2ra-2039/16 — repararea prejudiciului material cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești

Dosarul nr. 2ra-2039 /16

prima instanță: V. Munteanu

instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

ÎNCHEIERE

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Lilia Pricinoc,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lilia Pricinoc

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Lilia Pricinoc, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei

Buiucani municipiul Chișinău din 02 februarie 2016,

constată

La 23 octombrie 2015, Lilia Pricinoc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 16 martie 2005 s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău privind repararea

prejudiciului material și moral cauzat de Alexandru Colesnicenco, ca urmare a

accidentului rutier produs la 06 noiembrie 1998, soldat cu decesul soțului său,

Valentin Pricinoc.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 iunie 2005 acțiunea a

fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul lui Alexandru Colesnicenco în

beneficiul Liliei Pricinoc prejudiciul material în sumă de 15 800 dolari SUA, a fost

obligat Alexandru Colesnicenco să achite lunar suma prejudiciului egală cu 100 dolari

SUA pentru copiii minori ai decedatului și anume, Violeta Pricinoc de la 01 iulie 2005

pînă la 28 iunie 2007 și pentru Virginia Pricinoc de la 01 iulie 2005 pînă la 19 aprilie

Colesnicenco în beneficiul Liliei Pricinoc prejudiciul moral în sumă de 90 000 lei.

Indică reclamanta că, pentru executarea hotărîrii instanței de judecată definitive,

1

au fost eliberate 3 titluri executorii cu nr.2-1513/2005 privind încasarea din contul lui

Alexandru Colesnicenco în beneficiul Liliei Pricinoc a prejudiciului material cauzat

în sumă de 15 800 dolari SUA, obligarea lui Alexandru Colesnicenco să achite lunar

suma prejudiciului egal cu 100 dolari SUA pentru Violeta Pricinoc dela 01 iulie 2005

pînă la 28 iunie 2007; pentru Virginia Pricinoc de la 01 iulie 2005 pînă la 19 aprilie

2010; încasarea din contul lui Alexandru Colesnicenco în beneficiul Liliei Pricinoc a

prejudiciului moral în sumă de 90 000 lei; încasarea din contul lui Alexandru

Colesnicenco în beneficiul Liliei Pricinoc a cheltuielilor ce țin de acordarea asistenței

juridice în sumă de 12 450 lei.

Menționează că, după ce hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20

iunie 2005 a rămas definitivă, instanța de judecată nu a expediat din oficiu conform

legislației titlurile emise pentru a fi executate organelor competente și anume,

Ministerului Justiției, deoarece la etapa examinării cauzei civile în instanța de

judecată s-a stabilit că Alexandru Colesnicenco a emigrat în Statul Israel, unde a

obținut cetățenie și loc permanent de trai.

Ulterior, Lilia Pricinoc s-a adresat de nenumărate ori la organele competente ale

Republicii Moldova și anume - Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene,

Ministerul Justiției, Uniunii Executorilor Judecătorești privind executarea hotărîrii

instanței de judecată definitive, însă autoritățile statului nu au intrat în esența speței

date, hotărîrea instanței de judecată nefiind executată.

Relatează reclamanta că, la 01 aprilie 2014 s-a adresat cu o cerere către

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău privind repunerea în termen de executare și

expedierea titlurilor executorii în conformitate cu prevederile Codului de Executare.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2014 a

fost admisă cererea Liliei Pricinoc privind repunerea în termen de executare și

expedierea titlurilor executorii din oficiu organului competent de executare. În acest

context, instanța de judecată la 09 aprilie 2015 a expediat spre executare în adresa

Ministerului Justiției încheierea judecătorească nr.2- 4646/14 din 24 decembrie 2014

la acțiunea civilă depusă de Pricinoc Lilia împotriva lui Alexandru Colesnicenco și

copiile titlurilor executorii nr. 2-1513/2005.

Susține reclamanta că, Ministerul Justiției nu au fost întreprinse careva măsuri

concrete și efective în executarea hotărîrei instanței de judecată, luînd în considerație

că este organul central al administrației publice de specialitate, care exercită

conducerea, coordonarea și controlul în domeniile de competență, asigură realizarea

politicii de stat în sfera justiției, iar în speța dată Ministerul Justiției are și competență

în organizarea executării hotărîrii judecătorești,.

Astfel, la 22 mai 2015 prin scrisoarea nr.06/5172 a Ministrului Justiției, a fost

returnată încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2015

privind repunerea în termen și prezentarea spre executare a titlurilor executorii, pe

motiv că Liliei Pricinoc i-a fost recomandat să consulte un avocat din Statul Israel în

vederea depunerii în instanța de judecată israeliană o cerere de punere în aplicare a

hotărîrii judecătorești moldave. Totodată, Ministerul Justiției sugerează Liliei

Pricinoc că, dacă ea va deține informații despre modificarea legislației israeliene în

materie de punere în aplicare a hotărîrilor străine, Ministerul Justiției își va manifesta

disponibilitatea de a declanșa în mod repetat procedura de recunoaștere și executare

pe teritoriul Statului Israel a hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 iunie

2

2005 în privința lui Alexandru Colesnicenco.

Consideră că, în așa mod, Ministerul Justiției se eschivează de la organizarea

executării hotărîrii judecătorești și pune executarea hotărîrii date în sarcina sa fără a

ține cont și de faptul că, prevederile art. 15 alin. (2) Cod de Executare se referă în

speța dată și la Ministerul Justiției în procesul executării, încetînd astfel procedura de

executare care o avea în sarcina sa.

Menționează că, conform speței Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău era obligată

să remită din oficiu conform art. 15 alin. (2) Cod de executare titlurile executorii

menționate spre executare încă din 20 iunie 2005 odată cu intrarea în vigoare a

hotărîrii definitive, fapt ce nu a fost îndeplinit din vina instanței de judecată.

Solicită reclamanta Pricinoc Lilia constatarea faptului încălcării termenului

rezonabil de executare a hotărîrii judecătorești din 20 iunie 2005, încasarea din contul

Ministerului Finanțelor în beneficiul său a prejudiciului material cauzat în sumă de

24 000 dolari SUA conform hotărîrii judecătorești definitive din 20 iunie 2005; a

prejudiciului moral cauzat în sumă de 90 000 lei și cheltuielilor de asistență juridică

în sumă de 12 450 lei conform hotărîrii judecătorești definitive din 20 iunie 2005;

încasarea din contul Ministerului Finanțelor în beneficiul Liliei Pricinoc a

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 10 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chisinău din 02 februarie 2016,

acțiunea a fost respinsă (f.d. 84-91).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2016, a fost respins apelul

declarat de către Lilia Pricinoc, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani

municipiul Chișinău din 02 februarie 2016 (f.d. 110-113).

La 20 mai 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei emise (f.d. 114).

La 08 iulie 2016, Lilia Pricinoc a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat și a hotărîrii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărîri privind admiterea acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 08 iulie

2016, este depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu există data recepționării

de către recurent a copiei deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului Lilia Pricinoc a invocat că atît instanța de apel, cît și

prima instanță au examinat pricina fară stabilirea tuturor circumstanțelor importante

a cauzei. Astfel recurenta susține că instanța nu a dat apreciere corectă acțiunilor

întreprinse de Misniterul Justiției care a returnat hotărîrea judecătorească din 20 iunie

2005 în instanța care a emis-o, fără a întreprinde măsuri de executare. De asemenea

indică că instanța nu s-a expus asupra faptului încălcării dreptului ei la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

3

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 29 iulie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Ministerului

Justiției cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței

Pînă la examinarea pricinii, Ministerul Justiției nu a depus referință la cererea de

recurs declarată de Lilia Pricinocprin care să-și exprime opinia referitor recursul

depus.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Lilia Pricinoc, în cererea de recurs nu a invocat nici

unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

4

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Lilia Pricinoc, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Lilia Pricinoc, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

5