2ri-213/16 — intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-213/16 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: M. Moraru dosarul nr. 2ri-213/16

D E C I Z I E

03 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara-Chișca Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Ion Druță

Mariana Pitic

examinînd recursul declarate de către avocatul Berezovschi Adrian în

interesele Întreprinderii Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 19 din

Chișinău,

în pricina civilă la cererea introductivă depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 19 din Chișinău,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2016 prin care a fost

admisă cererea introductivă depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

constată insolvabilitatea debitorului Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 19 din Chișinău și intentat procesul de insolvabilitate față de

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 19 din Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 25 aprilie 2016, SA „Termoelectrica” a depus cerere introductivă cu privire

la intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 19 din Chișinău (în continuare ÎMGFL nr. 19).

În motivarea cererii introductive a invocat că în temeiul contractului de livrare-

utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 6019 din 02 octombrie 2006, încheiat între

SA „Termoelectrica” (succesor în drepturi a SA „Termocom”) în calitate de furnizor,

și ÎMGFL nr. 19 în calitate de consumator, ÎMGFL nr. 19 și-a asumat obligația de a

achita lunar energia termică furnizată la obiectele aflate în administrarea operativă.

Astfel, în perioada valabilității contractului, consumatorul și-a neglijat

obligațiunile contractuale stabilite de către părți, încălcînd prevederile pct. 4.2 al

contractului nr. 6019 din 02 octombrie 2006, care statuează că conturile de plată

recepționate, urmează a fi achitate de către consumator până la data de 30 a lunii

următoare.

Menționează creditorul că, drept confirmare a faptului, că debitorul este

permanent în întârziere la plata consumului de energie termică, servesc facturile

fiscale primite la evidență și contrasemnate de ÎMGFL nr. 19, și anume facturile seria

TC nr. 0159731 din 31 ianuarie 2015, nr. 0162738 din 28 februarie 2015, nr. 0165734

din 31 martie 2015, nr. 0168595 din 30 aprilie 2015, nr. 0170293 din 31 mai 2015,

nr. 0170963 din 30 iunie 2015, nr. 0171598 din 31 iulie 2015, nr. 6019 din 02

octombrie 2006, nr. 0172179 din 31 august 2015, nr. 0172755 din 30 septembrie

2015, nr. 0172979 din 31 octombrie 2015, nr. 0176162 din 30 noiembrie 2015, nr.

0178724 din 31 decembrie 2015, nr. 0182226 din 31 octombrie 2016, nr. 6019 din 02

octombrie 2006 și nr. 0185312 din 29 februarie 2016.

Indică că la situația din 28 martie 2016, datoria acumulată de ÎMGFL nr. 19 la

servicii de termoficare prestate de SA „Termoelectrica”, constituie suma de

34 602 572,00 lei și este recunoscută de către debitor prin contrasemnarea Extrasului

de Cont din 01 ianuarie 2016, cât și a tranzacției nr. 6019 din 12 octombrie 2015,

potrivit căreia ÎMGFL nr. 19, recunoaște creanța și se obligă să o achite datoria până

la data de 31 decembrie 2015, obligație care însă nu a fost executată, deși, potrivit

art. 572 alin.(2) Cod civil, obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu

bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Mai mult decît atît, invocă că cuantumul datoriei s-a majorat din contul

consumului curent neachitat pe perioada sezonului de încălzire 2015-2016.

Totodată, indică SA „Termoelectrica” că neexecutarea de către ÎMGFL nr. 19

a obligațiilor de plată integral și la timp pentru serviciile de termoficare prestate,

afectează capacitatea financiară a SA „Termoelectrica” care urmare a creanței

neachitate de ÎMGFL nr. 19, nu-și poate executa obligațiile de plată față de furnizorul

de gaze naturale SA „Moldovagaz”, având toate conturile bancare sechestrate, prin

instituirea măsurilor de asigurare a executării în baza încheierilor executorului

judecătoresc A. Chiosa nr.005- 04/13 din 13 noiembrie 2013, nr. 005-303/13 din 09

aprilie 2014 și nr. 005-303/13 din 14 noiembrie 2014, ca urmare a înaintării spre

executare a documentelor executorii, prin care s-a dispus încasarea silită a datoriilor

pentru gazele naturale livrate.

Invocă creditorul că, datoria exorbitantă formată în perioadele de încălzire

precedente în raport cu neachitarea în termen a consumului curent, denotă

insolvabilitatea certă a debitorului ce persistă în cadrul ÎMGFL nr. 19, or debitorul nu

are capacitate pecuniară de achitare integrală a datoriilor acumulate și generează

acumularea perpetuă a datoriilor - temei special de intentare a procesului de

insolvabilitate, ce se manifestă în supraîndatorarea debitorului.

Menționează SA „Termoelectrica” că intenționînd soluționarea litigiului pe

cale extrajudiciară a solicitat debitorului ÎMGFL nr. 19 executarea obligațiilor

contractuale și a acordat un termen rezonabil pentru acesta.

Astfel, în temeiul prevederilor art. 19 alin. (2) al Legii insolvabilității nr.

149/2012, a expediat debitorului prin intermediul oficiului poștal Notificarea nr.

79/1904 din 04 aprilie 2016, cu cerința de a achita în termen de 7 zile datoria integral,

comunicîndu-i, totodată, că în caz contrar v-a înainta cerere introductivă cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate, însă notificarea a fost lăsată fără răspuns.

În context, invocînd prevederile art. art. 9, 10 și 12 al Legii insolvabilității

nr.149 din 29 iunie 2012, care reglementează cererea introductivă, temeiurile de

intentare a procesului de insolvabilitate, și dreptul de a depune cerere introductivă,

menționează SA „Termoelectrica” că la caz se atestă existența temeiului general de

intentare a procesului de insolvabilitate și anume supraîndatorarea debitorului.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 10, 18, 19, 20 21 al Legii

insolvabilității.

Solicită, admiterea cererii spre examinare, constatarea insolvabilității ÎMGFL

nr. 19 și intentarea procesului de insolvabilitate în privința ÎMGFL nr. 19 cu

determinarea ulterioară a posibilității unui plan de restructurare. Totodată, solicită

aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute de art. 24 alin. (1) și (4) al Legii

insolvabilității, inclusiv prin aplicarea sechestrului asupra patrimoniului și

mijloacelor bănești de pe conturile bancare ale creditorului și interzicerea debitorului

să administreze bunurile, punerea pe seama debitorului a cheltuielilor de

insolvabilitate și numirea în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate

pe administratorul autorizat Muntean Oleg, deținătorul autorizației pentru activitate

nr. 30 din 14 ianuarie 2015.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, a fost admisă spre

examinare cererea introductivă depusă de SA „Termoelectrica” privind declararea

insolvabilității ÎMGFL nr. 19, iar în scopul prevenirii modificării stării în care se

aflau bunurile în perioada de pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate fiind

aplicate măsurile de asigurare necesare, inclusiv, fiind desemnat în funcție de

administrator provizoriu al ÎMGFL nr. 19, Munteanu Oleg.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2016 a fost admisă cererea

introductivă depusă de SA „Termoelectrica” fiind constatată insolvabilitatea ÎMGFL

nr. 19 și intentat procesul de insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 19, iar în calitate de

administrator al insolvabilității ÎMGFL nr. 19 fiind desemnat Munteanu Oleg,

deținător al autorizației nr. 30 din 14 ianuarie 2015. Totodată, a fost obligat

administratorul Muntean Oleg să notifice creditorii ÎMGFL nr. 19 despre

înregistrarea cererilor de validare a creanțelor în vederea întocmirii tabelului definitiv

al creanțelor în termen de cel mult 45 zile de intentarea procesului, adică până 06

iulie 2016, să facă un apel special în adresa creditorilor garantați cu propunerea de a

preciza bunurile asupra cărora dețin un drept preferențial și să verifice, să

întocmească și să prezinte instanței nu mai târziu de data de 08 iulie 2016, tabelul

definitiv al creanțelor și s-a stabilit ședința de validare a creanțelor și prima adunare

de raportare pentru data de 11 iulie 2016 ora 15.30.

La 15 iunie 2016, ÎMGFL nr. 19 a declarat recurs împotriva hotărîrii instanței

de insolvabilitate, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate cu

emiterea unei noi hotărîri prin care cererea introductivă să fie respinsă, iar grevările și

măsurile de asigurare aplicate prin hotărîrea primei instanțe să fie anulate.

În motivarea recursului a invocat că reieșind din prevederile art. 10 alin. (2)

din Legea insolvabilității, în temeiul căruia a fost înaintată cererea introductivă

temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de

plată a debitorului, iar conform doctrinei și normelor stabilite în art. 10 alin. (3) din

aceeași Lege temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în

supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică

responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său.

Prin urmare, menționează că la caz SA „Termoelectrica” nu a demonstrat

incapacitatea de plată și supraîndatorarea debitorului, iar contractul de livrare-

utilizare a energiei termice și apă caldă nr. 6019 din 02 octombrie 2006 și tranzacția

de împăcare încheiată la data de 12 octombrie 2015 în privința sumei de 28

453703,37 lei, în lipsa altor acte din care ar rezulta datoria, nu demonstrează existența

unei creanțe certe, lichide și exigibile ce ar întruni condițiile intentării procesului de

insolvabilitate prevăzute de Legea nr. 149.

Insistă că creditorul nu a demonstrat că debitorul nu dispune de surse

financiare, fapt ce ar permite stabilirea incapacității de achitare a datoriilor și nu a

prezentat lista subconsumatorilor care, de altfel, au nemijlocit obligația de achitare.

Respectiv, consideră recurentul că la baza adoptării hotărîrii instanței de

insolvabilitate a stat cererea introductivă care poartă un caracter ilegal și neîntemeiat

și are drept scop prejudicierea întreprinderii.

De asemenea, indică recurentul că instanța de insolvabilitate urma să ia în

considerație art. 19 alin. (1) și (2) din Legea insolvabilității nr. 149 care stabilește

notificarea prealabilă, și din conținutul căruia este evident că pentru intentarea unui

proces de insolvabilitate sau examinarea unei eventuale cereri introductive de

intentare a procesului de insolvabilitate este necesar existența unui act juridic ce ar

stabili o creanță certă, lichidă și exigibilă, fapt ce la materialele cauzei nu este.

Pe cînd, contractul nr.6019 din 02 octombrie 2006, tranzacția nr. 6019 din 12

octombrie 2015 și la facturile fiscale la care face referire creditorul, nu întrunesc

condițiile art. 19 și 20 al Legii insolvabilității, și respectiv, nu reprezintă în sine o

decizie în sensul art. 20 din Legea nr. 149 prin care s-a constatat existența unei

creanțe certă, lichidă și exigibilă.

Totodată, menționează că în conformitate cu pct. 5.1.12 și pct. 5.1.13 din

contractul nr. 6019 din 02 octombrie 2006, debitorul are obligația să asigure plata la

timp de către subconsumatori și să aplice față de aceștia măsuri de influență pentru

plata întîrziată a facturilor, precum și să prezinte creditorului o dare de seamă care

reflectă cauzele neachitării sau achitării insuficiente a consumului de energie termică.

Prin urmare, relatează că achitarea datoriilor specificate este pe seama

subconsumatorilor și nu pe seama debitorului, ultimul avînd calitatea de intermediar

în respectivele raporturi juridice.

Astfel, consideră că hotărîrea instanței de insolvabilitate cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 19 nu are un suport juridic

și faptic, și rezultă din aprecierea eronată a faptelor în cadrul examinării cererii

introductive, cu atît mai mult cu cît potrivit pct. 3 din tranzacția nr. 6019 din 12

octombrie 2015, debitorul se obligă să conlucreze cu creditorul în vederea încasării

datoriilor de la subconsumatori.

În context invocînd prevederile art. 20 alin. (2) din Legea insolvabilității,

insistă că cererea introductivă depusă de SA „Termoelectrica” nu întrunește condițiile

prevăzute de art. 10 alin. 1 și 2, art. 19 și art. 20 alin. 2 din Legea insolvabilității nr.

149 și urmează să fie restituită sau dacă a fost admisă spre examinare să fie scoasă de

per rol.

Iar, susținînd că argumentele creditorului precum că datoria debitorului denotă

insolvabilitatea lui nu pot fi puse la baza unei hotărîri de intentarea procesului de

insolvabilitate, este de părerea că prin prisma art. 28 alin. (3) din Legea

insolvabilității instanța de insolvabilitate în urma examinării referinței urma să

constate că debitorul nu este în stare de insolvabilitate, și să respingă cererea

introductivă.

În conformitate cu art. 429 alin. (1) Codul de procedură civilă, pot fi atacate cu

recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și

hotărîrile pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate.

Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de

15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul, ÎMGFL nr. 19, reprezentat de

avocatul Berezovschi Adrian s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul

la 15 iunie 2016 împotriva hotărîrii primei instanței din 06 iunie 2016, în termen (f.

d. 190-192).

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursule neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea hotărîrii primei instanțe din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că la 25 aprilie

2016 SA „Termoelectrica” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea

procesului de insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 19 din Chișinău (f.d. 3-6 Vol. I).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016 a fost admisă spre

examinare cererea introductivă a creditorului SA „Termoelectrica” cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitatea față de ÎMGFL nr. 19 din Chișinău, fiind

dispusă aplicarea măsurilor de asigurare față de ÎMGFL nr. 19 din Chișinău în scopul

prevenirii modificării stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea

stării de insolvabilitate și numit Munteanu Oleg, deținător al autorizației nr. 30 din 14

ianuarie 2015, în calitate de administrator provizoriu al ÎMGFL nr. 19 (f.d. 60).

Ca urmare, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2016, a fost

admisă cererea introductivă depusă de SA „Termoelectrica”, fiind constată

insolvabilitatea ÎMGFL nr. 19 și intentat procesul de insolvabilitate față de ÎMGFL

nr. 19, iar în calitate de administrator al insolvabilității ÎMGFL nr. 19, fiind desemnat

Munteanu Oleg, care deține autorizația nr. 30 din 14 ianuarie 2015. Totodată, a fost

obligat administratorul Muntean Oleg să notifice creditorii ÎMGFL nr. 19 despre

înregistrarea cererilor de validare a creanțelor în vederea întocmirii tabelului definitiv

al creanțelor în termen de cel mult 45 zile de intentarea procesului, adică până 06

iulie 2016, să facă un apel special în adresa creditorilor garantați cu propunerea de a

preciza bunurile asupra cărora dețin un drept preferențial și să verifice, să

întocmească și să prezinte instanței nu mai târziu de data de 08 iulie 2016, tabelul

definitiv al creanțelor și s-a stabilit ședința de validare a creanțelor și prima adunare

de raportare pentru data de 11 iulie 2016 ora 15.30 (f.d. 185-188).

Instanța de recurs constată că fiind investită cu judecarea pricinii în cauză,

Curtea de Apel Chișinău constatând și elucidând pe deplin circumstanțele ce au

importanță pentru soluționarea justă a pricinii, în coroborare cu prevederile legale ce

guvernează raportul juridic litigios, temeinic a ajuns la concluzia admiterii cererii

introductive și constatării insolvabilității debitorului ÎMGFL nr. 19 mun. Chișinău, pe

motivul incapacității debitorului de plată a datoriilor creditoriale acumulate.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține art. 1 alin. (1) și (2) din

Legea insolvabilității, care stabilește că scopul prezentei legi este instituirea cadrului

juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanțelor

creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea față de acesta a

procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului și prin distribuirea

produsului finit. Prezenta lege este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul

de proprietate și forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv

titularilor de patentă de întreprinzător, societăților de asigurări, fondurilor de

investiții, companiilor fiduciare, organizațiilor necomerciale, înregistrate în

Republica Moldova în modul stabilit. Prezenta lege nu se aplică băncilor.

În conformitate cu pct. pct. 1, 15 din Regulamentului-model al întreprinderii

municipale aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 387 din 06 iunie 1994, modificat și

completat ulterior prin Hotărîrea Guvernului nr. 549 din 09 iulie 2014, întreprinderea

municipală este agentul economic cu personalitate juridică, constituit de către una sau

mai multe unități administrativ-teritoriale, dotat în exclusivitate cu bunuri proprietate

a unității/unităților administrativ-teritoriale fondatoare, care, prin utilizarea lor

judicioasă, produce anumite tipuri de mărfuri (producție), execută lucrări sau

prestează servicii, necesare pentru satisfacerea cerințelor fondatorului/fondatorilor

(ale unității/unităților administrativ-teritoriale fondatoare). Pentru obligațiile sale

întreprinderea poartă răspundere cu întreg patrimoniul său. Fondatorul nu poartă

răspundere pentru obligațiile întreprinderii, iar întreprinderea nu este răspunzătoare

pentru obligațiile fondatorului.

Analizînd situația din speță prin prisma normelor citate, instanța de recurs

constată că Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 19 mun.

Chișinău a fost înregistrată în Registrul de Stat al persoanelor juridice pe lîngă

Camera Înregistrării de Stat la data de 18 iunie 1997, cu numărul de identificare de

stat și codul fiscal 1002600001992, genul principal de activitate al întreprinderii fiind

închirierea bunurilor imobiliare proprii, comerțul cu ridicata al aparatelor electrice de

uz casnic și aparatelor radio, construcții inginerești, și intermedieri pentru

cumpărarea, vînzarea, schimbul și închirierea locuințelor și altor bunuri imobiliare cu

destinație neproductivă (f.d. 46).

La caz, independent de acest aspect este evident că Întreprinderea Municipală

de Gestionare a Fondului Locativ nr. 19 mun. Chișinău este agent economic

independent cu drepturi de persoană juridică, care poartă răspundere pentru

obligațiunile sale cu toate bunurile de care dispune

În conformitate cu dispoziția art. 9 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de

intentare a procesului de insolvabilitate (denumită în continuare cerere introductivă).

Conform art. 12 din aceeași Lege, dreptul de a depune cerere introductivă îl au:

debitorul, creditorii, alte persoane indicate în prezenta lege.

Iar în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea insolvabilității, intentarea

unui proces de insolvabilitate presupune existența unui temei. Temeiul general de

intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a

debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în

supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică

responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la

baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă

acest fapt este posibil.

În interpretarea corectă a normei enunțate este de înțeles că legiuitorul, pentru

intentarea unui proces de insolvabilitate, a prevăzut un temei general care constă în

incapacitatea de plată a debitorului și care reprezintă o insuficiență a lichidităților, o

absență a fondurilor bănești necesare pentru plata obligațiilor ajunse la scadență.

Temeiul general determină existența creanței ajunse la scadență, care trebuie să fie

certă – neîndoielnică în sensul că asupra ei, să nu fie conturat un litigiu; lichidă –

avînd un cuantum precis determinat; exigibilă – a cărei executare creditorul poate s-o

pretindă imediat.

La fel, în raport cu temeiul general, poate fi presupusă și/sau existența

temeiului special – adică supraîndatorarea ce presupune un dezechilibru al

patrimoniului prin existența unui pasiv patrimonial care depășește activul, adică să fie

arătata un excedent al pasivelor față de active.

Tot aici se va remarca că starea de supraîndatorare presupune starea de

imposibilitate stabilă și ireversibilă a persoanei juridice de a satisface deplin

pretențiile creditorilor din activele rămase, ceea ce ar justifica intervenția justiției.

Astfel, după cum se constată la caz avînd în susținere prevederile normelor

enunțate, creditorul „Termoelectirca” a depus cerere introductivă cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 19 mun. Chișinău, drept motiv

invocînd incapacitatea de plată a ultimei.

Potrivit art. 2 din Legea insolvabilității, incapacitate de plată este situația

financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a-și executa obligațiile

pecuniare scadente, inclusiv obligațiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă,

prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăți, iar supra-îndatorare

este situația financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin lege la

valoarea patrimoniului său, în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligațiile

existente ale acestuia.

Dispoziția art. 18 alin. (1) din Legea insolvabilității statuează precum că

creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea

procesului de insolvabilitate și își poate argumenta creanțele și temeiurile de intentare

a procesului de insolvabilitate.

În temeiul art. 11 din Legea insolvabilității, componența și mărimea obligațiilor

debitorului sînt cele existente la momentul depunerii cererii introductive, dacă legea

nu prevede altfel.

La determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul: a) mărimea

obligațiilor pecuniare, inclusiv suma restanței la livrarea bunurilor, la prestarea

serviciilor și la îndeplinirea lucrărilor care urmează a fi plătite de către debitor; b)

mărimea datoriilor la credite, la împrumut, plus dobînda care urmează a fi achitată de

către debitor; c) mărimea prejudiciilor care urmează a fi recuperate de la debitor; d)

mărimea obligațiilor la bugetul public național prevăzute de lege.

La constatarea insolvabilității debitorului nu se ia în calcul valoarea creanțelor

constituite din: a) penalități și/sau din alte sancțiuni financiare aferente neexecutării

obligațiilor; b) orice obligație de plată față de asociații (membrii, acționarii)

debitorului.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) și (3) din aceeași Lege,

instanța de insolvabilitate hotărăște, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate și a

faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării

procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.

Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanța de

insolvabilitate dă apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu,

prevede mărimea revendicărilor asupra cărora obiecțiile debitorului și/sau ale

creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate, desemnează

administratorul insolvabilității și instituie, după caz, comitetul creditorilor.

Iar, potrivit art. 136 alin. (1) din aceeași Lege, starea de insolvabilitate a

întreprinzătorului individual poate fi declarată de către instanța de insolvabilitate la

cererea debitorului sau a creditorului în privința obligațiilor pecuniare ajunse la

scadență și nestinse în termen, legate atît de activitatea de întreprinzător a debitorului,

cît și de activitățile cu caracter personal.

Analizînd circumstanțele speței prin prisma normelor de drept invocate supra,

instanța de recurs relevă că, instanța de insolvabilitate întemeiat și corect a

concluzionat că, în prezenta speță sunt întrunite condițiile legale pentru constatarea

insolvabilității debitorului ÎMGFL nr. 19 cu intentarea în privința acesteia a

procesului de insolvabilitate, deoarece debitorul este în imposibilitate de a satisface

creanțele creditorilor, din care motiv față de ultima este necesar de a fi intentat

procesul de insolvabilitate, or, insolvabilitatea reprezintă situația financiară a

debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-și onora obligațiile de plată,

constatată prin act judecătoresc de dispoziție – condiție ce se atestă în prezenta speță.

La acest segment, conform înscrisurilor din dosar se demonstrează că în

temeiul contratului de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 6019 din 02

octombrie 2006, încheiat cu SA „Termoelectrica”, ÎMGF nr. 19 avînd calitatea de

consumator nu și-a executat obligația de achitare lunară a energiei termice furnizate

la obiectele aflate în administrare operativă, și a acumulat o datorie la serviciile de

termoficare prestate de SA „Termoelectrica” care la situația din 28 martie 2016

constituie suma de 34 602 572 lei,

De altfel, datoria acumulată a fost recunoscută de către ÎMGFL nr. 19 prin

contrasemnarea Extrasului din cont din 01 ianuarie 2016 și a Tranzacției nr. 6019 din

12 octombrie 2015, prin care debitorul s-a obligat pînă la data de 31 decembrie 2015

să achite creanța în mărime de 28 453 703,37 lei, obligație care însă nu a fost

executată (f.d. 14).

Iar, din raportul prezentat de administratorul provizoriu Muntean Oleg, rezultă

că urmare a analizei datelor prezentate, ce țin de situația economico-financiară a

debitorului, a fost stabilit faptul imposibilității onorării de către debitor a

obligațiunilor sale față de creditori.

Or, datoria excesiv de mare formată în perioadele de încălzire precedente în

raport cu neachitarea în termen a consumului curent denotă insolvabilitatea certă a

debitorului ÎMGFL nr. 19 , care nu are capacitatea pecuniară de achitare integrală a

datoriilor acumulate și generează acumularea perpetuă a datoriilor, fapt ce constituie

temei special de intentare a procesului de insolvabilitate ce se manifestă prin

supraîndatorarea debitorului.

Așadar, din datele prezentate de administratorul provizoriu rezultă că ÎMGFL

nr. 19 deține bunuri în valoare de 27 592 lei și creanțe în mărime totală de 98 007,88

lei.

În același timp, ÎMGFL nr. 19 înregistrează datorii față de bugetul de stat în

mărime de 56,47 lei, datorii față de SA „Termoelectrica” în mărime de 34 602 572

lei, datorii curente în mărime de 456 126 lei constituite din datorii comerciale, datorii

față de personal, datorii privind asigurările sociale și medicale față de bugetul public

și datorii pe termen lung în mărime de 690 350 lei.

Totodată, datoria înregistrată față de SA „Termoelectrica” în suma de

34 602 572 lei este scadentă, iar debitorul nu poate să o achite, respectiv ÎMGFL nr.

19 se află în incapacitatea de plată și este în supraîndatorare.

La acest segment este de menționat că, conform datelor din tabelului preliminat

al creanțelor creditorilor împotriva patrimoniului debitorului, valoarea totală a

creanțelor constituie 34 602 572 lei, iar bilanțului financiar al întreprinderii atestă că

pentru anul 2015 debitorul a avut cheltuieli ce au depășit veniturile cu 84 319 lei (f.d.

71, 63-70).

Prin urmare, din constatările administratorului provizoriu rezultă cu certitudine

că debitorul se află în incapacitatea de plată și nu dispune de posibilități ce ar permite

acoperirea integrală a creanțelor creditorilor și readresarea situației economico-

financiare a întreprinderii în afara procesului de insolvabilitate, circumstanțe ce

determină insolvabilitatea creditorului.

În circumstanțele relatate instanța de recurs reține că instanța de insolvabilitate

justificat a reținut temeinicia cererii introductive, întrucît la caz s-a constat

incontestabil incapacitatea de plată și supraîndatorarea debitorului, iar argumentele

recurentului precum că creditorul nu a demonstrat incapacitatea de plată a debitorului

și supraîndatorarea, sunt neîntemeiate și declarative, cu atît mai mult cu cît, debitorul

nici nu a demonstrat prin probe incontestabile lipsa supraîndatorării și posibilitatea

economică reală de a-și exercita obligațiile existente în afara procedurii de

insolvabilitate în mărime deplină și în termenii stabiliți.

Față de cele precizate în capitolul anterior este absolut evident și nu necesită

alte comentarii concluzia instanței de insolvabilitate potrivit căreia starea debitorului

se încadrează în limitele prevăzute de art. 10 alin.(2) al Legii insolvabilității, fiind

demonstrată incapacitatea de plată a debitorului, aspect ce atestă temeinicia și

legalitatea hotărîrii contestate.

Sub acest aspect, se constată a fi neîntemeiate argumentele recurentului cu

referire la faptul că creditorul nu a prezentat careva acte ce ar confirma existența unei

creanțe certe, lichide și exigibile ce ar întruni condițiile intentării procesului de

insolvabilitate, deoarece prin tranzacția nr. 6019 din 12 octombrie 2015, încheiată

între furnizorul SA „Termoelectrica” și consumatorul ÎMGFL nr. 19 din Chișinău,

ultima recunoaște datoria în sumă de 28 453 703,37 lei față de SA „Termoelectrica”

și garantează achitarea acesteia pînă la data de 31 decembrie 2015 (f.d. 14).

Totodată, instanța de recurs apreciază critic și invocările recurentului vizavi de

faptul că nu a fost notificat prealabil conform art. 19 din Legea insolvabilității.

Or, înscrisurile din dosar conțin atît notificarea prealabilă nr. 79/1905 din 04

aprilie 2016, prin care SA „Termoelectrica” conducîndu-se de prevederile art. 19 din

Legea insolvabilității a notificat debitorul solicitîndu-i achitarea în termen de 7 zile a

datoriei în sumă de 34 602 572 lei conform situației din 31 martie 2016, cît și avizul

de recepție CN 07 din 06 aprilie 2016, prin care se confirmă că la data de 11 aprilie

2016 ÎMGFL nr. 19 a recepționat notificarea prealabilă (f.d. 17-49).

La fel și alte argumente invocate în recursul declarat de către Berezovschi

Adrian în interesele ÎMGFL nr. 19 nu pot fi reținute, deoarece nu indică la ilegalitatea

hotărîrii recurate, mai mult că sunt similare celor invocate în cadrul examinării

pricinii în prima instanță, cărora le-a fost dată o apreciere în corespundere cu

prevederile legale.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat de către ÎMGFL nr. 19 ca fiind neîntemeiat și a menține hotărîrea

instanței de insolvabilitate din 06 iunie 2016.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de către avocatul Berezovschi Adrian în interesele

Întreprinderii Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 19 din Chișinău.

Se menține hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2016, în pricina

civilă la cererea introductivă depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu

privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 19 din Chișinău.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Tamara-Chișca Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Ion Druță

Mariana Pitic