ANGELINI AND OTHERS v. ITALY

Prima secțiune decizia nr. 20437/19 Massimiliano ANGELINI și alții împotriva Italiei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 4 mai 2023 ca comitet compus din: Alena Poláčková , Președintele Gilberto Felici Raffaele Sabato , judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct interimar, având în vedere cererea depusă la 5 Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat care solicită Curții să lovească o parte din cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților este prezentată în tabelul anexat.

Reclamanții au fost reprezentați de domnul A.G. Lana , un avocat practicant la Roma. În conformitate cu articolele 2 și 6 § 1 din Convenție, reclamațiile reclamanților cu privire la neredresarea acestora în calitate de rude ale unei victime de neglijență medicală, la durata procedurii în litigiu de neglijență medicală și la formalitatea excesivă în decizia Curții de Casație care declară recursul lor inadmisibil au fost comunicate guvernului italian („ Guvernul”). Curtea a primit o declarație de soluționare prietenoasă, semnată de Guvern și de solicitanți, Elisabetta Benesperi și Giancarlo Benesperi, în temeiul căreia reclamanții au convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Italiei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri, sub rezerva unei angajamente ale Guvernului de a le plăti sumele detaliate în tabelul anexat.

Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care aceste sume nu se plătesc în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul se angajează să plătească pe acestea dobânzi simple, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei neajustate plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a acestei părți a cazului. După negocierile încheiate fără succes, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor prezentate de reclamațiile reclamanților indicate în tabelul adăugat la numerele 1 și 4 – 6. În plus, au solicitat Curtea să elimine această parte a cererii în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Guvernul a recunoscut încălcarea articolelor 2 și 6 § 1 din Convenție. Ei au oferit să plătească reclamanților sumele detaliate în tabelul adăugat și a invitat Curtea să ia această parte din cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție, suma ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.

Reclamanții au fost trimiși termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Reclamantul Roberto Cacciavillani a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, în timp ce reclamanții au indicat în tabelul adăugat la numerele 1, 4 și 6 nu au formulat nicio observație în acest sens. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între Guvernul și reclamanții Elisabetta Benesperi și Giancarlo Benesperi. Este convins că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile în cauză și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii în această parte.

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată această parte a cazului din listă în conformitate cu art. 39 din Convenție în ceea ce privește plângerile formulate în temeiul articolelor 2 și 6 § 1 din Convenție de către solicitanți, Elisabetta Benesperi și Giancarlo Benesperi. Curtea observă, de asemenea, că art. 37 §§ §§ §§ §§ § își permite să elimine un caz în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI).

Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extensă privind plângerile referitoare la obligațiile procedurale care decurg din art. 2 în contextul asistenței medicale (a se vedea Lopes de Sousa Fernandes c. Portugalia [GC], nr. 56080/13, 19 decembrie 2017; Nicolae Virgiliu Tănase c. România [GC], nr. 41720/13, 25 iunie 2019) și formalismul excesiv în deciziile instanțelor naționale (a se vedea, de exemplu, Zub ac c. Croația [GC], nr. 40160/12, 5 aprilie 2018). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii referitoare la reclamanții indicați în tabelul anexat la numerele 1 și 4 – 6 (art. 37 alineatul (1) litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea privind reclamanții menționate anterior poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus,

este necesar să se scoată această parte a cazului din lista referitoare la art. 2 și 6 § 1 din Convenție, în conformitate cu art. 37 § c) din Convenție. Reclamanții au prezentat, de asemenea, o plângere în temeiul art. 13 din Convenție. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, această plângere nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților consemnate în Convenția sau în Protocolurile în cauză. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de soluționarea prietenoasă atinsă între Guvernul și reclamanții Elisabetta Benesperi și Giancarlo Benesperi cu privire la cererile formulate în temeiul articolelor 2 și 6 § 1 din Convenție; să abordeze această parte a aplicării din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție; ia act de termenii declarației guvernului contestat privind plângerile în temeiul articolelor 2 și 6 § 1 din Convenție ridicate de reclamanții indicați în tabelul adăugat în numere 1 și 4 – 6, precum și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să încheie această parte a cererii din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § c) din Convenție; declară restul cererii inadmisibil.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 25 mai 2023. Viktoriya Maradudina Alena Poláčková Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitare depunere de plângeri în temeiul articolelor 2 și 6 1 din Convenție (obligația de procedură în contextul asistenței medicale și al formalității excesive) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii/înregistrarea Numele și locația reprezentantului Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii declarației reclamantului Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral per reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuieli per reclamant (în euro) [2] 20437/19 05/04/2019 (6 solicitanți)

FIRST SECTION

DECISION Application no. 20437/19 Massimiliano ANGELINI and Others against Italy (see appended table) The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 4 May 2023 as a Committee composed of: Alena Poláčková , President , Gilberto Felici , Raffaele Sabato , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 5 April 2019, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike a part of the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table. The applicants were represented by Mr A.G. Lana , a lawyer practising in Rome. The applicants’ complaints under Articles 2 and 6 § 1 of the Convention concerning the failure to provide them with appropriate redress as relatives of a victim of medical negligence, the length of the proceedings in their medical negligence dispute and excessive formalism in the decision of the Court of Cassation declaring their appeal inadmissible were communicated to the Italian Government (“the Government”). The Court received a friendly settlement declaration, signed by the Government and the applicants, Elisabetta Benesperi and Giancarlo Benesperi, under which the applicants agreed to waive any further claims against Italy in respect of the facts giving rise to this application, subject to an undertaking by the Government to pay them the amounts detailed in the appended table.

These amounts will be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of this part of case. After unsuccessful friendly-settlement negotiations, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the complaints of the applicants indicated in the appended table under numbers 1 and 4 to 6. They further requested the Court to strike out this part of the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The Government acknowledged the violation of Articles 2 and 6 § 1 of the Convention. They offered to pay the applicants the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike this part of the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amount would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case. The applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declaration several weeks before the date of this decision. The applicant Roberto Cacciavillani indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration, whereas the applicants indicated in the appended table under numbers 1, 4 and 6 made no comments on this respect. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the Government and the applicants Elisabetta Benesperi and Giancarlo Benesperi. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto and finds no reasons to justify a continued examination of the application in that part.

In view of the above, it is appropriate to strike this part of the case out of the list in accordance with Article 39 of the Convention as regards the complaints raised under Articles 2 and 6 § 1 of the Convention by the applicants, Elisabetta Benesperi and Giancarlo Benesperi. The Court further observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the Tahsin Acar v. Turkey judgment (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to procedural obligations stemming from Article 2 in the context of health care (see Lopes de Sousa Fernandes v. Portugal [GC], no. 56080/13, 19 December 2017; Nicolae Virgiliu Tănase v. Romania [GC], no. 41720/13, 25 June 2019) and excessive formalism in the decisions of the domestic courts (see, for example, Zub ac v. Croatia [GC], no. 40160/12, 5 April 2018). Noting the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application concerning the applicants indicated in the appended table under numbers 1 and 4 – 6 (Article 37 § 1 (c)). In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application, concerning the abovementioned applicants, may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07,

4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike this part of the case out of the list concerning Articles 2 and 6 § 1 of the Convention in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The applicants also raised a complaint under Article 13 of the Convention. The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, this complaint does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the friendly settlement reached between the Government and the applicants Elisabetta Benesperi and Giancarlo Benesperi concerning the claims raised under Articles 2 and 6 § 1 of the Convention; Decides to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention; Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration concerning the complaints under Articles 2 and 6 § 1 of the Convention raised by the applicants indicated in the appended table under numbers 1 and 4 – 6, and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 25 May 2023. Viktoriya Maradudina Alena Poláčková Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Articles 2 and 6 § 1 of the Convention (procedural obligation in the context of health care and excessive formalism) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth/ registration Representative’s name and location Date of receipt of Government’s declaration Date of receipt of Applicant’s declaration Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per applicant (in euros) [2] 20437/19 05/04/2019 (6 applicants)