AFFAIRE MENA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

15.11.2022

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Accès à un tribunal)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE MENA c. ROUMANIE (CtEDO, 2022)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA MENA c. ROMÂNIA (Cercetarea nr. 47692/16) HOTĂRÂREA STRASBURG 15 noiembrie 2022 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Mena c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (adică sectiune), care se află într-un comitet compus din Yonko Grozev, președintele Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători și Crina Kaufman, graffiter adjunct al secțiunii f.f. cererea (n 47692/16) îndreptată împotriva României și al cărui resortisant american, Roger Christopher Mena, născut în 1970 și rezident în Phoenix, reprezentat de M.S. Chertes, avocat la Cluj Napoca, a sesizat Curtea la data de 4 august 2016, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Convenția, având în vedere decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului român, reprezentat de agentul său, M.O.-F. Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe, având în vedere decizia prin care Curtea a respins opoziția guvernului la examinarea cererii de către un comitet, având în vedere observațiile părților, După ce a deliberat într-o cameră a Consiliului la 18 octombrie 2022, hotărârea a fost adoptată la această dată. Cererea se referă, sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, la decizia instanței judecătorești din Cluj de a nu se pronunța, din cauza prescrierii răspunderii penale a pârâtului, asupra cererii de despăgubire a civilului pe care reclamantul a formulat-o în cadrul procedurii penale inițiate de acesta împotriva presupusului autor de violență despre care a afirmat că a fost victimă. La 28 noiembrie 2008, reclamantul a depus o plângere împotriva dlui M.S., pe care l-a acuzat de a fi exercitat asupra sa acte de violență care au necesitat patru zile de îngrijire medicală. La 2 iunie 2009, reclamantul a declarat ofițerilor de poliție responsabili cu ancheta că se constituia parte civilă. printr-o rechiziționare din 26 martie 2013, Parchetul l-a trimis pe M.S. în fața Tribunalului de Primă Instanță din Cluj La 22 aprilie 2013, reclamantul a solicitat 1 500 de lei românești (aproximativ 300 de euro) pentru daune morale. Prin hotărârea din 27 februarie 2015, Tribunalul a constatat prescrierea răspunderii penale și l-a relaxat pe pârât din acest motiv. Pe de altă parte, referindu-se la art. 6 din Convenție și la jurisprudența Curții, el a considerat că o respingere fără examinare a unei cereri civile de despăgubire, care s-ar baza pe prescrierea răspunderii penale, ar aduce atingere dreptului de acces de la a cauzat o pagubă corporală reclamantului și, prin urmare, l-a condamnat să plătească suma solicitată de acesta. M.S. interjeta apel, susținând că instanța nu se putea pronunța cu privire la cererea civilă atunci când a constatat prescrierea răspunderii penale. Prin hotărârea definitivă din 26 ianuarie 2016, pronunțată la 22 august 2016, Curtea de apel a Cluj a primit recursul domnului S. și a statuat că nu era necesar să se pronunțe cu privire la răspunderea civilă a acestuia din urmă. ) din cauza prescrierii răspunderii penale, nu era necesar să se pronunțe asupra cererii civile aferente. Deși instanța de apel consideră că această soluție ar putea aduce atingere dreptului de acces al reclamantului la o instanță, ea a considerat că dreptul intern aplicabil nu putea fi ignorat. EVALUARE A CURȚII CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ÎNALGATĂ A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIA CONVENȚIEI Constatând că litigiul formulat de reclamant pe teren de la art. 6 din Convenția nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv menționat la art. 35 din convenție, Curtea declară că este admisibil. Principiile generale privind dreptul de acces la o instanță au fost rezumate, printre altele, în Anagnostopoulos c. Grecia 54589/00, § 34, 3 aprilie 2003, Atanasova c. Bulgaria 72001/01, § 47, 2 octombrie 2008) și Rokas c. Grecia 55081/09, § 24, 22 septembrie 2015). În speță, Curtea constată că cererea de constituire a părții civile formulată de reclamant la 2 iunie 2009 a rămas pendinte în fața instanțelor judiciare competente pentru o lungă perioadă de șase ani și aproximativ șapte luni, înainte ca instanța judecătorească de primă instanță din Cluj să constate, pe lângă Tribunalul de Primă Instanță și în aplicarea legislației relevante, prescrierea răspunderii penale referitoare la încălcarea dreptului comunitar al cărui reclamant a declarat că a fost victimă. (10) La fel ca în hotărârile Anagnostopoulos Atanasova menționate anterior, Curtea consideră că, atunci când ordinea juridică internă oferă recurs la justițiabili, cum ar fi depunerea unei plângeri cu constituirea unei părți civile, statul are obligația de a se asigura că aceștia beneficiază de garanțiile fundamentale prevăzute în art. 6 din Convenție. În speță, instanța de apel a ales să aplice art. 5 din Codul de procedură penală și să nu se pronunțe cu privire la cererea civilă. 11. Guvernul care susținea că era legal pentru reclamant să introducă o acțiune în despăgubire în fața instanțelor civile, după încheierea procesului penal. Cu toate acestea, Curtea consideră că nu se poate impune, în împrejurări precum cele din speță, să se introducă, la mai mult de șase ani după constituirea sa de parte civilă și la mai mult de șapte ani după fapte, o nouă acțiune în fața instanțelor civile pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul său (Anagnostopoulos, citată anterior, § 32, și Atanasova, citată anterior, § 46). În plus, trebuie remarcat faptul că propriile instanțe interne au considerat că aplicarea în cazul reclamantului articolului 25 alineatul (5) din Codul de procedură penală menționat anterior ar putea aduce atingere dreptului de acces al reclamantului la o instanță [a se vedea alineatul (4) de mai sus]. În plus, Curtea ia notă de informațiile furnizate de guvern potrivit cărora dispoziția legală, care a întemeiat decizia instanței judecătorești de a respinge cererea de despăgubire a reclamantului, a fost declarată neconstituțională printr-o decizie nr. 586/2016 din 13 septembrie 2016 (publicată în Jurnalul Oficial n 1001 din 13 decembrie 2016), în special pe motiv că a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 3 din Constituție și la art. 6 din convenție. 14. Având în vedere cele de mai sus, refuzul Tribunalului din Cluj de a se pronunța cu privire la cererea de despăgubire formulată de reclamant în cadrul procedurii penale inițiate împotriva autorului presupus al violenței despre care a afirmat că a fost victimă este contrar dreptului de acces al reclamantului la o instanță. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 din convenție. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 15. Reclamantul solicită 3 000 EUR (EUR) pentru daune morale și 9 703 lei românești (RON), adică aproximativ 2 000 EUR, în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată pe care le-a angajat în cadrul procedurii desfășurate în fața instanțelor interne, această ultimă sumă incluzând suma de 800 RON pe care Curtea a numit-o Cluj la a condamnat-o la plata pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 16. Citat la data de Anagnostopoulos c. Grecia 54589/00, § 39, 3 aprilie 2003), guvernul consideră că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru eventuala pagubă morală suferită de solicitant. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată care ar fi fost angajate în cadrul procedurii desfășurate în fața instanțelor interne, acesta consideră că preteniile reclamantului trebuie respinse, acesta din urmă având în vedere că nu dispune de suficiente documente în sprijinul cererii sale. În special, reclamantul nu ar fi prezentat acordurile încheiate cu avocații săi și, prin urmare, nu ar fi posibil să se verifice dacă facturile și plecările prezentate corespund cu procedura inițiată în speță. 17. Curtea trebuie să informeze reclamantul 3 000 EUR pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. 18. Curtea constată că reclamantul a prezentat documente justificative cu privire la cheltuielile suportate, inclusiv cu privire la acordurile de muncă încheiate cu avocații care l-au reprezentat în procedura internă. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că suma de 2 000 a fost acordată în mod rezonabil reclamantului EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în cadrul procedurii interne, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. PE CES, CURTEA, LA L să convertească în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării 000 EUR (trei mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale 000 EUR (două mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit pe această sumă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Crina Kaufman Yonko Grozev Grefier adjunct f.f. Președinte