2ra-1818/16 — atribuirea bunului în schimbul unei sulte

2ra-1818/16 — atribuirea bunului în schimbul unei sulte (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: M. Diaconu nr. 2ra-1818/16

instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna

DECIZIE

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu,

Oleg Sternioală, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către de avocatul Prodan Lilia în interesele lui

Moroz Nicolae și Moroz Valentina,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Savencova

(Moroz) Elena împotriva lui Moroz Nicolae și Moroz Valentina cu privire la

atribuirea bunului în schimbul unei sulte,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de Moroz Nicolae și Moroz Valentina și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 mai 2014 și împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016,

c o n s t a t ă

La 01 august 2013 Savencova (Moroz) Elena a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Moroz Nicolae și Moroz Valentina cu privire la cu privire la

atribuirea bunului în schimbul unei sulte.

În motivarea acțiunii a indicat reclamanta că conform certificatului nr. 0007059

seria TS eliberat de Direcția Genearală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a

Consiliului municipal Chișinău la privatizarea locuinței din mun. Chișinău, str.

Codrilor 10, ap. 1-A, au participat Moroz Valentina, Moroz Nicolae, Savencova

(Moroz) Elena și Moroz Andrei.

Susține că conform contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a

locuinței în proprietate privată nr. 155 din 10 ianuarie 2006 Moroz Elena și Moroz

1

Andrei sunt proprietarii a cîte ¼ cotă-parte a locuinței din mun. Chișinău, str.

Codrilor 10, ap. 1-A.

Indică că ulterior în familie au apărut neînțelegeri, pîrîtul Moroz Nicolae

permanent era în conflic cu soția sa, o maltrata iar ulterior a și alungat-o de acasă cu

copilul minor și fără careva surse de întreținere.

Astfel, indică reclamanta că din aceste considerente a fost nevoită să se

adreseze în instanță cu cerere pentru desfacerea căsătoriei.

La 15 mai 2006 prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani căsătoria a fost desfăcută

și copilului minor a rămas la întreținerea mamei.

Ulterior, indică reclamanta că a încercat să locuiască cu copilul în apartamentul

care le aparține și lor cu drept de proprietate, însă fără succes, fiind astfel nevoiți să

închirieze o locuință pentru a supraviețui.

Indică reclamanta că la 15 august 2009 s-a recăsătorit cu Braba Alexei. Din

căsătorie s-a născut la 11 mai 2010, fiica Barba Anastasia.

Ulterior, reclamanta s-a adresat cu acțiune privind modul de împărțire a

bunului proprietate-comună - apartamentul nr. 1-A, din mun. Chișinău, str. Codrilor,

prin vânzarea la licitație și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cotei-

părți a fiecăruia dintre ei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 08 noiembrie 2011, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Moroz Elena

împotriva lui Moroz Valentina și Moroz Nicolae cu privire la vânzarea bunului

imobil și distribuirea prețului proporțional cotei-părți a fiecăruia dintre coproprietari.

Invocă reclamanta și prevederile art. 361 Cod Civil în conformitate cu care

împărțirea bunului proprietate comună pe cote-părți se face în natură, proporțional

cotei-părți a fiecărui coproprietar. Dacă bunul proprietate comună pe cote-părți este

indivizibil ori nu este partajabil în natură, împărțirea se face prin:

a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai

multor coproprietari, la cererea lor;

b) vînzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de

neînțelegere, la licitație și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cotei-

părți a fiecăruia dintre ei.

Vis-a-vis de cele enunțate ține să precizeze reclamanta că pîrîții nu sunt de

acord cu împărțiea în natură a bunului imobil proprietate comună pe cote-părți,

respectiv, vînzarea bunului imobil în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de

neînțelegere, la licitație și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cotei-

părți a fiecăruia dintre ei nu este posibilă.

Cere Savencova (Moroz) Elena atribuirea bunului în schimbul unei sulte.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 mai 2014, s-a admis

integral acțiunea înaintată de Savencova (Moroz) Elena și s-a atribuit apartamentul

nr. 1-A, din mun. Chișinău, str. Codrilor lui Moroz Nicolae și Moroz Valentina în

schimbul unei sulte, în mărime de 422 350 lei, în favoarea reclamantei Savencova

(Moroz) Elena, care urmează a fi încasată în mod solidar de la Moroz Nicolae și

Moroz Valentina.

2

S-a încasat, în mod solidar de, de la Moroz Nicolae și Moroz Valentina în

beneficiul Elenei Savencova (Moroz) suma de 150 lei cu titlu de taxă de stat și suma

de 2500 lei – cheltuieli de asistență juridică, în total suma de 2650 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016 s-a respins ca

nefondat demersul reprezentantului apelanților Moroz Nicolae și Moroz Valentina,

avocatul Prodan Lilia, de ridicare a dosarului de la examinare și remitere pentru

efectuarea expertizei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, s-a respins apelul

declarat de către Moroz Nicolae și Moroz Valentina ca neîntemeiat și s-a menținut

hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 mai 2014.

La 16 mai 2016 avocatul Prodan Lilia în interesele lui Moroz Nicolae și Moroz

Valentina a declarat recurs împotriva încheierii și deciziei instanței de apel, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești, cu remiterea cauzei

la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a apreciat toate probele

prezentate, nu a stabilit circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii, a

interpretat în mod eronat normele de drept material și nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată.

Indică că, conform art. 58, 60 și 61 Codul Familiei, părinții au drepturi și

obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii sânt născuți în căsătorie

sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.

Drepturile și interesele legitime ale copiilor sânt apărate de către părinții lor.

În consecință, indică recurenții că instanțele și-au întemeiat concluziile pe un

act care nu putea fi apreciat drept probă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale și

au declarat recursul la 16 mai 2016 în termen, în cazul în care decizia motivată a

instanței de apel din 17 februarie 2016 a fost expediată în adresa părților abia la 03

martie 2016, iar dovada de recepționare a acesteia la materialele cauzei lipsește (f.d.

190).

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și a restitui pricina spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și

să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

3

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul constată că soluția instanței de apel nu conține o analiză și

argumentare clară a tuturor circumstanțelor cauzei.

De altfel, aprecierea probelor a fost efectuată arbitrar, rezultînd din conținutul

deciziei contestate.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală

și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Din materialele pricinii s-a constata că conform certificatului nr. 0007059 seria

TS eliberat de Direcția Genearală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a

Consiliului municipal Chișinău la privatizarea privatizarea locuinței din mun.

Chișinău, str. Codrilor 10, ap. 1-A, au participat Moroz Valentina, Moroz Nicolae,

Savencova (Moroz) Elena și Moroz Andrei.

Conform contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în

proprietate privată nr. 155 din 10 ianuarie 2006 Moroz Elena și Moroz Andrei sunt

proprietarii a cîte ¼ cotă-parte a locuinței din mun. Chișinău, str. Codrilor 10, ap. 1-

A.

La 15 mai 2006 prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani căsătoria a fost desfăcută

și copilului minor a rămas la întreținerea mamei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 08 noiembrie 2011, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Moroz Elena

împotriva lui Moroz Valentina și Moroz Nicolae cu privire la vânzarea bunului

imobil și distribuirea prețului proporțional cotei-părți a fiecăruia dintre coproprietari.

Ivocînd ilegalitatea acțiunilor nominalizate Savencova (Moroz) Elena cere

atribuirea bunului în schimbul unei sulte.

Fiind investită cu judecarea prezentei pricini, Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău prin hotărîrea din 15 mai 2014, a admis acțiunea integral.

Judecînd apelul, instanța de apel prin decizia din 17 februarie 2016, a respins

apelul declarat de către Moroz Nicolae și Moroz Valentina ca neîntemeiat și a

menținut hotărîrea primei instanțe, considerînd că aceasta este întemeiată și legală.

La caz instanța de recurs constată, că decizia instanței de apel este una

nemotivată, iar concluziile instanței de apel sunt expuse într-o formă evazivă,

incertă, neavînd putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor

formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul existent la dosar, precum și

normelor de drept ce reglementează acest aspect, fapt ce contravine prevederilor art.

239 CPC și art. 241 alin. (5) CPC.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) și (5) CPC, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

4

Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și

comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.

Or, analiza pe care instanța o face în legătură cu motivele de fapt și de drept,

care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară,

chinchisă și fermă, și să aibă putere de convingere.

În conformitate cu art. 121 CPC, instanța judecătorească reține spre examinare

și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială

concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe, importante pentru

soluționarea justă a cazului.

Cu referire la normele de drept citate, instanța de recurs reține că aprecierea

cuantumului sultei în mărime de 422 350 lei, în baza raportului de expertiză Seria BB

001655 din 24 septembrie 2010, este una eronată.

Or, instanța neîntemeiat a admis ca probă raportul de expertiză Seria BB

001655 din 24 septembrie 2010, fără a ține cont de prevederile imperative ale legii.

În acest sens Colegiul relevă că, instanța de apel urma să dea apreciere acestui

înscris în virtutea prevederilor art. 121 CPC și art. 130 CPC înainte de a reține

raportului de expertiză Seria BB 001655 din 24 septembrie 2010 în copie-xerox, spre

examinare și cercetare, urma să verifice veridicitatea și pertinența acestuia la caz.

În cumulul celor menționate, Colegiul denotă faptul că instanțele nu au ținut

cont nici de faptul că raportul de expertiză enunțat a fost întocmit în anul 2010 și ține

anume de acea perioadă or, politica pieții imobiliare este variabilă, respectiv

concluziile expertului expuse în anul 2010 nu puteau fi apreciate drept relevante și

plauzibile la situația din anul 2014, și puse drept bază la hotărîrea contestată.

Drept urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că argumetele aduse de Moruz Valentina și

Moruz Nicolae și-au găsit confirmarea în cadrul examinării prezentului recurs.

Privitor la recursul declarat împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 17

februarie 2016.

În ședința de judecată a instanței de apel din 17 februarie 2016 avocatul

avocatul Prodan Lilia în interesele lui Moroz Nicolae și Moroz Valentina a solicitat

ridicarea pricinii de examinarea și remiterea pentru efectuarea expertizei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016 s-a respins

cererea avocatului Prodan Lilia în interesele lui Moroz Nicolae și Moroz Valentina cu

privire la ridicarea pricinii de examinarea și Prodan Lilia în interesele lui Moroz

Nicolae și Moroz Valentina (f.d. 185, 186,)

În conformitate cu art. 427 lit. b) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și

să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

În conformitate cu art. 429 alin. (2) CPC, încheierile date în apel pot fi atacate

cu recurs numai o dată cu decizia, cu excepția cazurilor cînd, potrivit legii, pot fi

atacate separat cu recurs și cînd încheierea face imposibilă desfășurarea de mai

departe a procesului.

Împotriva celorlalte încheieri pronunțate în primă instanță nu se poate face

5

recurs.

În conformitate cu art. 148 alin. (1) CPC, pentru elucidarea unor aspecte din

domeniul științei, artei, tehnicii, meșteșugurilor artizanale și din alte domenii, apărute

în proces, care cer cunoștințe speciale, instanța dispune efectuarea unei expertize, la

cererea părții sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din

oficiu. Actele reviziei ori ale inspecțiilor departamentale, precum și raportul scris al

specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză și nici exclude necesitatea

efectuării expertizei în aceeași problemă.

Conform art. 159 alin. (1) CPC, în cazul cînd raportul de expertiză nu este

suficient de clar sau este incomplet, iar această deficiență nu poate fi suplinită prin

audierea expertului, ori cînd apar noi întrebări referitor la circumstanțele examinate

ulterior, instanța judecătorească poate dispune, la solicitarea părților, iar în cazurile

prevăzute de prezentul cod, și din oficiu, efectuarea de către același expert sau de un

altul a unei expertize suplimentare în condițiile art.148.

Din acțiunea înaintată rezultă că, reclamantul solicită atribuirea bunului în

scimbul unei sulte.

Respectiv, pentru justa soluționare a cauzei este necesară stabilirea cu

certitudine a costului bunului litigios și anume apartamentul nr. 1 A situat în

municipiul Chișinău, str. Codrilor, 10 (nr. Cadastral 0100510.105.01.056).

În conformitate cu art. 261. lit. d), la cererea participanților la proces sau din

oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care a dispus

efectuarea unei expertize.

Astfel, colegiul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră ilegală și neîntemeiată încheierea Curții de

Apel Chișinău din 17 februarie 2016 și reține că consideră necesar demersul privind

dispunerea efectuării expertizei.

Or, instanța de apel nu urma să respingă demersul privind numirea expertizei

din considerentul că apelanții nu au prezentat actele necesare pentru efectuarea

expertizei, dar urma să pună în sarcina Oficiului Cadastral Teritorial prezentarea

actelor solicitate.

În susținerea celor indicate vin și prevederile art. 8 alin. (4) din Lege

cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, nici o autoritate

nu va putea cere transmiterea originalului registului bunurilor imobile. La solicitarea

instanței de judecată, originalele filelor registrului bunurilor imobile vor putea fi

prezentate în ședința de judecată. Copii ale filelor registrului bunurilor imobile

(autentificate de oficiul cadastral teritorial) se eliberează instanței de judecată,

procurorului sau organului de urmărire penală și executorului judecătoresc, la cererea

acestora, fără plată.

Ca urmare, instanța de apel urma să țină cont și de natura actelor solicitate și

modul de eliberare a acestora respectiv, dosarul de inventariere tehnică și dosarul

cadastral, în original, a bunului imobil apartamentul nr. 1A nr. cadastral

0100510.105.01.056 amplasat în mun. Chișinău, str. Codrilor, 10, care nu puteau fi

eliberate participaților la proces fără solicitarea instanței.

6

Din considerentele menționate și având în vedere că s-a constat încălcarea

normelor de drept procedural, erori care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa încheierea și decizia

instanței de apel și de a restitui pricina spre rejudecare în instanța de apel în alt

complet de judecători.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecînd pricina, să emită

o decizie întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, art. 427 lit. b)

CPC Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de către avocatul Prodan Lilia în interesele lui

Moroz Nicolae și Moroz Valentina.

Se casează încheierea și decizia Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Savencova (Moroz)

Elena împotriva lui Moroz Nicolae și Moroz Valentina cu privire la atribuirea

bunului în schimbul unei sulte, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

Oleg Sternioală

Galina Stratulat

7