DE JORIO c. ITALIE

Publicat pe 5 decembrie 2022 Prima secțiune Cerere nr. 32985/18 Fabio de JORIO și Fabrizio de JORIO împotriva Italiei introduse la 6 iulie 2018 raportate la 14 noiembrie 2022 Cererea se referă la decesul mamei reclamanților în urma unei operații chirurgicale care a accelerat evoluția infecției cu HIV și a provocat moartea acesteia. Este în discuție art. 2 din Convenție. Întrebări cu privire la părți Având în vedere concluziile Tribunalului de Primă Instanță privind obiectul rezidual al litigiului la nivel intern, astfel cum au fost apreciate și de Curtea de Casație în hotărârea nr. 2060 din 2018, și din motivele de recurs introduse în fața aceleiași instanțe superioare, au invocat reclamanții în fața instanțelor naționale, cel puțin în esență, obiecțiunile de care se plâng în fața Curții în vederea epuizării căilor de atac interne Având în vedere obligația materială pozitivă de a institui un cadru de reglementare eficient, care să oblige instituțiile spitalicești, fie publice, fie private, să adopte măsurile adecvate pentru protejarea vieții pacienților, autoritățile naționale au îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție În special, acestea au adoptat măsuri de control al activității clinicilor private și au asigurat aplicarea efectivă a cadrului legislativ și de reglementare (Lops de Sousa Fernandes c. Portugalia [GC], n 56080/13, § 186-189, 19 decembrie 2017) În ceea ce privește protecția procedurală a dreptului la viață (Lopes de Soura Fernandes c. Portugalia [GC], citată anterior, § 214), a oferit sistemul național în ansamblul său un răspuns adecvat și suficient de prompt la acuzațiile reclamanților? În special, procedurile desfășurate în speță de autoritățile interne au îndeplinit cerințele articolului 2, inclusiv cerința de a obține o reparație civilă adecvată ( Nicolae Virgiliu Tănase c. România [GC], n 41720/13, §§ 137-138 și 159, 25 iunie 2019, Scripnic c. Republica Moldova, nr. 63789/13, §§ 42-49, 13 aprilie 2021), și cea de încheiere a procedurii într-un termen rezonabil ( Šilih c. Slovenia [GC], n 71463/01, § 195 și 196, 9 aprilie 2009, Lopes de Sousa Fernandes, citată anterior, § 218-221, și Fernandes de Oliveira c. Portugalia [GC], n 78103/14, § 137, 29 ianuarie 2019)

Publié le 5 décembre 2022

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

32985/18

Fabio DE JORIO et Fabrizio DE JORIO

contre l’Italie

introduite le 6 juillet 2018

communiquée le 14 novembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le décès de la mère des requérants à la suite d’une opération chirurgicale ayant accéléré l’évolution de l’infection de HIV et provoqué la mort de celle-ci. Est en cause l’article 2 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Compte tenu des conclusions de la cour d’appel de renvoi concernant l’objet résiduel du litige au niveau interne, telles qu’appréciées aussi par la Cour de cassation dans l’arrêt n

o

2060 de 2018, et des moyens de recours introduits devant la même Haute juridiction, les requérants ont-ils soulevé devant les juridictions nationales, au moins en substance, les griefs dont ils se plaignent devant la Cour afin de l’épuisement des voies de recours internes

?

2.

Eu égard à l’obligation positive matérielle de mettre en place un cadre réglementaire effectif, obligeant les établissements hospitaliers, qu’ils soient publics ou privés, à adopter les mesures appropriées pour protéger la vie des patients, les autorités nationales ont-elles satisfait aux exigences de l’article

2 de la Convention

? En particulier, ont-elles adopté des mesures de contrôle de l’activité des cliniques privées et assuré l’application effective du cadre législatif et réglementaire (

Lopes de Sousa Fernandes c. Portugal

[GC], n

o

56080/13, §§ 186-189, 19 décembre 2017)

?

3.

En ce qui concerne la protection procédurale du droit à la vie (

Lopes de Sousa Fernandes c. Portugal

[GC], précité, § 214), le système national dans son ensemble a-t-il apporté une réponse adéquate et suffisamment prompte à l’allégation des requérants ? En particulier, les procédures menées en l’espèce par les autorités internes ont-t-elles satisfait aux exigences de l’article 2, y compris l’exigence d’obtenir une «

réparation civile adéquate

» (

Nicolae Virgiliu Tănase c.

Roumanie

[GC], n

o

41720/13, §§ 137-138 et 159, 25

juin 2019,

Scripnic c.

République de Moldova

, n

o

63789/13, §§ 42-49, 13

avril 2021), et celle d’achever la procédure dans un délai raisonnable (

Šilih c.

Slovénie

[GC], n

o

71463/01, §§ 195 et 196, 9 avril 2009,

Lopes de Sousa Fernandes

, précité, §§ 218-221, et

Fernandes de Oliveira c. Portugal

[GC], n

o

78103/14, § 137, 29 janvier 2019)

?