3ra-1327/16 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1327/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Judecătoria Centru, mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1327/16
Judecător: S. Stratan
Curtea de Apel Chișinău
Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu
ÎNCHEIERE
28 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului Valeriu Doagă
Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea
soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne în cauza civilă intentată la cererea
de chemare în judecată a lui Rusu Cătălina împotriva Inspectoratului General al Poliției
al Ministerului Afacerilor Interne privind achitarea indemnizației lunare pentru creșterea
copilului pînă la vîrsta de 3 ani,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016,
C O N S T A T Ă :
La data de 30.10.2015, Rusu Cătălina a depus o cerere de chemare în instanța de
contencios administrativ către Inspectoratul General al Poliției privind achitarea
indemnizației lunare pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.
În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 17 februarie 2012 s-a căsătorit cu Rusu
Oleg, iar în urma căsătoriei, la 15 iunie 2015, s-a născut copilul Rusu Smaranda, însă
din momentul sarcinii și până în prezent, nu a fost angajată în câmpul muncii și se află
la întreținerea deplină a soțului.
Susține că, soțul ei Rusu Oleg activează în cadrul Direcției de Poliție a mun.
Chișinău a Inspectoratului General de Poliție din 05 martie 2013 până în prezent.
Relevă că, s-a adresat către Secția Asistență Socială și Protecția Familiei a
raionului Dondușeni, pentru achitarea indemnizației lunare de creștere a copilului,
conform vizei de reședință, care i-a comunicat că ultima urmează să primească o
indemnizație pentru creșterea copilului în sumă de 400 lei lunar din motiv că nu este
persoană asigurată.
Menționează că, nefiind de acord cu răspunsul dat de către Secția Asistență Socială
și Protecția Familiei a raionului Dondușeni, a refuzat indemnizația stabilită în suma de
400 lei și a solicitat de la IGP, locul de muncă al soțului, la întreținerea căruia se află,
achitarea indemnizației menționate pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani.
Invocă că, prin răspunsul nr. 34/5-D-163/15 din 30 septembrie 2015, IGP a refuzat
în satisfacerea solicitărilor acesteia, menționând că soțiile colaboratorilor de poliție
neangajate în câmpul muncii nu pot beneficia de indemnizație lunară pentru creșterea
copilului până la vârsta de 3 ani la locul de serviciu al soțului, acestă indemnizație se
achită doar soțului care este colaborator al poliției și nu soției acestuia.
1
Precizează că, nefiind de acord cu refuzul IGP, s-a adresat în instanța de judecată,
motivând în drept acțiunea pe prevederile art. 123-124 Codul Muncii al RM, Legii nr.
289 din 22.07.2004 privind indemnizațiile pentru incapaciatate temporară de muncă și
alte prestații de asigurări sociale și Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la
activitatea poliției și statutului polițistului.
Reprezentantul pîrîtului Inspectoratul General al Poliției al MAI, Țentiu Alexandru
a depus referință la cererea de chemare în judecată, solicitînd respingerea acțiunii, ca
fiind neîntemeiată (f.d.26-29).
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 februarie 2016, s-a
respins, ca fiind neîntemeiată acțiunea.
La data de 08.02.2016, respectînd prevederile art. 362 alin. (l) CPC, reprezentantul
apelantei Rusu Cătălina, avocatul Dulghieru Diana, a declarat apel împotriva hotărârii
instanței de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu
emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.
A indicat că, motivele de fapt și de drept vor fi prezentate suplimentar după ce va
lua cunoștință cu hotărârea motivată, rezervîndu-și dreptul la un apel suplimentar.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 31.03.2016, în temeiul art. 368 CPC,
nu s-a dat curs cererii de apel, apelantei Rusu Cătălina și reprezentantul ei, avocatului
Dulghieru Diana fiindu-le fixat termen pînă la 20.04.2016 pentru lichidarea neajunsului
apelului.
La data de 20.04.2016, reprezentantul apelantei Rusu Cătălina, avocatul Dulghieru
Diana, a declarat apel motivat împotriva hotărârii instanței de fond, solicitînd admiterea
apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere
integrală a acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016 a fost admis apelul declarat
de reprezentantul apelantei Rusu Cătălina, avocatul Dulghieru Diana. S-a casat
hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 februarie 2016, și s-a adoptat o
nouă hotărîre prin care s-a admis acțiunea înaintată de Rusu Cătălina împotriva
Inspectoratului General al Poliției al MAI privind achitarea indemnizației lunare pentru
creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. S-a recunoscut ca ilegal refuzul nr. 34/5-D-
163/15 din 30.09.2015 a Inspectoratului General al Poliției al MAI și s-a obligat
Inspectoratul General al Poliției al MAI, de a stabili, calcula și achita lui Rusu Cătălina,
lunar indemnizația pentru concediul parțial plătit pentru îngrijirea și creșterea copilului
minor Rusu Smaranda anul națterii 15.06.2015, pînă la vîrsta de 3 ani, în modul
prevăzut de art. 7 din Legea nr.289-XV din 22.07.2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant și-
au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.
În argumentarea deciziei sale instanța de apel a menționat că, concluziile primei
instanțe privind refuzul achitării indemnizației lunare pentru creșterea copilului pînă la
vîrsta de 3 ani, sunt nefondate, iar hotărîrea contravine cerințelor art. 239 CPC al RM.
Instanța de apel a mai statuat că, îndemnizațiile se plătesc la locul de serviciu al
polițistului, din bugetul de stat, respectiv, soția se consider aflată la întreținerea soțului
asigurat dacă, la data apariției dreptului la îndemnizație unică pentru creșterea copilului,
nu este angajată în muncă și nu are venit asigurat, fapt care se confirm prin carnetul de
muncă sau prin declarația prezentată pe propria răspundere că nu este persoană
asigurată.
Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 14 iulie 2016, Inspectoratul
2
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne a contestat-o cu recurs, solicitînd
admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016 cu
menținerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Centru, mun. Chișinău din
01 februarie 2016.
În argumentarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a emis o decizie
ilegală și neîntemeiată, nu a elucidat și nu a dat apreciere tuturor argumentelor și
circumstanțelor cauzei.
La data de 02.09.2016, intimatul Rusu Cătălina a depus referință la recursul
declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Intern solicitînd
respingerea acestuia cu menținerea în vigoare a deciziei Curții de Apel Chișinău din 26
mai 2016.
Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că
recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat
înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei. În viziunea recurentului,
instanțele au examinat superficial litigiul.
Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de
drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic
inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este
garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de
admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a
normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă
recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul
exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui
temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces
sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră
că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3)
constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au
dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de
recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
3
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,
adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul
declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, asemenea
aspecte nu se regăsesc.
Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne
ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,
completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
D I S P U N E:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Valeriu Doagă
Judecători Sveatoslav Moldovan
Iuliana Oprea
4