2ri-197/17 — Intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-197/17 — Intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ri-197/17

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău

Judecător: Sergiu Arnăut

D E C I Z I E

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Svetlana Filincova, Oleg Sternioală

Luiza Gafton, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”,

în cauza civilă la cererea introductivă depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”, privind intentarea procesului de insolvabilitate față de

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 din mun.

Chișinău,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, prin care s-a

refuzat în intentarea procesului de insolvabilitate,

c o n s t a t ă :

La 09 ianuarie 2017, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus cerere

de intentare a procesului de insolvabilitate în privința Întreprinderii Municipale de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 din mun. Chișinău.

În motivarea cererii Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a indicat că, în

temeiul contractului de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 6006 din

02 octombrie 2006, încheiat între Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în

calitate de furnizor și Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 6 din mun. Chișinău în calitate de consumator, ultima și-a asumat obligația de a

achita lunar energia termică furnizată la obiectele aflate în administrarea operativă

a acesteia.

Însă, în perioada valabilității contractului, obligațiile contractuale stabilite de

către părți sunt în permanență neglijate de către debitor, și anume, se încalcă

prevederile pct. 4.2 al contractului, potrivit căruia conturile de plată recepționate

urmează a fi achitate de către consumator până la data de 30 a lunii următoare.

1

Drept confirmare a faptului că debitorul este permanent în întârziere la plata

consumului de energie termică, servesc facturile fiscale primite la evidență și

contrasemnate de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6

din mun. Chișinău și anume prin următoarele facturi: seria TC nr. 0169256 din 30

aprilie 2015, seria TC nr. 0170487 din 31 mai 2015, seria TC nr. 0171150 din 30

iunie 2015, seria TC nr. 0171760 din 31 iulie 2015, seria TC nr. 0172319 din 31

august 2015, seria TC nr. 0172922 din 30 septembrie 2015, seria TC nr. 0172989

din 31 octombrie 2015, seria TC nr. 0176869 din 30 noiembrie 2015, seria TC nr.

0179887 din 31 decembrie 2015, seria TC nr. 0182956 din 31 ianuarie 2016, seria

TC nr. 0186039 din 29 februarie 2016; seria TC nr. 0189119 din 31 martie 2016,

seria TC nr. 0191738 din 30 aprilie 2016, seria AAA nr. 1784756 din 31 mai 2016,

seria AAA nr. 1785529 din 30 iunie 2016, seria AAA nr. 1786261 din 31 iulie

2016, seria AAA nr. 1786994 din 31 august 2016, seria AAA nr. 1787763 din 30

septembrie 2016, seria AAA nr. 1788201 din 31 octombrie 2016 și factura seria

AAA nr. 1790786 din 30 noiembrie 2016.

Indică creditorul că, la situația din 06 ianuarie 2017, datoria Întreprinderii

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 din mun. Chișinău pentru

serviciile de termoficare prestate de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

constituia suma de 35 729 675,03 lei.

Această datorie este recunoscută de către Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 prin încheierea tranzacției nr. 43/37TJ din 14

octombrie 2016, potrivit căreia ultima s-a obligat de a achita datoria până la data de

31 decembrie 2016, însă această obligație nu a fost executată iar până la moment

datoria s-a mărit în urma consumului curent pe perioada sezonului de încălzire

2016 - 2017.

Totodată, prin acordul adițional nr. 2 din 17 octombrie 2012 la contractul de

furnizare a energiei termice în apă caldă nr. 6006 din 02 octombrie 2006,

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” succesor în drepturi a Societății pe Acțiuni

„Termocom” a acordat Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 6 din mun. Chișinău mijloace financiare în scopul achitării taxei de stat

necesare pentru acționarea în judecată a persoanelor fizice care au acumulat datorii

pentru energia termică. Aceste mijloace financiare, în mărime de 127 368,90 lei,

nu au fost restituite în conformitate cu pct. 1 al acestui acord.

Conform Avizului Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 86 din 28 decembrie

2016, la data emiterii avizului, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 6 din mun. Chișinău avea o restanță față de bugetul public național în

mărime de 317,48 lei.

Mai menționează că, neexecutarea de către debitor a obligaților sale de plată

integral și la timp pentru serviciile de termoficare prestate, afectează capacitatea

financiară a Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, deoarece nu-și poate executa

2

obligațiile de plată față de furnizorul de gaze naturale Societatea pe Acțiuni

„Moldova gaz”, având toate conturile bancare sechestrate, prin instituirea

măsurilor de asigurare în baza încheierilor executorului judecătoresc Anatolie

Chiosa nr. 005-04/13 din 13 noiembrie 2013, nr. 005-303/13 din 09 aprilie 2014,

005-303/13 din 14 noiembrie 2014, în urma intentării procedurii de executare

privind încasarea silită a datoriilor pentru gazele naturale livrate.

Consideră creditorul că, datoriile mari formate în perioadele de încălzire

precedente în raport cu neachitarea în termen a consumului curent, denotă

insolvabilitatea certă a debitorului. Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 6 din mun. Chișinău nu are capacitate pecuniară de achitare

integrală a datoriilor acumulate și generează acumularea perpetuă a datoriilor -

temei special de intentare a procesului de insolvabilitate, ce se manifestă în

supraîndatorarea debitorului.

În acest sens, la 29 decembrie 2016 a expediat notificarea nr. 79/6046, care a

fost recepționată la data de 30 decembrie 2016, fapt ce se confirmă prin avizul de

recepție. Însă, până în prezent această notificare a rămas fără un răspuns.

Solicită creditorul Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” admiterea cererii

introductive, constatarea insolvabilității Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 6 din mun. Chișinău cu intentarea procesului de

insolvabilitate în privința acesteia.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 ianuarie 2017 a fost admisă

spre examinare cererea introductivă a creditorului Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința

debitorului Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 din

mun. Chișinău. S-a instituit perioada de observație asupra debitorului

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 din mun.

Chișinău, iar în scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului în perioada

derulării procesului de insolvabilitate, a fost dispusă aplicarea măsurilor de

asigurare și s-a desemnat în calitate de administrator provizoriu Popa Ion,

deținătorul autorizației eliberate de Ministerul Justiției nr. 63 din 14 ianuarie 2015.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017 s-a respins cererea

introductivă depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” privind intentarea

procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 6 din mun. Chișinău. S-a refuzat în intentarea procesului de

insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 6 din mun. Chișinău. Au fost anulate măsurile de asigurare aplicate față de

debitorul Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 din

mun. Chișinău aplicate prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 ianuarie

Popa, pentru perioada de observație în mărime de 8 400 lei lunar, iar pentru

3

întreaga perioadă de observație în mărime de 14 560 lei. A fost dispusă încasarea

din contul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” în beneficiul administratorului

provizoriu a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 din

mun. Chișinău – Popa Ion a remunerației în mărime de 14 560 lei și a cheltuielilor

suportate în mărime de 1 145,40 lei.

La data de 10 mai 2017, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus

cerere de recurs, completată prin cererea de recurs suplimentară din 05 iunie 2017,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii Curții de

Apel Chișinău din 25 aprilie 2017 cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

cererii introductive.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, nu au fost constatate și elucidate

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei și

neîntemeiat s-a concluzionat despre lipsa condițiilor legale pentru constatarea

insolvabilității debitorului. Potrivit raportului prezentat de către administratorul

provizoriu, s-a stabilit cu certitudine faptul imposibilității onorării de către debitor

a obligațiunilor sale față de creditor și lipsa surselor financiare ce ar permite

acoperirea integrală a creanțelor.

Examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în

raport cu materialele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărârile și încheierile

instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

Hotărârea instanței de insolvabilitate a fost pronunțată la data de 25 aprilie

2017 iar cererea de recurs a fost depusă la data de 10 mai 2017. Astfel se denotă că

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus cererea de recurs în interiorul

termenului de 15 zile.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma

argumentelor invocate în recurs și a materialelor cauzei, coroborate cu normele de

drept material și procedural aplicabile speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează despre

necesitatea admiterii cererii de recurs declarată de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”, de a casa hotărârea Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017

cu remiterea cauzei la rejudecare din următoarele considerente.

4

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 356 din Codul de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din prezentul cod,

cu excepțiile și completările stabilite de legislația insolvabilității.

După cum urmează din actele cauzei la 09 ianuarie 2017 Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” a depus cerere introductivă prin care a solicitat intentarea

procedurii de insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 6 din mun. Chișinău, invocând drept temei incapacitatea de

plată a obligațiilor asumate prin contractul de livrare-utilizare a energiei termice în

apă caldă, în mărime de 35 729 675,03 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 ianuarie 2017, cererea

introductivă a creditorului Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a fost admisă

spre examinare.

Prin hotărârea instanței de insolvabilitate din 25 aprilie 2017, cererea

introductivă a fost respinsă și s-a refuzat în intentarea procesului de insolvabilitate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit Curții Supreme

de Justiție analizând materialele cauzei în raport cu criticile formulate în recurs

conchide că, hotărârea contestată este bazată pe aprecierea incompletă a probelor și

circumstanțelor cauzei, motiv din care urmează a fi casată cu restituirea cauzei spre

rejudecare, din motivele ce urmează.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

Instanța de recurs consideră că, instanța de insolvabilitate eronat a

concluzionat despre necesitatea respingerii cererii de intentare a procesului de

insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 6 din mun. Chișinău, deoarece nu a dat o apreciere corectă materialului

probator.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține prevederile art. 1, alin.

(1) și (2) din Legea insolvabilității, potrivit cărora scopul prezentei legi este

instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru

satisfacerea creanțelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin

aplicarea față de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului

și prin distribuirea produsului finit. Prezenta lege este aplicabilă persoanelor

juridice, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare,

întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător,

5

societăților de asigurări, fondurilor de investiții, companiilor fiduciare,

organizațiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.

Potrivit pct. 1 și 15 din Regulamentul model al întreprinderii municipale

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 387 din 06 iunie 1994, modificată și

completată ulterior prin Hotărârea Guvernului nr. 549 din 09 iulie 2014,

întreprinderea municipală este agentul economic cu personalitate juridică,

constituit de către una sau mai multe unități administrativ teritoriale, dotat în

exclusivitate cu bunuri proprietate a unității/ unităților administrativ-teritoriale

fondatoare, care, prin utilizarea lor judicioasă, produce anumite tipuri de mărfuri

(producție), execută lucrări sau prestează servicii, necesare pentru satisfacerea

cerințelor fondatorului/fondatorilor (ale unității/ unităților administrativ-teritoriale

fondatoare).

Pentru obligațiile sale întreprinderea poartă răspundere cu întreg patrimoniul

său. Fondatorul nu poartă răspundere pentru obligațiile întreprinderii, iar

întreprinderea nu este răspunzătoare pentru obligațiile fondatorului.

Analizând situația din speță prin prisma normelor citate și a materialelor

cauzei instanța de recurs constată că, Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 6 din mun. Chișinău este înregistrată în Registrul de stat al

persoanelor juridice, genul principal de activitate al întreprinderii fiind închirierea

bunurilor imobiliare proprii; construcțiile de clădiri și construcții inginerești,

instalații și rețele tehnico-edilitare, reconstrucțiile, consolidările, restaurările;

intermedieri pentru cumpărarea, vânzarea, schimbul și închirierea locuințelor și a

altor bunuri imobiliare cu destinație neproductivă; activități ale agențiilor

imobiliare; administrarea imobilelor; comerțul cu ridicata al materialelor lemnoase,

al materialelor de construcție și echipament sanitar, comerțul cu ridicata al

articolelor de fierărie, utilajului de apeduct și de încălzire.

Astfel, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 din

mun. Chișinău este un agent economic independent cu drepturi de persoană

juridică, care poartă răspundere pentru obligațiunile sale cu toate bunurile de care

dispune.

În conformitate cu art. 9 din Legea insolvabilității, procesul de

insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de intentare a procesului de

insolvabilitate (denumită în continuare cerere introductivă). Iar conform art. 12 din

aceeași Lege, dreptul de a depune cerere introductivă îl au: debitorul, creditorii,

alte persoane indicate în prezenta lege.

Potrivit art. 10 alin. (1) – (3) din Legea insolvabilității, intentarea unui

proces de insolvabilitate presupune existenta unui temei. Temeiul general de

intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a

debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în

supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică

6

responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la

baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă

acest fapt este posibil.

Prin urmare, pentru intentarea procesului de insolvabilitate legiuitorul a

prevăzut un temei general care constă în incapacitatea de plată a debitorului și care

reprezintă o insuficiență a lichidităților, o absență a fondurilor bănești necesare

pentru plata obligaților ajunse la scadență.

Temeiul general determină existența creanței ajunse la scadență, care trebuie

să fie certă – neîndoielnică în sensul că asupra ei, să nu fie conturat un litigiu;

lichidă – având un cuantum precis determinat; exigibilă – a cărei executare

creditorul poate s-o pretindă imediat.

La fel, în raport cu temeiul general, poate fi presupusă și/ sau existența

temeiului special – adică supraîndatorarea ce presupune un dezechilibru al

patrimoniului prin existența unui pasiv patrimonial care depășește activul, adică să

fie arătat un excedent al pasivelor față de active.

Starea de supraîndatorare presupune starea de imposibilitate stabilă și

ireversibilă a persoanei juridice de a satisface deplin pretențiile creditorilor din

activele rămase, ceea ce ar justifica intervenția justiției.

Astfel, după cum se constată la caz având în susținere prevederile normelor

enunțate, creditorul Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus cerere

introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 din mun.

Chișinău, drept motiv invocând incapacitatea de plată a ultimei.

Potrivit art. 2 din Legea insolvabilității, incapacitate de plată este situația

financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a-și executa

obligațiile pecuniare scadente, inclusiv obligațiile fiscale.

Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a

încetat să efectueze plăți, iar supraîndatorare este situația financiară a debitorului, a

cărui răspundere este limitată prin lege la valoarea patrimoniului său, în care

valoarea bunurilor nu mai acoperă obligațiile existente ale acestuia.

Astfel, prevederile art. 18, alin. (1) din Legea insolvabilității statuează

expres că, creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în

intentarea procesului de insolvabilitate și își poate argumenta creanțele și

temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate.

În temeiul art. 11, alin. (1) – (3) din Legea insolvabilității, componența și

mărimea obligațiilor debitorului sunt cele existente la momentul depunerii cererii

introductive, dacă legea nu prevede altfel. La determinarea temeiurilor de

insolvabilitate se iau în calcul: a) mărimea obligațiilor pecuniare, inclusiv suma

restanței la livrarea bunurilor, la prestarea serviciilor și la îndeplinirea lucrărilor

care urmează a fi plătite de către debitor; b) mărimea datoriilor la credite, la

7

împrumut, plus dobânda care urmează a fi achitată de către debitor; c) mărimea

prejudiciilor care urmează a fi recuperate de la debitor; d) mărimea obligațiilor la

bugetul public național prevăzute de lege.

La constatarea insolvabilității debitorului nu se ia în calcul valoarea

creanțelor constituite din: a) penalități și/sau din alte sancțiuni financiare aferente

neexecutării obligațiilor; b) orice obligație de plată față de asociații (membrii,

acționarii) debitorului.

În conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) și (3) din aceeași Lege,

instanța de insolvabilitate hotărăște, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate

și a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării

procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive. Hotărârea

de intentare a procedurii de insolvabilitate devine executorie în momentul

pronunțării. Dispozitivul hotărârii se înmânează administratorului desemnat

imediat. Prin hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanța de

insolvabilitate dă apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu,

prevede mărimea revendicărilor asupra cărora obiecțiile debitorului și/sau ale

creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate, desemnează

administratorul insolvabilității și instituie, după caz, comitetul creditorilor.

Prin urmare, reieșind din normele de drept citate, raportate la speța în cauză,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție conchide că, instanța de insolvabilitate neîntemeiat și prematur a

concluzionat despre netemeinicia cererii privind intentarea procesului de

insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 6 din mun. Chișinău. Or, actele cauzei denotă incapacitatea de plată a

debitorului. Mai mult ca atât, directorul Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 6 din mun. Chișinău a recunoscut parțial datoriile, invocând

incapacitatea de plată, fapt confirmat prin tranzacția nr. 43/37TJ din 14 octombrie

2016, potrivit căreia ultimul recunoaște creanța și se obligă să o achite până la data

de 31 decembrie 2016, însă această obligație nu a fost executată până în prezent.

Plus la aceasta, creanțele formate în perioadele de încălzire precedente în

raport cu neachitarea în termen a consumului curent denotă insolvabilitatea

debitorului Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 din

mun. Chișinău, care nu are capacitatea pecuniară de achitare integrală a datoriilor

acumulate și generează acumularea perpetuă a acestora, fapt ce constituie temei

special de intentare a procesului de insolvabilitate, manifestat prin supraîndatorarea

debitorului. La fel, potrivit raportului prezentat de administratorul provizoriu Popa

Ion, rezultă că în urma analizei datelor privind situația economico-financiară a

debitorului, s-a stabilit faptul imposibilității onorării de către debitor a

obligațiunilor sale față de creditori, deoarece Întreprinderea Municipală de

8

Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 din mun. Chișinău a acumulat datorii enorme

față de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” precum și față de alți creditori.

Debitorul nu dispune de posibilități ce ar permite acoperirea integrală a

creanțelor creditorilor și redresarea situației economico-financiare a întreprinderii

în afara procesului de insolvabilitate, circumstanțe ce determină incontestabil

insolvabilitatea debitorului.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră întemeiate argumentele recurentului prin care

a indicat că, instanța de insolvabilitate eronat a concluzionat asupra netemeiniciei

cererii, motivându-și soluția în baza argumentelor expuse de debitor în referință,

fără a fi prezentate careva probe pertinente și concludente.

La caz, instanța de insolvabilitate avea obligația de a da un răspuns cert

referitor la pertinența unui înscris sau altuia, să reflecte în hotărâre motivele

concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). Curtea a reiterat că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților,

dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura

hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro

Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

În consecință, instanța de recurs verificând conținutul hotărârii contestate, în

raport cu materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că

instanța de insolvabilitate s-a referit în mod declarativ la normele dreptului

material pe care le-a considerat aplicabile speței, fără să se expună asupra

circumstanțelor concrete ale cauzei și probelor administrate în cadrul judecării

pricinii pe care se întemeiază concluziile privitoare la aceste circumstanțe și fără a

indica motivele pentru care argumentele invocate în cererea de intentare a

procesului de insolvabilitate nu au fost reținute și supuse aprecierii.

Este de menționat că, actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clare, înțelese de părțile implicate în litigiu și să răspundă

în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța de insolvabilitate nu poate fi corectată de către

instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

9

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și a casa integral hotărârea instanței de

insolvabilitate, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de insolvabilitate, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de insolvabilitate, pentru a concluziona sub

aspectul temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin

prisma argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte,

rezultând din prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, potrivit cărora

instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor

probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în

consecință soluția adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al

concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele

cauzei, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

raportului litigios.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”.

Se casează hotărârea Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, în cauza

civilă la cererea introductivă depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

privind intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea Municipală

de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 din mun. Chișinău, cu remiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Svetlana Filincova

Oleg Sternioală

Luiza Gafton

Nicolae Craiu

10