2ri-175/17 — proces de insolvabilitate

2ri-175/17 — proces de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ri-175/16

Curtea de Apel Chișinău: N. Traciuc

D E C I Z I E

14 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit,

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul: Tatiana Vieru

Judecători Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

examinînd recursul declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 12 din Chișinău,

în cauza civilă la cererea introductivă a Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”

cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală

de Gestionare a Fondului Locativ nr. 12 din Chișinău,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017, prin care a fost

admisă cererea introductivă depusă de Societatea pe acțiuni „Termoelectrica”,

constatată insolvabilitatea debitorului Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 12 din Chișinău și intentat procesul de insolvabilitate față de

ultima,

c o n s t a t ă:

La 09 ianuarie 2017, SA „Termoelectrica” a depus cerere introductivă cu privire

la intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 12 din Chișinău (în continuare ÎMGFL nr. 12).

În motivarea cererii introductive a invocat că în temeiul contractului de livrare-

utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 6012 din 02 octombrie 2006, încheiat între

SA „Termoelectrica” (succesor în drepturi a SA „Termocom”) în calitate de furnizor,

și ÎMGFL nr. 12 în calitate de consumator, ultima și-a asumat obligația de a achita

lunar energia termică furnizată la obiectele aflate în administrarea operativă. Astfel, în

perioada valabilității contractului, consumatorul și-a neglijat obligațiunile contractuale

stabilite de către părți, încălcînd prevederile pct. 4.2 al contractului nr. 6012 din 02

octombrie 2006, care statuează că conturile de plată recepționate, urmează a fi achitate

de către consumator până la data de 30 a lunii următoare.

Drept confirmare a faptului că debitorul este permanent în întîrziere la plata

consumului de energie termică, servesc facturile fiscale primite la evidență și

contrasemnate de ÎMGFL nr. 12, și anume facturile nr. 0168094 din 30 aprilie 2015,

1

nr. 0170223 din 31 mai 2015; 0170896 din 30 iunie 2015; nr. 0171537 din 30 iunie

2015; nr. 0171533 din 31 iulie 2015; nr. 0172123 din 31 august 2015; nr. 0172689 din

30 septembrie 2015; nr. 0175639 din 30 noiembrie 2015; nr. 0179490 din 31 decembrie

2015; nr. 0181689 din 31 ianuarie 2016; nr. 0184777 din 29 februarie 2016; nr.

01881897 din 31 martie 2016; nr. 00190681 din 30 aprilie 2016; nr. 0188183 din 31

martie 2016; nr. 1785462 din 30 iunie 2016; nr. 1785940 din 31 iulie 2016; nr. 1786675

din 31 august 2016; nr. 1787689 din 30 septembrie 2016; nr. 1789254 din 31 octombrie

2016; nr. 1790769 din 30 noiembrie 2016.

Indică că la situația din 06 ianuarie 2017, datoria ÎMGFL nr. 12 la servicii de

termoficare prestate de SA „Termoelectrica”, constituie suma de 23 586 494,64 lei.

Datoria acumulată este recunoscută de către ÎMGFL nr. 12 din Chișinău prin

contrasemnarea tranzacției nr. 43/40TJ din 14 octombrie 2016, potrivit căreia

consumatorul ÎMGFL nr. 12 din Chișinău recunoaște creanța și se obligă să o achite

pînă la 31 decembrie 2016, însă această obligație nu a fost executată, iar pînă la moment

datoria nu a fost achitată, ba chiar s-a mărit din contul consumului curent neachitat pe

perioada sezonului nou de încălzire 2016-2017.

Totodată, indică SA „Termoelectrica” că prin acordul adițional nr. 2 din 17

octombrie 2012 la contractul de furnizare a energiei termice în apă caldă nr. 6012 din

02 octombrie 2006, SA „Termoelectrica” a acordat ÎMGFL nr. 12 din Chișinău,

mijloace financiare în scopul achitării taxei de stat necesare pentru acționarea în

judecată a persoanelor fizice care au acumulat datorii pentru energia termică. Aceste

mijloace financiare, în mărime de 50 969,93 lei nu au fost restituite în conformitate cu

pct. 1 al acestui acord.

Mai menționează că la 15 august 2016 a fost încheiată cu ÎMGFL nr. 12 o

tranzacție de prevenire a litigiului, potrivit căreia consumatorul s-a obligat să achite

datoria restantă la mijloacele financiare acordate în calitate de împrumut pentru

achitarea taxelor de stat pînă la 01 decembrie 2016, însă această obligație nu a fost

executată.

Conform avizului Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 88 din 22 decembrie 2016,

ÎMGFL nr. 12 din Chișinău avea o restanță la bugetul public național în sumă de

221,29 lei.

Relevă că neexecutarea de către ÎMGFL nr. 12 a obligațiilor de plată integral și

la timp pentru serviciile de termoficare prestate, afectează capacitatea financiară a SA

„Termoelectrica” care din cauza acestor creanțe neachitate, nu-și poate executa

obligațiile de plată față de furnizorul de gaze naturale SA „Moldovagaz”, având toate

conturile bancare sechestrate, prin instituirea măsurilor de asigurare a executării în baza

încheierilor executorului judecătoresc A. Chiosa nr.005- 04/13 din 13 noiembrie 2013,

nr. 005-303/13 din 09 aprilie 2014 și nr. 005-303/13 din 14 noiembrie 2014, ca urmare

a înaintării spre executare a documentelor executorii, prin care s-a dispus încasarea

silită a datoriilor pentru gazele naturale livrate.

Invocă creditorul că, datoria exorbitantă formată în perioadele de încălzire

precedente în raport cu neachitarea în termen a consumului curent, denotă

insolvabilitatea certă a debitorului ce persistă în cadrul ÎMGFL nr. 12, or debitorul nu

are capacitate pecuniară de achitare integrală a datoriilor acumulate și generează

acumularea perpetuă a datoriilor - temei special de intentare a procesului de

insolvabilitate, ce se manifestă în supraîndatorarea debitorului.

2

Menționează SA „Termoelectrica” că intenționînd soluționarea litigiului pe cale

extrajudiciară a solicitat debitorului ÎMGFL nr. 12 executarea obligațiilor contractuale

și a acordat un termen rezonabil pentru acesta.

Astfel, în temeiul prevederilor art. 19 alin. (2) al Legii insolvabilității nr. nr. 149,

a expediat debitorului prin intermediul oficiului poștal Notificarea nr. 79/6035 din 29

decembrie 2016, cu cerința de a achita în termen de 3 zile datoria integral,

comunicîndu-i, totodată, că în caz contrar v-a înainta cerere introductivă cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate, însă notificarea a fost lăsată fără răspuns.

Solicită SA „Termoelectrica” admiterea cererii spre examinare, constatarea

insolvabilității ÎMGFL nr. 12 și intentarea procesului de insolvabilitate în privința

ultimei. Totodată, solicită aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute de art. 24 alin. (1)

și (4) al Legii insolvabilității, inclusiv prin aplicarea sechestrului asupra patrimoniului

și mijloacelor bănești de pe conturile bancare ale creditorului și interzicerea debitorului

să administreze bunurile, punerea pe seama debitorului a cheltuielilor de insolvabilitate

și numirea în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate pe

administratorul autorizat Bulgaru Igor, deținătorul autorizației pentru activitate nr. 39

din 14 ianuarie 2015.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2017, a fost admisă spre

examinare cererea introductivă depusă de SA „Termoelectrica” privind declararea

insolvabilității ÎMGFL nr. 12, iar în scopul prevenirii modificării stării în care se aflau

bunurile în perioada de pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate fiind aplicate

măsurile de asigurare necesare, inclusiv, fiind desemnat în funcție de administrator

provizoriu al ÎMGFL nr. 12, Bulgaru Igor (f.d. 87, vol. I).

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017 a fost admisă cererea

introductivă depusă de SA „Termoelectrica” fiind constatată insolvabilitatea ÎMGFL

nr. 12 cu intentarea procesului de insolvabilitate față de ultima.

S-a ridicat dreptul lui Bîrzoi Valentin de administrare a ÎMGFL 12 din Chișinău

și i s-a propus debitorului să desemneze în termen de 10 zile de la data hotărîrii de

intentare a procesului de insolvabilitate, un reprezentant persoană fizică pentru a

reprezenta interesele societății și ale asociaților și a participa la procedură din numele

și din contul debitorului.

S-a desemnat în calitatde de administrator al procesului de insolvabilitate

Bulgaru Igor.

A fost obligat administratorul Bulgaru Igor să notifice creditorii ÎMGFL nr. 12

despre înregistrarea cererilor de validare a creanțelor în vederea întocmirii tabelului

definitiv al creanțelor și un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au

condus la insolvabilitate, menționarea persoanelor cărora le-a fost imputabile și

permisele angajării răspunderii acestora în condițiile legii, pînă la 21 aprilie 2017 și s-

a stabilit ședința de validare a creanțelor și prima adunare de raportare pentru 16 mai

2017, ora 11.00 (f.d. 154-159, vol. II).

La 20 aprilie 2017, SA „Termoelectrica” a depus cerere de validare a creanței

față de debitorul insolvabil în sumă de 28 360 862,31 lei (f.d. 1, vol. III).

La 22 martie 2017, ÎMGFL nr. 12 a declarat recurs nemotivat iar la 16 mai 2017,

a depus recurs motivat împotriva hotărîrii instanței de insolvabilitate, solicitînd

admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate ca fiind neîntemeiată.

3

Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de

15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că recursul depus de către

ÎMGFL nr. 12 la 22 martie 2017, este declarat în termen.

Recurentul, în motivarea recursului a indicat că, reieșind din prevederile art. 10

alin. (2) din Legea insolvabilității, în temeiul căruia a fost înaintată cererea introductivă

temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de

plată a debitorului, iar conform doctrinei și normelor stabilite în art. 10 alin. (3) din

aceeași Lege temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în

supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă

de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său.

Prin urmare, menționează că la caz SA „Termoelectrica” nu a demonstrat

incapacitatea de plată și supraîndatorarea debitorului, iar contractul de livrare-utilizare

a energiei termice și apă caldă și tranzacția de împăcare, în lipsa altor acte din care ar

rezulta datoria, nu demonstrează existența unei creanțe certe, lichide și exigibile ce ar

întruni condițiile intentării procesului de insolvabilitate prevăzute de Legea nr. 149.

Insistă că creditorul nu a demonstrat că debitorul nu dispune de surse financiare,

fapt ce ar permite stabilirea incapacității de achitare a datoriilor și nu a prezentat lista

subconsumatorilor care, de altfel, au nemijlocit obligația de achitare.

Respectiv, consideră recurentul că la baza adoptării hotărîrii instanței de

insolvabilitate a stat cererea introductivă care poartă un caracter ilegal și neîntemeiat

și are drept scop prejudicierea întreprinderii.

De asemenea, indică recurentul că instanța de insolvabilitate urma să ia în

considerație art. 19 alin. (1) și (2) din Legea insolvabilității nr. 149 care stabilește

notificarea prealabilă, și din conținutul căruia este evident că pentru intentarea unui

proces de insolvabilitate sau examinarea unei eventuale cereri introductive de intentare

a procesului de insolvabilitate este necesar existența unui act juridic ce ar stabili o

creanță certă, lichidă și exigibilă, fapt ce la materialele cauzei nu este.

Susține că în conformitate cu contractul de livrare-utilizare a energiei termice și

apă caldă încheiat cu SA „Termoelectrica”, debitorul are obligația să asigure plata la

timp de către subconsumatori și să aplice față de aceștia măsuri de influență pentru

plata întîrziată a facturilor, precum și să prezinte creditorului o dare de seamă care

reflectă cauzele neachitării sau achitării insuficiente a consumului de energie termică.

Prin urmare, relatează că achitarea datoriilor specificate este pe seama

subconsumatorilor și nu pe seama debitorului, ultimul avînd calitatea de intermediar în

respectivele raporturi juridice.

Iar, susținînd că argumentele creditorului precum că datoria debitorului denotă

insolvabilitatea lui nu pot fi puse la baza unei hotărîri de intentarea procesului de

insolvabilitate, este de părerea că prin prisma art. 28 alin. (3) din Legea insolvabilității

instanța de insolvabilitate în urma examinării referinței urma să constate că debitorul

nu este în stare de insolvabilitate, și să respingă cererea introductivă.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

4

La 17 mai 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului,

cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă de SA „Termoelectrica” la 05 iunie 2017, a solicitat

respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

Examinînd materialele pricinii, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul înaintat de

ÎMGFL nr. 12, urmează a fi respins cu menținerea hotărîrii primei instanțe din

următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea

primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că la 09 ianuarie

2017 SA „Termoelectrica” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea

procesului de insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 12 din Chișinău (f.d. 3-4, vol. I).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2017, a fost admisă spre

examinare cererea introductivă depusă de SA „Termoelectrica” privind declararea

insolvabilității ÎMGFL nr. 12, iar în scopul prevenirii modificării stării în care se aflau

bunurile în perioada de pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate fiind aplicate

măsurile de asigurare necesare, inclusiv, fiind desemnat în funcție de administrator

provizoriu al ÎMGFL nr. 12, Bulgaru Igor (f.d. 87, vol. I).

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017 a fost admisă cererea

introductivă depusă de SA „Termoelectrica” fiind constatată insolvabilitatea ÎMGFL

nr. 12 cu intentarea procesului de insolvabilitate față de ultima.

S-a ridicat dreptul lui Bîrzoi Valentin de administrare a ÎMGFL 12 din Chișinău

și i s-a propus debitorului să desemneze în termen de 10 zile de la data hotărîrii de

intentare a procesului de insolvabilitate, un reprezentant persoană fizică pentru a

reprezenta interesele societății și ale asociaților și a participa la procedură din numele

și din contul debitorului.

S-a desemnat în calitatde de administrator al procesului de insolvabilitate

Bulgaru Igor.

A fost obligat administratorul Bulgaru Igor să notifice creditorii ÎMGFL nr. 12

despre înregistrarea cererilor de validare a creanțelor în vederea întocmirii tabelului

definitiv al creanțelor și un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au

condus la insolvabilitate, menționarea persoanelor cărora le-a fost imputabile și

permisele angajării răspunderii acestora în condițiile legii, pînă la 21 aprilie 2017 și s-

a stabilit ședința de validare a creanțelor și prima adunare de raportare pentru 16 mai

2017, ora 11.00 (f.d. 154-159, vol. II).

Instanța de recurs fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, consideră că

Curtea de Apel Chișinău constatând și elucidând pe deplin circumstanțele ce au

importanță pentru soluționarea justă a pricinii, în coroborare cu prevederile legale ce

guvernează raportul juridic litigios, temeinic a ajuns la concluzia admiterii cererii

introductive și constatării insolvabilității debitorului ÎMGFL nr. 12 din Chișinău, pe

motivul incapacității debitorului de plată a datoriilor creditoriale acumulate.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține art. 1 alin. (1) și (2) din

Legea insolvabilității, care stabilește că scopul prezentei legi este instituirea cadrului

juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanțelor

5

creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea față de acesta a

procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului și prin distribuirea produsului

finit. Prezenta lege este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de

proprietate și forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv

titularilor de patentă de întreprinzător, societăților de asigurări, fondurilor de investiții,

companiilor fiduciare, organizațiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova

în modul stabilit. Prezenta lege nu se aplică băncilor.

În conformitate cu pct. pct. 1, 15 din Regulamentului-model al întreprinderii

municipale aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 387 din 06 iunie 1994, modificat și

completat ulterior prin Hotărîrea Guvernului nr. 549 din 09 iulie 2014, întreprinderea

municipală este agentul economic cu personalitate juridică, constituit de către una sau

mai multe unități administrativ-teritoriale, dotat în exclusivitate cu bunuri proprietate

a unității/unităților administrativ-teritoriale fondatoare, care, prin utilizarea lor

judicioasă, produce anumite tipuri de mărfuri (producție), execută lucrări sau prestează

servicii, necesare pentru satisfacerea cerințelor fondatorului/fondatorilor (ale

unității/unităților administrativ-teritoriale fondatoare). Pentru obligațiile sale

întreprinderea poartă răspundere cu întreg patrimoniul său. Fondatorul nu poartă

răspundere pentru obligațiile întreprinderii, iar întreprinderea nu este răspunzătoare

pentru obligațiile fondatorului.

Analizînd situația din speță prin prisma normelor citate, instanța de recurs

constată că Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 12 mun.

Chișinău a fost înregistrată în Registrul de Stat al persoanelor juridice pe lîngă Camera

Înregistrării de Stat la data de 17 iunie 1997, cu numărul de identificare de stat și codul

fiscal 1002600006458, genul principal de activitate al întreprinderii fiind închirierea

bunurilor imobiliare proprii, comerțul cu ridicata al aparatelor electrice de uz casnic și

aparatelor radio, construcții inginerești, și intermedieri pentru cumpărarea, vînzarea,

schimbul și închirierea locuințelor și altor bunuri imobiliare cu destinație neproductivă.

La caz, independent de acest aspect este evident că Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 12 mun. Chișinău este agent economic independent

cu drepturi de persoană juridică, care poartă răspundere pentru obligațiunile sale cu

toate bunurile de care dispune.

În conformitate cu dispoziția art. 9 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de intentare

a procesului de insolvabilitate (denumită în continuare cerere introductivă).

Conform art. 12 din aceeași Lege, dreptul de a depune cerere introductivă îl au:

debitorul, creditorii, alte persoane indicate în prezenta lege.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea insolvabilității, intentarea

unui proces de insolvabilitate presupune existența unui temei. Temeiul general de

intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului.

Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea

debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanțele

creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului

debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă acest fapt este posibil.

În interpretarea corectă a normei enunțate este de înțeles că legiuitorul, pentru

intentarea unui proces de insolvabilitate, a prevăzut un temei general care constă în

6

incapacitatea de plată a debitorului și care reprezintă o insuficiență a lichidităților, o

absență a fondurilor bănești necesare pentru plata obligațiilor ajunse la scadență.

Temeiul general determină existența creanței ajunse la scadență, care trebuie să

fie certă – neîndoielnică în sensul că asupra ei, să nu fie conturat un litigiu; lichidă –

avînd un cuantum precis determinat; exigibilă – a cărei executare creditorul poate s-o

pretindă imediat.

La fel, în raport cu temeiul general, poate fi presupusă și/sau existența temeiului

special – adică supraîndatorarea ce presupune un dezechilibru al patrimoniului prin

existența unui pasiv patrimonial care depășește activul, adică să fie arătata un excedent

al pasivelor față de active.

Tot aici se va remarca că starea de supraîndatorare presupune starea de

imposibilitate stabilă și ireversibilă a persoanei juridice de a satisface deplin pretențiile

creditorilor din activele rămase, ceea ce ar justifica intervenția justiției.

Astfel, după cum se constată la caz avînd în susținere prevederile normelor

enunțate, creditorul SA „Termoelectirca” a depus cerere introductivă cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 12 mun. Chișinău, drept motiv

invocînd incapacitatea de plată a ultimei.

Potrivit art. 2 din Legea insolvabilității, incapacitate de plată este situația

financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a-și executa obligațiile

pecuniare scadente, inclusiv obligațiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă,

prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăți, iar supra-îndatorare

este situația financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin lege la

valoarea patrimoniului său, în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligațiile

existente ale acestuia.

Dispoziția art. 18 alin. (1) din Legea insolvabilității statuează precum că

creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea

procesului de insolvabilitate și își poate argumenta creanțele și temeiurile de intentare

a procesului de insolvabilitate.

În temeiul art. 11 din Legea insolvabilității, componența și mărimea obligațiilor

debitorului sînt cele existente la momentul depunerii cererii introductive, dacă legea

nu prevede altfel. La determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul: a)

mărimea obligațiilor pecuniare, inclusiv suma restanței la livrarea bunurilor, la

prestarea serviciilor și la îndeplinirea lucrărilor care urmează a fi plătite de către

debitor; b) mărimea datoriilor la credite, la împrumut, plus dobînda care urmează a fi

achitată de către debitor; c) mărimea prejudiciilor care urmează a fi recuperate de la

debitor; d) mărimea obligațiilor la bugetul public național prevăzute de lege.

La constatarea insolvabilității debitorului nu se ia în calcul valoarea creanțelor

constituite din: a) penalități și/sau din alte sancțiuni financiare aferente neexecutării

obligațiilor; b) orice obligație de plată față de asociații (membrii, acționarii)

debitorului.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) și (3) din aceeași Lege, instanța

de insolvabilitate hotărăște, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate și a faptelor

constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de

insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.

7

Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanța de

insolvabilitate dă apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu,

prevede mărimea revendicărilor asupra cărora obiecțiile debitorului și/sau ale

creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate, desemnează

administratorul insolvabilității și instituie, după caz, comitetul creditorilor.

Iar, potrivit art. 136 alin. (1) din aceeași Lege, starea de insolvabilitate a

întreprinzătorului individual poate fi declarată de către instanța de insolvabilitate la

cererea debitorului sau a creditorului în privința obligațiilor pecuniare ajunse la

scadență și nestinse în termen, legate atît de activitatea de întreprinzător a debitorului,

cît și de activitățile cu caracter personal.

Analizînd circumstanțele speței prin prisma normelor de drept invocate supra,

instanța de recurs relevă că, instanța de insolvabilitate întemeiat și corect a

concluzionat că, în prezenta speță sunt întrunite condițiile legale pentru constatarea

insolvabilității debitorului ÎMGFL nr. 12 mun. Chișinău cu intentarea în privința

acesteia a procesului de insolvabilitate, deoarece debitorul este în imposibilitate de a

satisface creanțele creditorilor, din care motiv față de ultima este necesar de a fi intentat

procesul de insolvabilitate, or, insolvabilitatea reprezintă situația financiară a

debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-și onora obligațiile de plată, constatată

prin act judecătoresc de dispoziție – condiție ce se atestă în prezenta speță.

La acest segment, conform înscrisurilor din dosar se demonstrează că în temeiul

contratului de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 6012 din 02 octombrie

2006, încheiat între SA „Termoelectrica” și ÎMGFL nr. 12 avînd calitatea de

consumator nu și-a executat obligația de achitare lunară a energiei termice furnizate la

obiectele aflate în administrare operativă, și a acumulat o datorie la serviciile de

termoficare prestate de SA „Termoelectrica” care la situația din 06 ianuarie 2017

constituie suma de 23 655 453,05 lei (f.d. 5,vol. I). De altfel, datoria acumulată a fost

recunoscută de către ÎMGFL nr. 12 prin contrasemnarea Tranzacției nr. 43/40TJ din

14 octombrie 2016, prin care debitorul s-a obligat pînă la 31 decembrie 2016 să achite

creanța existentă la acel moment în sumă de 18 980 057,78 lei, obligație care însă nu a

fost executată.

Or, datoria excesiv de mare formată în perioadele de încălzire precedente în

raport cu neachitarea în termen a consumului curent denotă insolvabilitatea certă a

debitorului ÎMGFL nr. 12, mun. Chișinău, care nu are capacitatea pecuniară de achitare

integrală a datoriilor acumulate și generează acumularea perpetuă a datoriilor, fapt ce

constituie temei special de intentare a procesului de insolvabilitate ce se manifestă prin

supraîndatorarea debitorului.

Iar, din raportul prezentat de administratorul provizoriu Igor Bulgaru, rezultă că

în urma analizei datelor prezentate, ce țin de situația economico-financiară a

debitorului, a fost stabilit faptul imposibilității onorării de către debitor a obligațiunilor

sale față de creditori, deoarece ÎMGFL nr. 12 a acumulat datorii creditoriale în sumă

de 24 911 871 lei.

Mai mult ca atît, chiar datele bilanțului financiar a întreprinderii se

concluzionează că la situația din 16 ianuarie 2017, ÎMGFL nr. 12 se caracterizează ca

o întreprindere în incapacitate de plată, avînd risc financiar foarte ridicat, care chiar și

cu validarea popririlor în mărime de 5 365 263,52 lei și a stocurilor de mărfuri și

materiale, precum și decontării mijloacelor bănești, ÎMGFL nr. 12 nu este în stare să-

8

și onoreze obligațiile sale față de creditorul majoritar ce a înaintat cererea introductivă

SA „Termoelectrica” de 23 586 494,64 lei.

Totodată administratorul procesului de insolvabilitate în cadrul perioadei de

observare a constat și alți creditori ai ÎMGFL nr. 12, și anume: organul fiscal cu suma

de 221,29 lei; BC „Moldinconbank” SA cu suma de 1295364,40 lei; SA „Moldovagaz”

cu suma de 1725,90 lei; SRL „Lascom” cu suma de 300 lei; ÎS „Radiocomunicație” cu

suma de 1453,62 lei; ÎM „Regia Autosolubritate” cu suma de 8 777,10 lei; SRL

„Santarm” cu suma de 32,90 lei și SRL „Vatra Mondatar” cu suma de 6801,45 lei (f.d.

6 verso).

Prin urmare, din constatările administratorului provizoriu rezultă cu certitudine

că debitorul se află în incapacitatea de plată și nu dispune de posibilități ce ar permite

acoperirea integrală a creanțelor creditorilor și readresarea situației economico-

financiare a întreprinderii în afara procesului de insolvabilitate, circumstanțe ce

determină insolvabilitatea creditorului.

În circumstanțele relatate instanța de recurs reține că instanța de insolvabilitate

justificat a reținut temeinicia cererii introductive, întrucât la caz s-a constat

incontestabil incapacitatea de plată și supraîndatorarea debitorului, iar argumentele

recurentului precum că creditorul nu a demonstrat incapacitatea de plată a debitorului

și supraîndatorarea, sunt neîntemeiate și declarative, cu atît mai mult cu cît, debitorul

nici nu a demonstrat prin probe incontestabile lipsa supraîndatorării și posibilitatea

economică reală de a-și exercita obligațiile existente în afara procedurii de

insolvabilitate în mărime deplină și în termenii stabiliți.

Față de cele precizate în capitolul anterior este absolut evident și nu necesită alte

comentarii concluzia instanței de insolvabilitate potrivit căreia starea debitorului se

încadrează în limitele prevăzute de art. 10 alin.(2) al Legii insolvabilității, fiind

demonstrată incapacitatea de plată a debitorului, aspect ce atestă temeinicia și

legalitatea hotărîrii contestate.

Sub acest aspect, se constată a fi neîntemeiate argumentele recurentului cu

referire la faptul că creditorul nu a prezentat careva acte ce ar confirma existența unei

creanțe certe, lichide și exigibile ce ar întruni condițiile intentării procesului de

insolvabilitate, deoarece prin tranzacția nr. 43/40TJ din 14 octombrie 2016, încheiată

între furnizorul SA „Termoelectrica” și consumatorul ÎMGFL nr. 12 din Chișinău,

ultima recunoaște datoria în sumă de 18 980 057,78 lei față de SA „Termoelectrica” și

garantează achitarea acesteia pînă la 31 decembrie 2016.

Instanța de recurs apreciază critic și invocările recurentului vizavi de faptul că

nu a fost notificat prealabil conform art. 19 din Legea insolvabilității. Or, din cererea

introductivă actele anexate la aceasta, atît notificarea prealabilă nr. 79/6035 din 29

decembrie 2016, prin care SA „Termoelectrica” conducîndu-se de prevederile art. 19

din Legea insolvabilității a notificat debitorul solicitîndu-i achitarea în termen de 3 zile

a datoriei.

La fel și alte argumente invocate în recursul declarat de către ÎMGFL nr. 12 prin

intermediul reprezentantului său nu pot fi reținute, deoarece nu indică la ilegalitatea

hotărîrii recurate, mai mult că sunt similare celor invocate în cadrul examinării pricinii

în prima instanță, cărora le-a fost dată o apreciere în corespundere cu prevederile legale.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea

primei instanțe este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt

9

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține hotărîrea

instanței de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare

a Fondului Locativ nr. 12 din Chișinău.

Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017, în pricina

civilă la cererea introductivă a Societății pe acțiuni „Termoelectrica” cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală de Gestionare

a Fondului Locativ nr. 12 din Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

10