contrare articolului 3 din Convenția 2.2. Pentru cât timp reclamantul nu a putut să profite de timpul petrecut în timpul weekend-urilor și zilelor de sărbătoare?Cât de multe zile în total în timpul detenției provizorii și al detenției din motive de securitate nu au acces la exercitarea în aer liber și câte zile a petrecut în izolare 2.3. Pe de altă parte, condițiile materiale ale deținerii reclamantului, inclusiv asistența medicală obținută, analizează acestea într-un mod contrar art. 3 din Convenție, în conformitate cu art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care acesta ar fi putut formula o declarație de necunoaștere a art. 3 Întrebare specifică privind cererea nr. 555351/21 Prezumând epuizarea căilor de atac interne, a fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție În ceea ce privește măsura în care aceaceasta a fost prevăzută de lege, a urmărit un scop legitim și a fost necesară în sensul articolului 8 Õ Întrebări specifice în ceea ce privește cererea nr. 24268/21 5.1. La art. 6 alineatul (1) din convenție, în domeniul său civil, se aplica procedura urmată în speță 5.2. În acest caz, reclamantul a avut acces la o instanță pentru a obține o decizie cu privire la dreptul și obligațiile sale cu caracter civil, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenția 5.3. În special, reclamantul a fost înțeles ca fiind conform articolului 6 alineatul (1) din convenție, în special în ceea ce privește informațiile referitoare la distrugerea celulei. ?A fost respectat dreptul său la o decizie motivată corespunzător, în special în ceea ce privește argumentul TF potrivit căruia introducerea căii de atac a fost abuzivă