2ri-302/16 — intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-302/16 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: E. Clim dosarul nr.2ri-302/16

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Valentina Clevadî, Ion Druță,

Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către avocatul Adrian Berezovschi în

interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 5 din

Chișinău,

în pricina civilă la cererea introductivă a Societății pe acțiuni

„Termoelectrica” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 5 din Chișinău,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2016, prin care a

fost admisă cererea introductivă depusă de Societatea pe acțiuni „Termoelectrica”,

constată insolvabilitatea debitorului Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 5 din Chișinău și intentat procesul de insolvabilitate față de

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 5 din Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 14 aprilie 2016, SA „Termoelectrica” a depus cerere introductivă cu

privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală

de Gestionare a Fondului Locativ nr. 5 din Chișinău (în continuare ÎMGFL nr. 5).

În motivarea cererii introductive a invocat că în temeiul contractului de

livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 6005 din 02 septembrie 2008,

încheiat între SA „Termoelectrica” (succesor în drepturi a SA „Termocom”) în

calitate de furnizor, și ÎMGFL nr. 5 în calitate de consumator, ultima și-a asumat

obligația de a achita lunar energia termică furnizată la obiectele aflate în

administrarea operativă. Astfel, în perioada valabilității contractului, consumatorul

și-a neglijat obligațiunile contractuale stabilite de către părți, încălcînd prevederile

pct. 4.2 al contractului nr. 6005 din 02 septembrie 2008, care statuează că conturile

de plată recepționate, urmează a fi achitate de către consumator până la data de 30

a lunii următoare.

Drept confirmare a faptului că debitorul este permanent în întîrziere la plata

consumului de energie termică, servesc facturile fiscale primite la evidență și

contrasemnate de ÎMGFL nr. 5, și anume facturile seria TC nr. 0160419 din 31

ianuarie 2015, nr. 0163429 din 28 februarie 2015; 0166419 din 31 martie 2015, nr.

0169255 din 30 aprilie 2015, nr. 0170489 din 31 mai 2015, nr. 0171149 din 30

iunie 2015, nr. 0171759 din 31 iulie 2015, nr. 0172318 in 31 august 2015; nr.

0172921 din 30 septembrie 2015, nr. 0172988 din 31 octombrie 2015, nr. 0176868

1

din 30 noiembrie 2015, nr. 0179886 din 31 decembrie 2015, nr. 0182955 din 31

ianuarie 2016 și nr. 0186038 din 29 februarie 2016.

Indică că la situația din 24 martie 2016, datoria ÎMGFL nr. 5 la servicii de

termoficare prestate de SA „Termoelectrica”, constituie suma de 39810489,56.

Datoria acumulată este recunoscută de către ÎMGFL nr. 5 din Chișinău prin

contrasemnarea extrasului de cont din 08 octombrie 2015 cît și prin tranzacția nr.

6005 din 16 octombrie 2015, potrivit căreia consumatorul ÎMGFL nr. 5 din

Chișinău recunoaște creanța și se obligă să o achite pînă la data de 31 decembrie

2015, însă această obligație nu a fost executată, iar pînă la moment datoria nu a

fost achitată, ba chiar s-a mărit din contul consumului curent neachitat pe perioada

sezonului nou de încălzire 2015-2016.

Totodată, indică SA „Termoelectrica” că neexecutarea de către ÎMGFL nr. 5

a obligațiilor de plată integral și la timp pentru serviciile de termoficare prestate,

afectează capacitatea financiară a SA „Termoelectrica” care urmare a creanței

neachitate de ÎMGFL nr. 5, nu-și poate executa obligațiile de plată față de

furnizorul de gaze naturale SA „Moldovagaz”, având toate conturile bancare

sechestrate, prin instituirea măsurilor de asigurare a executării în baza încheierilor

executorului judecătoresc A. Chiosa nr.005- 04/13 din 13 noiembrie 2013, nr. 005-

303/13 din 09 aprilie 2014 și nr. 005-303/13 din 14 noiembrie 2014, ca urmare a

înaintării spre executare a documentelor executorii, prin care s-a dispus încasarea

silită a datoriilor pentru gazele naturale livrate.

Invocă creditorul că, datoria exorbitantă formată în perioadele de încălzire

precedente în raport cu neachitarea în termen a consumului curent, denotă

insolvabilitatea certă a debitorului ce persistă în cadrul ÎMGFL nr. 5, or debitorul

nu are capacitate pecuniară de achitare integrală a datoriilor acumulate și generează

acumularea perpetuă a datoriilor - temei special de intentare a procesului de

insolvabilitate, ce se manifestă în supraîndatorarea debitorului.

Menționează SA „Termoelectrica” că intenționînd soluționarea litigiului pe

cale extrajudiciară a solicitat debitorului ÎMGFL nr. 5 executarea obligațiilor

contractuale și a acordat un termen rezonabil pentru acesta.

Astfel, în temeiul prevederilor art. 19 alin. (2) al Legii insolvabilității nr.

149/2012, a expediat debitorului prin intermediul oficiului poștal Notificarea nr.

79/98 din 11 ianuarie 2016, cu cerința de a achita în termen de 7 zile datoria

integral, comunicîndu-i, totodată, că în caz contrar v-a înainta cerere introductivă

cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate, însă notificarea a fost lăsată

fără răspuns.

În context, invocînd prevederile art. art. 9, 10 și 12 al Legii insolvabilității

nr.149 din 29 iunie 2012, care reglementează cererea introductivă, temeiurile de

intentare a procesului de insolvabilitate, și dreptul de a depune cerere introductivă,

menționează SA „Termoelectrica” că la caz se atestă existența temeiului general de

intentare a procesului de insolvabilitate și anume supraîndatorarea debitorului.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 10, 18, 19, 20 21 al Legii

insolvabilității.

Solicită SA „Termoelectrica”, admiterea cererii spre examinare, constatarea

insolvabilității ÎMGFL nr. 5 și intentarea procesului de insolvabilitate în privința

ÎMGFL nr. 5 cu determinarea ulterioară a posibilității unui plan de restructurare.

2

Totodată, solicită aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute de art. 24 alin. (1) și

(4) al Legii insolvabilității, inclusiv prin aplicarea sechestrului asupra

patrimoniului și mijloacelor bănești de pe conturile bancare ale creditorului și

interzicerea debitorului să administreze bunurile, punerea pe seama debitorului a

cheltuielilor de insolvabilitate și numirea în calitate de administrator al procesului

de insolvabilitate pe administratorul autorizat Muntean Oleg, deținătorul

autorizației pentru activitate nr. 30 din 14 ianuarie 2015.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2016, a fost admisă

spre examinare cererea introductivă depusă de SA „Termoelectrica” privind

declararea insolvabilității ÎMGFL nr. 5, iar în scopul prevenirii modificării stării în

care se aflau bunurile în perioada de pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate

fiind aplicate măsurile de asigurare necesare, inclusiv, fiind desemnat în funcție de

administrator provizoriu al ÎMGFL nr. 5, Munteanu Oleg.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2016 a fost admisă

cererea introductivă depusă de SA „Termoelectrica” fiind constatată

insolvabilitatea ÎMGFL nr. 5 și intentat procesul de insolvabilitate față de ÎMGFL

nr. 5, iar în calitate de administrator al insolvabilității ÎMGFL nr. 5 fiind desemnat

Munteanu Oleg, deținător al autorizației nr. 30 din 14 ianuarie 2015. Totodată, a

fost obligat administratorul Muntean Oleg să notifice creditorii ÎMGFL nr. 5

despre înregistrarea cererilor de validare a creanțelor în vederea întocmirii

tabelului definitiv al creanțelor și un raport amănunțit asupra cauzelor și

împrejurărilor care au condus la insolvabilitate, menționarea persoanelor cărora le-

a fost imputabile și permisele angajării răspunderii acestora în condițiile legii, pînă

la data de 19 august 2016 și s-a stabilit ședința de validare a creanțelor și prima

adunare de raportare pentru data de 23 septembrie 2016, ora 12.00.

La 30 iunie 2016, avocatul Adrian Berezovschi în interesele ÎMGFL nr. 5 a

declarat recurs împotriva hotărîrii instanței de insolvabilitate, solicitînd admiterea

recursului, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri prin care

cererea introductivă să fie respinsă, iar grevările și măsurile de asigurare aplicate

prin hotărîrea primei instanțe să fie anulate.

În motivarea recursului a invocat că reieșind din prevederile art. 10 alin. (2)

din Legea insolvabilității, în temeiul căruia a fost înaintată cererea introductivă

temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea

de plată a debitorului, iar conform doctrinei și normelor stabilite în art. 10 alin. (3)

din aceeași Lege temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate

constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică

responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său.

Prin urmare, menționează că la caz SA „Termoelectrica” nu a demonstrat

incapacitatea de plată și supraîndatorarea debitorului, iar contractul de livrare-

utilizare a energiei termice și apă caldă nr. 6019 din 02 octombrie 2006 și

tranzacția de împăcare încheiată la data de 12 octombrie 2015 în privința sumei de

28 453703,37 lei, în lipsa altor acte din care ar rezulta datoria, nu demonstrează

existența unei creanțe certe, lichide și exigibile ce ar întruni condițiile intentării

procesului de insolvabilitate prevăzute de Legea nr. 149.

3

Insistă că creditorul nu a demonstrat că debitorul nu dispune de surse

financiare, fapt ce ar permite stabilirea incapacității de achitare a datoriilor și nu a

prezentat lista subconsumatorilor care, de altfel, au nemijlocit obligația de achitare.

Respectiv, consideră recurentul că la baza adoptării hotărîrii instanței de

insolvabilitate a stat cererea introductivă care poartă un caracter ilegal și

neîntemeiat și are drept scop prejudicierea întreprinderii.

De asemenea, indică recurentul că instanța de insolvabilitate urma să ia în

considerație art. 19 alin. (1) și (2) din Legea insolvabilității nr. 149 care stabilește

notificarea prealabilă, și din conținutul căruia este evident că pentru intentarea

unui proces de insolvabilitate sau examinarea unei eventuale cereri introductive de

intentare a procesului de insolvabilitate este necesar existența unui act juridic ce ar

stabili o creanță certă, lichidă și exigibilă, fapt ce la materialele cauzei nu este.

Pe cînd, contractul nr.6005 din 02 septembrie 2008, tranzacția nr. 6005 din

15 noiembrie 2015 și la facturile fiscale la care face referire creditorul, nu

întrunesc condițiile art. 19 și 20 al Legii insolvabilității, și respectiv, nu reprezintă

în sine o decizie în sensul art. 20 din Legea nr. 149 prin care s-a constatat existența

unei creanțe certă, lichidă și exigibilă.

Totodată, menționează că în conformitate cu pct. 5.1.12 și pct. 5.1.13 din

contractul nr. 6019 din 02 octombrie 2006, debitorul are obligația să asigure plata

la timp de către subconsumatori și să aplice față de aceștia măsuri de influență

pentru plata întîrziată a facturilor, precum și să prezinte creditorului o dare de

seamă care reflectă cauzele neachitării sau achitării insuficiente a consumului de

energie termică. Prin urmare, relatează că achitarea datoriilor specificate este pe

seama subconsumatorilor și nu pe seama debitorului, ultimul avînd calitatea de

intermediar în respectivele raporturi juridice.

Astfel, consideră că hotărîrea instanței de insolvabilitate cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 5 nu are un suport

juridic și faptic, și rezultă din aprecierea eronată a faptelor în cadrul examinării

cererii introductive, cu atît mai mult cu cît potrivit pct. 3 din tranzacția nr. 6005 din

02 septembrie 2008, debitorul se obligă să conlucreze cu creditorul în vederea

încasării datoriilor de la subconsumatori.

În context invocînd prevederile art. 20 alin. (2) din Legea insolvabilității,

insistă că cererea introductivă depusă de SA „Termoelectrica” nu întrunește

condițiile prevăzute de art. 10 alin. (1) și (2), art. 19 și art. 20 alin. (2) din Legea

insolvabilității nr. 149 și urmează să fie restituită sau dacă a fost admisă spre

examinare să fie scoasă de per rol.

Iar, susținînd că argumentele creditorului precum că datoria debitorului

denotă insolvabilitatea lui nu pot fi puse la baza unei hotărîri de intentarea

procesului de insolvabilitate, este de părerea că prin prisma art. 28 alin. (3) din

Legea insolvabilității instanța de insolvabilitate în urma examinării referinței urma

să constate că debitorul nu este în stare de insolvabilitate, și să respingă cererea

introductivă.

La 10 octombrie 2016, SA „Termoelectrica” a depus referință prin care a

solicitat respingerea recursului.

4

În conformitate cu art. 429 alin. (1) Codul de procedură civilă, pot fi atacate

cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel,

cît și hotărîrile pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate.

Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul, ÎMGFL nr. 5, reprezentat

de avocatul Adrian Berezovschi s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 30 iunie 2016 împotriva hotărîrii primei instanței din 17 iunie 2016, în

termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea hotărîrii primei instanțe din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că la 14 aprilie

2016 SA „Termoelectrica” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea

procesului de insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 5 din Chișinău (f.d. 1-3).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2016 a fost admisă

spre examinare cererea introductivă a creditorului SA „Termoelectrica” cu privire

la intentarea procesului de insolvabilitatea față de ÎMGFL nr. 5 din Chișinău, fiind

dispusă aplicarea măsurilor de asigurare față de ÎMGFL nr. 5 din Chișinău în

scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la

intentarea stării de insolvabilitate și numit Munteanu Oleg, deținător al autorizației

nr. 30 din 14 ianuarie 2015, în calitate de administrator provizoriu al ÎMGFL nr. 5

(f.d. 3).

Ca urmare, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2016, a fost

admisă cererea introductivă depusă de SA „Termoelectrica”, fiind constată

insolvabilitatea ÎMGFL nr. 5 și intentat procesul de insolvabilitate față de ÎMGFL

nr. 5, iar în calitate de administrator al insolvabilității ÎMGFL nr. 5, fiind desemnat

Munteanu Oleg, care deține autorizația nr. 30 din 14 ianuarie 2015. Totodată, a

fost obligat administratorul Muntean Oleg să notifice creditorii ÎMGFL nr. 5

despre înregistrarea cererilor de validare a creanțelor în vederea întocmirii

tabelului definitiv al creanțelor, să facă un apel special în adresa creditorilor

garantați cu propunerea de a preciza bunurile asupra cărora dețin un drept

preferențial și să verifice, să întocmească și să prezinte instanței nu mai târziu de

data de 01 august 2016, să verifice și să întocmească și să prezinte instanței de

insolvabilitate, tabelul definitiv al creanțelor și un raport amănunțit asupra cauzelor

și împrejurărilor care au condus la insolvabilitate, menționarea persoanelor cărora

le-ar fi imputabile și premisele angajării răspunderii acestora în condițiile legii,

pînă la data de 18 august 2016 și s-a stabilit ședința de validare a creanțelor și

5

prima adunare de raportare pentru data de 23 septembrie 2016 ora 12.00 (f.d. 28-

29.

Instanța de recurs fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, consideră că

Curtea de Apel Chișinău constatând și elucidând pe deplin circumstanțele ce au

importanță pentru soluționarea justă a pricinii, în coroborare cu prevederile legale

ce guvernează raportul juridic litigios, temeinic a ajuns la concluzia admiterii

cererii introductive și constatării insolvabilității debitorului ÎMGFL nr. 5 mun.

Chișinău, pe motivul incapacității debitorului de plată a datoriilor creditoriale

acumulate.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține art. 1 alin. (1) și (2)

din Legea insolvabilității, care stabilește că scopul prezentei legi este instituirea

cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea

creanțelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea față de

acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului și prin distribuirea

produsului finit. Prezenta lege este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de

tipul de proprietate și forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali,

inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăților de asigurări, fondurilor

de investiții, companiilor fiduciare, organizațiilor necomerciale, înregistrate în

Republica Moldova în modul stabilit. Prezenta lege nu se aplică băncilor.

În conformitate cu pct. pct. 1, 15 din Regulamentului-model al întreprinderii

municipale aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 387 din 06 iunie 1994, modificat

și completat ulterior prin Hotărîrea Guvernului nr. 549 din 09 iulie 2014,

întreprinderea municipală este agentul economic cu personalitate juridică,

constituit de către una sau mai multe unități administrativ-teritoriale, dotat în

exclusivitate cu bunuri proprietate a unității/unităților administrativ-teritoriale

fondatoare, care, prin utilizarea lor judicioasă, produce anumite tipuri de mărfuri

(producție), execută lucrări sau prestează servicii, necesare pentru satisfacerea

cerințelor fondatorului/fondatorilor (ale unității/unităților administrativ-teritoriale

fondatoare). Pentru obligațiile sale întreprinderea poartă răspundere cu întreg

patrimoniul său. Fondatorul nu poartă răspundere pentru obligațiile întreprinderii,

iar întreprinderea nu este răspunzătoare pentru obligațiile fondatorului.

Analizînd situația din speță prin prisma normelor citate, instanța de recurs

constată că Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 5 mun.

Chișinău a fost înregistrată în Registrul de Stat al persoanelor juridice pe lîngă

Camera Înregistrării de Stat la data de 23 iunie 1997, cu numărul de identificare de

stat și codul fiscal 1003600106931, genul principal de activitate al întreprinderii

fiind închirierea bunurilor imobiliare proprii, comerțul cu ridicata al aparatelor

electrice de uz casnic și aparatelor radio, construcții inginerești, și intermedieri

pentru cumpărarea, vînzarea, schimbul și închirierea locuințelor și altor bunuri

imobiliare cu destinație neproductivă.

La caz, independent de acest aspect este evident că Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 5 mun. Chișinău este agent

economic independent cu drepturi de persoană juridică, care poartă răspundere

pentru obligațiunile sale cu toate bunurile de care dispune.

În conformitate cu dispoziția art. 9 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de

6

intentare a procesului de insolvabilitate (denumită în continuare cerere

introductivă).

Conform art. 12 din aceeași Lege, dreptul de a depune cerere introductivă îl

au: debitorul, creditorii, alte persoane indicate în prezenta lege.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea insolvabilității,

intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existența unui temei. Temeiul

general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată

a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în

supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică

responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la

baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă

acest fapt este posibil.

În interpretarea corectă a normei enunțate este de înțeles că legiuitorul,

pentru intentarea unui proces de insolvabilitate, a prevăzut un temei general care

constă în incapacitatea de plată a debitorului și care reprezintă o insuficiență a

lichidităților, o absență a fondurilor bănești necesare pentru plata obligațiilor

ajunse la scadență.

Temeiul general determină existența creanței ajunse la scadență, care trebuie

să fie certă – neîndoielnică în sensul că asupra ei, să nu fie conturat un litigiu;

lichidă – avînd un cuantum precis determinat; exigibilă – a cărei executare

creditorul poate s-o pretindă imediat.

La fel, în raport cu temeiul general, poate fi presupusă și/sau existența

temeiului special – adică supraîndatorarea ce presupune un dezechilibru al

patrimoniului prin existența unui pasiv patrimonial care depășește activul, adică să

fie arătata un excedent al pasivelor față de active.

Tot aici se va remarca că starea de supraîndatorare presupune starea de

imposibilitate stabilă și ireversibilă a persoanei juridice de a satisface deplin

pretențiile creditorilor din activele rămase, ceea ce ar justifica intervenția justiției.

Astfel, după cum se constată la caz avînd în susținere prevederile normelor

enunțate, creditorul SA „Termoelectirca” a depus cerere introductivă cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 5 mun. Chișinău, drept motiv

invocînd incapacitatea de plată a ultimei.

Potrivit art. 2 din Legea insolvabilității, incapacitate de plată este situația

financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a-și executa

obligațiile pecuniare scadente, inclusiv obligațiile fiscale. Incapacitatea de plată

este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăți, iar

supra-îndatorare este situația financiară a debitorului, a cărui răspundere este

limitată prin lege la valoarea patrimoniului său, în care valoarea bunurilor nu mai

acoperă obligațiile existente ale acestuia.

Dispoziția art. 18 alin. (1) din Legea insolvabilității statuează precum că

creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea

procesului de insolvabilitate și își poate argumenta creanțele și temeiurile de

intentare a procesului de insolvabilitate.

În temeiul art. 11 din Legea insolvabilității, componența și mărimea

obligațiilor debitorului sînt cele existente la momentul depunerii cererii

7

introductive, dacă legea nu prevede altfel. La determinarea temeiurilor de

insolvabilitate se iau în calcul: a) mărimea obligațiilor pecuniare, inclusiv suma

restanței la livrarea bunurilor, la prestarea serviciilor și la îndeplinirea lucrărilor

care urmează a fi plătite de către debitor; b) mărimea datoriilor la credite, la

împrumut, plus dobînda care urmează a fi achitată de către debitor; c) mărimea

prejudiciilor care urmează a fi recuperate de la debitor; d) mărimea obligațiilor la

bugetul public național prevăzute de lege.

La constatarea insolvabilității debitorului nu se ia în calcul valoarea

creanțelor constituite din: a) penalități și/sau din alte sancțiuni financiare aferente

neexecutării obligațiilor; b) orice obligație de plată față de asociații (membrii,

acționarii) debitorului.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) și (3) din aceeași Lege,

instanța de insolvabilitate hotărăște, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate

și a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării

procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.

Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanța de

insolvabilitate dă apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu,

prevede mărimea revendicărilor asupra cărora obiecțiile debitorului și/sau ale

creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate, desemnează

administratorul insolvabilității și instituie, după caz, comitetul creditorilor.

Iar, potrivit art. 136 alin. (1) din aceeași Lege, starea de insolvabilitate a

întreprinzătorului individual poate fi declarată de către instanța de insolvabilitate la

cererea debitorului sau a creditorului în privința obligațiilor pecuniare ajunse la

scadență și nestinse în termen, legate atît de activitatea de întreprinzător a

debitorului, cît și de activitățile cu caracter personal.

Analizînd circumstanțele speței prin prisma normelor de drept invocate

supra, instanța de recurs relevă că, instanța de insolvabilitate întemeiat și corect a

concluzionat că, în prezenta speță sunt întrunite condițiile legale pentru constatarea

insolvabilității debitorului ÎMGFL nr. 5 mun. Chișinău cu intentarea în privința

acesteia a procesului de insolvabilitate, deoarece debitorul este în imposibilitate de

a satisface creanțele creditorilor, din care motiv față de ultima este necesar de a fi

intentat procesul de insolvabilitate, or, insolvabilitatea reprezintă situația financiară

a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-și onora obligațiile de plată,

constatată prin act judecătoresc de dispoziție – condiție ce se atestă în prezenta

speță.

La acest segment, conform înscrisurilor din dosar se demonstrează că în

temeiul contratului de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 6005 din

02 septembrie 2008, încheiat cu SA „Termoelectrica”, ÎMGF nr. 5 avînd calitatea

de consumator nu și-a executat obligația de achitare lunară a energiei termice

furnizate la obiectele aflate în administrare operativă, și a acumulat o datorie la

serviciile de termoficare prestate de SA „Termoelectrica” care la situația din 24

martie 2016 constituie suma de 39810489,58 lei. De altfel, datoria acumulată a fost

recunoscută de către ÎMGFL nr. 5 prin contrasemnarea Extrasului din cont din 08

octombrie 2015 și a Tranzacției nr. 6005 din 16 octombrie 2015, prin care

debitorul s-a obligat pînă la data de 31 decembrie 2015 să achite creanța în mărime

de 39810489,58 lei, obligație care însă nu a fost executată.

8

Or, datoria excesiv de mare formată în perioadele de încălzire precedente în

raport cu neachitarea în termen a consumului curent denotă insolvabilitatea certă a

debitorului ÎMGFL nr. 5, mun. Chișinău, care nu are capacitatea pecuniară de

achitare integrală a datoriilor acumulate și generează acumularea perpetuă a

datoriilor, fapt ce constituie temei special de intentare a procesului de

insolvabilitate ce se manifestă prin supraîndatorarea debitorului.

Iar, din raportul prezentat de administratorul provizoriu Muntean Oleg,

rezultă că urmare a analizei datelor prezentate, ce țin de situația economico-

financiară a debitorului, a fost stabilit faptul imposibilității onorării de către debitor

a obligațiunilor sale față de creditori, deoarece ÎMGFL nr. 5 a acumulat datorii față

de bugetul de stat în mărime de 550,99 lei și datorii față de SA „Termoelectrica” în

mărime de 39810489,58 lei. Totodată, potrivit actelor prezentate de debitor, acesta

înregistrează datorii curente în mărime de 330198 lei constituite din datorii

comerciale, datorii față de personal datorii privind asigurările sociale și medicale

față de bugetul public. De asemenea, potrivit acelorași acte prezentate de debitor,

acesta mai înregistrează și datorii pe termen lung în mărime de 448 671 lei.

Mai mult ca atît, chiar datele bilanțului financiar pentru anul 2015 atestă

faptul că cheltuielile din activitatea întreprinderii au depășit veniturile cu 155505

lei chiar și în circumstanțele în care debitorul a omis înregistrarea datoriei reale

față de SA „Termoelectrica”.

Prin urmare, din constatările administratorului provizoriu rezultă cu

certitudine că debitorul se află în incapacitatea de plată și nu dispune de posibilități

ce ar permite acoperirea integrală a creanțelor creditorilor și readresarea situației

economico-financiare a întreprinderii în afara procesului de insolvabilitate,

circumstanțe ce determină insolvabilitatea creditorului.

În circumstanțele relatate instanța de recurs reține că instanța de

insolvabilitate justificat a reținut temeinicia cererii introductive, întrucît la caz s-a

constat incontestabil incapacitatea de plată și supraîndatorarea debitorului, iar

argumentele recurentului precum că creditorul nu a demonstrat incapacitatea de

plată a debitorului și supraîndatorarea, sunt neîntemeiate și declarative, cu atît mai

mult cu cît, debitorul nici nu a demonstrat prin probe incontestabile lipsa

supraîndatorării și posibilitatea economică reală de a-și exercita obligațiile

existente în afara procedurii de insolvabilitate în mărime deplină și în termenii

stabiliți.

Față de cele precizate în capitolul anterior este absolut evident și nu necesită

alte comentarii concluzia instanței de insolvabilitate potrivit căreia starea

debitorului se încadrează în limitele prevăzute de art. 10 alin.(2) al Legii

insolvabilității, fiind demonstrată incapacitatea de plată a debitorului, aspect ce

atestă temeinicia și legalitatea hotărîrii contestate.

Sub acest aspect, se constată a fi neîntemeiate argumentele recurentului cu

referire la faptul că creditorul nu a prezentat careva acte ce ar confirma existența

unei creanțe certe, lichide și exigibile ce ar întruni condițiile intentării procesului

de insolvabilitate, deoarece prin tranzacția nr. 6005 din 16 octombrie 2015,

încheiată între furnizorul SA „Termoelectrica” și consumatorul ÎMGFL nr. 5 din

Chișinău, ultima recunoaște datoria în sumă de 29810489,58 lei față de SA

9

„Termoelectrica” și garantează achitarea acesteia pînă la data de 31 decembrie

2015.

Totodată, instanța de recurs apreciază critic și invocările recurentului vizavi

de faptul că nu a fost notificat prealabil conform art. 19 din Legea insolvabilității.

Or, din cererea introductivă actele anexate la aceasta, atît notificarea prealabilă nr.

79/98 din 11 ianuarie 2016, prin care SA „Termoelectrica” conducîndu-se de

prevederile art. 19 din Legea insolvabilității a notificat debitorul solicitîndu-i

achitarea în termen de 7 zile a datoriei.

La fel și alte argumente invocate în recursul declarat de către Berezovschi

Adrian în interesele ÎMGFL nr. 5 nu pot fi reținute, deoarece nu indică la

ilegalitatea hotărîrii recurate, mai mult că sunt similare celor invocate în cadrul

examinării pricinii în prima instanță, cărora le-a fost dată o apreciere în

corespundere cu prevederile legale.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea

primei instanțe este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurent

sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a

menține hotărîrea instanței de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către avocatul Adrian Berezovschi în

interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 5 din

Chișinău.

Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2016, în pricina

civilă la cererea introductivă a Societății pe acțiuni „Termoelectrica” cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 5 din Chișinău.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî

Ion Druță

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

10