3ra-1522/16 — contestarea actului administrativ

1

Dosarul nr. 3ra-1522/16

prima instanță – (Judecătoria Buiucani mun. Chișinău) O.Cojocaru

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) V.Pruteanu, L.Popova, A.Gavrilița

ÎNCHEIERE

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

avocatul Leșan Nicolae care acționează în interesele societății cu răspundere

limitată „Riacomtrans”,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de către Primăria

satului Coșcalia și societatea cu răspundere limitată „Riacomtrans” împotriva

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, intervenient accesoriu

societatea cu răspundere limitată „Autoservice-Zamfir” privind contestarea

răspunsului și obligarea desfășurării concursului,

împotriva Deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 prin care s-a

respins apelul depus de către societatea cu răspundere limitată „Riacomtrans” și s-a

menținut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 ianuarie 2016,

c o n s t a t ă :

La 16 iulie 2015 Primăria satului Coșcalia și societatea cu răspundere

limitată „Riacomtrans” s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, intervenient accesoriu

societatea cu răspundere limitată „Autoservice-Zamfir” solicitînd recunoașterea ca

fiind neîntemeiat refuzul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor

să organizeze și să desfășoare un concurs privind atribuirea dreptului de deservire a

curselor Chișinău 10:30, 16:00-Coșcalia 09:00 14:00 și obligarea Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor să organizeze și să desfășoare un

concurs privind atribuirea dreptului de deservire a curselor Chișinău 10:30, 16:00-

Coșcalia 09: 14:00.

În motivarea pretențiilor a reiterat, că prin decizia Curții Supreme de Justiție

din 06 mai 2015 s-a anulat ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

1

2

Drumurilor al Republici Moldova nr.31 din 15 februarie 2013 cu privire la

operarea modificărilor în rețeaua de rute regulate prin care s-a ordonat deschiderea

curselor Chișinău 10:30, 16:00 – Coșcalia 09:00, 14:00 și atribuirea spre deservire

societății cu răspundere limitată „Riacomtrans”, ca fiind ilegal.

Menționează că instanța de recurs a anulat acest ordin deoarece la momentul

efectuării operărilor în rețeaua de rute regulate și anume Chișinău 10:30, 16:00 –

Coșcalia 09:00, 14:00 nu au fost respectate cerințele legale de atribuire prin

concurs a dreptului de deservire a rutelor regulate de călători.

În baza acestei decizii societatea cu răspundere limitată „Riacomtrans” și

Primăria satului Coșcalia s-au adresat Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor cu solicitarea de a organiza și să desfășura concursul privind atribuirea

dreptului de deservire a curselor Chișinău 10:30, 16:00 – Coșcalia 09:00, 14:00.

Relatează că prin răspunsul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor au fost informați că Ministerul a executat decizia instanței și prin

ordinul nr.3 din 25 mai 2015 a abrogat ordinul nr.31 din 15 februarie 2013 privind

atribuirea societății cu răspundere limitată „Riacomtrans” a curselor Chișinău

10:30, 16:00 – Coșcalia 09:00, 14:00 și s-a exclus din programul de transport rutier

interraional și din lista operatorilor de transport care deservesc rutele/cursele

interraionale incluse în program.

Totodată a indicat că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 mai 2015

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nu a fost obligat să

organizeze și să desfășoare concurs pentru atribuirea dreptului de deservite a rutei

Chișinău 10:30, 16:00 – Coșcalia 09:00, 14:00, iar actualmente se efectuează rute

care satisfac necesitățile populației pentru călători.

Menționează că, Primăria satului Coșcalia și societatea cu răspundere

limitată „Riacomtrans” adresîndu-se către Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor au respectat pct. 19 din Regulamentul transportatorilor

auto de călători și bagaje,

Consideră reclamanții că cererea depusă către minister este întemeiată pe

prevederile legale și rezultă din necesitățile locuitorilor satului Coșcalia, deoarece

la moment nu există nici o rută de transport Chișinău-Coșcalia, iar refuzul

ministerului este neîntemeiat și prejudiciabil atît agentului economic cît și

locuitorilor satului Coșcalia.

Temei pentru restabilirea rutei Chișinău-Coșcalia este necesitatea și cerințele

locuitorilor precum și existența a doi agenți economici care desfășoară activitate de

transport de călători și bagaje, care sunt cointeresate de petrecerea concursului și

deservirea rutei.

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 ianuarie 2016 a

fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Primăria satului Coșcalia

și societatea cu răspundere limitată „Riacomtrans”.

Invocînd ilegalitatea hotărârea instanței de fond, la 24 februarie 2016

societatea cu răspundere limitată „Riacomtrans” a declarat apel, solicitând

2

3

admiterea apelului, casarea hotărârii judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28

ianuarie 2016 și emiterea unei noi hotărîri de admiterea a pretențiilor înaintate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 a fost respins apelul

declarat de societatea cu răspundere limitată „Riacomtrans” și s-a menținut

hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 ianuarie 2016.

La 18 iulie 2016 avocatul Leșan Nicolae care acționează în interesele

societății cu răspundere limitată „Riacomtrans” a depus recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, prin care a solicitat, casarea acesteia și a

hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 ianuarie 2016 și emiterea unei

noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este arbitrară.

Susține că la examinarea cauzei în fond instanțele ierahic inferioare au

interpretat eronat circumstanțele cauzei, au aplicat incorect legea materială, iar

motivele respingerii acțiunii sunt neîntemeiate.

Indică, că este greșită concluzia instanței precum că răspunsul nr.02/5-847

din 24 iunie 2015 nu poate constituit obiect al contenciosului adminsitrtaiv.

Adresarea a fost efectuată către Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor în vederea soluționării problemei organizării unui concurs și nu pentru

a primi un răspuns referitor la poziția ministerului.

Consideră că soluția instanțelor investite cu judecarea fondului relevă o

insuficiență analiză a probatoriului administrat în cauză.

Astfel, a precizat că după retragerea dreptului societății cu răspundere

limitată „Riacomtrans” de deservire a rutei prin decizia Curții Supreme de

Justiției din 06 mai 2015, Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor

trebuie să soluționeze problema organizării unui concurs, deoarece acesta a fost

anulat anume din motivul atribuirii rutei în lipsa unui concurs.

Prin urmare, recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin

prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Codul de procedură civilă, care

statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

Prin referința depusă la 27 septembrie 2016, Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor a indicat că soluția instanței de apel este întemeiată, iar

recursul înaintat de către societatea cu răspundere limitată ”Riacomtrans” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizia la 25 iunie 2016.

Prin scrisoarea din 14 iulie 2016 a expediat copia deciziei părților din

proces, însă la materialele cauzei lipsește dovada recepționării deciziei de către

părți.

Recursul a fost depus la 18 iulie 2016, respectiv a fost depus în termenul

prevăzut în art.434 din Codul de procedură civilă.

3

4

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor

de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de

judecată s-au pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

4

5

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către avocatul

Leșan Nicolae în interesele societății cu răspundere limitată „Riacomtrans” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către avocatul Leșan Nicolae în interesele societății cu

răspundere limitată „Riacomtrans” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

5