B.H.K. împotriva Elveției și încă o cauză

Publicat la 5 decembrie 2022 SECȚIUNEA 3 Cereri nr. 24268/21 și 555351/21 B.H.K. împotriva Elveției și B.H.K. împotriva Elveției introduse la 5 mai 2021 și, respectiv, la 14 octombrie 2021 comunicate la 14 noiembrie 2022 ÎN MATERIE DE LIMITARE În timp ce reclamantul a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru vătămare corporală simplă și tentativă de vătămare corporală gravă, Parchetul a deschis o procedură penală pentru acuzații de violență împotriva agenților penitenciari și a altor deținuți în repetate rânduri și alte infracțiuni. Prin urmare, la sfârșitul perioadei de închisoare, la 28 septembrie 2017, autoritățile au dispus arestarea sa provizorie. La 17 august 2018, reclamantul a fost transferat la închisoarea Pöschwies.

, în cazul în care a fost plasat în secțiunea de înaltă securitate într-o celulă individuală în care a petrecut 23 de ore pe zi cu posibilitatea de o oră de a exercita în aer liber. Prima cerere (n 24268/21) se referă la decizia din 21 august 2019 prin care Oficiul Cantonal al Justiției a ordonat ca ora de desfășurare în aer liber să fie eliminată în timpul week-end-urilor și al sărbătorilor legale din cauza comportamentului violent al reclamantului. Prin decizia din 24 martie 2020, Hotărârea de Justiție a cantonului Zurich, o autoritate administrativă, a respins acțiunea reclamantului. La 4 august 2020, Tribunalul Administrativ Cantonal a respins acțiunea, concluzionând că Curtea Supremă a cantonului de la Zurich, în fața căreia a fost în curs de desfășurare acțiunea privind condamnarea penală pentru infracțiunile săvârșite în închisoare, a fost competentă să se pronunțe asupra chestiunii de la ora de exercitare.

Pe baza, printre altele, a informațiilor din cadrul superior al instituției … Prin urmare, acesta a declarat inadmisibil prin hotărârea din 17 noiembrie 2020. Invocând articolele 3 și 13 din convenție, reclamantul susține că eliminarea termenului de exercitare în aer liber în timpul week-end-urilor și al zilelor de sărbătoare constituia un tratament degradant împotriva căruia nu a existat nicio cale de atac eficientă. În conformitate cu art. 6 din Convenție, acesta se plânge de o încălcare a dreptului său de a fi ascultat în ceea ce privește informațiile referitoare la distrugerea noii celule asupra căreia nu a putut să se pronunțe înainte ca TF să-și fi pronunțat hotărârea. A doua cerere (n 55351/21) se referă la cererea reclamantului din 4 octombrie 2018 de a fi pus în detenție provizorie și transferat unei instituții pentru deținuți necondamnați.

Tribunalul Federal (TF) ca ultimă instanță a respins această cerere la 24 martie 2021, explicând că regimul sever de detenție din motive de securitate a fost încă justificat având în vedere circumstanțele speciale și riscul de violență. Invocând articolele 3 și 8 din convenție, reclamantul se plânge de regimul său de detenție începând cu 17 august 2018, de lipsa îngrijirii medicale necesare, de restricțiile privind vizitele familiale și contactele cu lumea exterioară și de nerespectarea obligațiilor autorităților de a efectua o anchetă privind condițiile sale de detenție. De la data introducerii celor două cereri, în urma unei hotărâri a TF din 3 decembrie 2021, reclamantul a fost pus în detenție provizorie și transferat într-o altă instituție penitenciară.

2021, TF a retrimis procedura penală privind condamnarea pentru tentativă de vătămare corporală gravă și alte infracțiuni comise în detenție la Curtea Supremă a cantonului Zürich pentru o nouă decizie, prin care i s-a ordonat acesteia să ia în considerare argumentele reclamantului potrivit cărora acțiunile sale au constituit o legitimă apărare din motive legate de lunga sa istorie de încarcerare încă de la vârsta fragedă și condițiile stricte ale detenției sale. RĂSPUNSURI LA PĂRȚILE INTERNE Au fost epuizate căile de atac interne în conformitate cu art. 1 și cu art. 4 din convenție, în special în ceea ce privește obiecțiunile la care se face referire la articolele 3 și 8 din Convenția 2.1. Prezumând că căile de atac interne au fost epuizate, reclamantul a fost supus unor tratamente contrare articolului 3 din Convenția 2.2.

Pentru cât timp reclamantul nu a putut să profite de timpul petrecut în timpul weekend-urilor și zilelor de sărbătoare?Cât de multe zile în total în timpul detenției provizorii și al detenției din motive de securitate nu au acces la exercitarea în aer liber și câte zile a petrecut în izolare 2.3.

Pe de altă parte, condițiile materiale ale deținerii reclamantului, inclusiv asistența medicală obținută, analizează acestea într-un mod contrar art. 3 din Convenție, în conformitate cu art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care acesta ar fi putut formula o declarație de necunoaștere a art. 3 Întrebare specifică privind cererea nr. 555351/21 Prezumând epuizarea căilor de atac interne, a fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție În ceea ce privește măsura în care aceaceasta a fost prevăzută de lege, a urmărit un scop legitim și a fost necesară în sensul articolului 8 Õ Întrebări specifice în ceea ce privește cererea nr. 24268/21 5.1.

La art. 6 alineatul (1) din convenție, în domeniul său civil, se aplica procedura urmată în speță 5.2. În acest caz, reclamantul a avut acces la o instanță pentru a obține o decizie cu privire la dreptul și obligațiile sale cu caracter civil, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenția 5.3. În special, reclamantul a fost înțeles ca fiind conform articolului 6 alineatul (1) din convenție, în special în ceea ce privește informațiile referitoare la distrugerea celulei. ?A fost respectat dreptul său la o decizie motivată corespunzător, în special în ceea ce privește argumentul TF potrivit căruia introducerea căii de atac a fost abuzivă

Publié le 5 décembre 2022

TROISIÈME SECTION

Requêtes n os 24268/21 et 55351/21 B.H.K. contre la Suisse et B.H.K. contre la Suisse introduites respectivement le 5 mai 2021 et le 14 octobre 2021 communiquées le 14 novembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

Pendant que le requérant purgea une peine privative de liberté pour lésion corporelle simple et tentative de lésion corporelle grave, le parquet ouvrit une procédure pénale pour allégations de violence contre des agents pénitentiaires et autres détenus à plusieurs reprises et autres délits. Par conséquent, à l’échéance de son emprisonnement, le 28 septembre 2017, les autorités ordonnèrent sa détention provisoire. Le 17 août 2018, le requérant fut transféré à la prison Pöschwies – un établissement pour détenus condamnés – , où il fut placé dans la section de haute sécurité dans une cellule individuelle dans laquelle il passa 23 heures par jour avec la possibilité d’une heure d’exercice en plein air.

La première requête (n o 24268/21) concerne la décision du 21 août 2019 par laquelle l’Office cantonal de la justice ordonna que l’heure d’exercice en plein air soit supprimée pendant les week-ends et jours fériés à cause du comportement violent du requérant. L’autorité soutint que cette mesure fut nécessaire pour maintenir le bon fonctionnement de l’établissement pénitentiaire et pour garantir la sécurité des agents pénitentiaires. Par décision du 24 mars 2020, la Direction de la justice du canton de Zürich, une autorité administrative, rejeta le recours du requérant. Le 4 août 2020, le Tribunal administratif cantonal rejeta le recours, concluant que la Cour suprême du canton de Zürich, devant laquelle le recours concernant la condamnation pénale pour les délits commis en prison fut pendant, fut compétente pour se prononcer sur la question de l’heure d’exercice.

Se fondant, entre autres documents, sur des renseignements du cadre supérieur de l’établissement pénitentiaire l’informant que le requérant eut démoli la nouvelle cellule qui fut construite spécialement pour lui offrir un accès direct au plein air pour l’exercice journalier, le Tribunal fédéral (TF) conclut que l’introduction du recours fut abusive. Dès lors, il le déclara irrecevable par arrêt du 17 novembre 2020. Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, le requérant soutient que la suppression de l’heure d’exercice en plein air pendant les week-ends et les jours fériés constituait un traitement dégradant contre lequel il n’y avait pas eu de recours effectif. Se prévalant de l’article 6 de la Convention, il se plaint d’une violation de son droit d’être entendu en ce qui concerne les informations sur la destruction de la nouvelle cellule sur lesquelles il n’avait pas pu se prononcer avant que le TF eût rendu son arrêt.

La deuxième requête (n o 55351/21) concerne la demande du requérant du 4 octobre 2018 d’être placé en détention provisoire et transféré à un établissement pour détenus non-condamnés. Le Tribunal fédéral (TF) comme dernière instance rejeta cette demande le 24 mars 2021, expliquant que le régime sévère de détention pour motifs de sûreté fut encore justifié vu les circonstances particulières et le risque de violence. Invoquant les articles 3 et 8 de la Convention, le requérant se plaint de son régime de détention depuis le 17 aout 2018, d’une absence de soins médicaux nécessaires, des restrictions aux visites familiales et contacts avec le monde extérieur et d’un manquement des autorités de mener une enquête sur ses conditions de détention.

Quant aux développements ultérieurs depuis l’introduction des deux présentes requêtes, suite à un arrêt du TF du 3 décembre 2021, le requérant fut placé en détention provisoire et transféré dans un autre établissement pénitentiaire. Par arrêt du 12 novembre 2021, le TF renvoya la procédure pénale concernant la condamnation pour tentative de lésions corporelles graves et autres délits commis en détention à la Cour suprême du canton de Zürich pour nouvelle décision, ordonnant à celle-ci de considérer les arguments du requérant selon lequel ses actions constituèrent une légitime défense pour des raisons liées à sa longue histoire d’incarcérations depuis son jeune âge et les conditions strictes de sa détention.

QUESTIONS AUX PARTIES

Questions communes 1. Les voies de recours internes ont-elles été épuisées selon l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention, en particulier concernant les griefs soulevés sous les articles 3 et 8 de la Convention ? 2.1. Présumant l’épuisement des voies de recours internes, le requérant a-t-il été soumis à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention ? 2.2. Pendant combien de temps le requérant ne put-il profiter de l’heure d’exercice pendant les week-ends et les jours fériés ? Combien de jours au total pendant sa détention provisoire et sa détention pour motifs de sûreté n’eut-il pas accès à l’exercice en plein air et combien de jours passa-t-il en isolement ? 2.3.

Par ailleurs, les conditions matérielles de la détention du requérant, y compris les soins médicaux obtenus, s’analysent-elles en un traitement contraire à l’article 3 de la Convention ? 3. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 3 ? Question spécifique quant à la requête n o 55351/21 4. Présumant l’épuisement des voies de recours internes, y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un but légitime et était-elle nécessaire au sens de l’article 8 § 2 ? Questions spécifiques quant à la requête n o 24268/21 5.1.

L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce ? 5.2. Dans l’affirmative, le requérant a-t-il eu accès à un tribunal afin d’obtenir une décision relative à « des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil », suivant l’article 6 § 1 de la Convention ? 5.3. En particulier, le requérant a-t-il été entendu comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, notamment en ce qui concerne les informations sur la destruction de la cellule ? Son droit à une décision dûment motivée a-t-il été respecté, en particulier en ce qui concerne l’argument du TF selon lequel l’introduction du recours fut abusive ?