3ra-406/17 — recunoasterea refuzului ca fiind neîntemeiat, obligarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuintei în proprietate privată

3ra-406/17 — recunoasterea refuzului ca fiind neîntemeiat, obligarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuintei în proprietate privată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Gh. Stratulat dosarul nr. 3ra-406/17

instanța de apel: A. Panov, M. Guzun, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Moscovaia

împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău și

Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale, intervenienți

accesorii Igor Moscovoi, Tatiana Moscovaia Igorevna și Irina Moscovaia cu

privire la recunoașterea refuzului ca fiind neîntemeiat și obligarea încheierii

contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate

privată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, prin

care a fost admis apelul declarat de către Tatiana Mosocvaia, casată hotărârea

Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 06 octombrie 2016 și emisă o nouă

hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 28 mai 2015, Tatiana Moscovaia a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău și

Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale cu privire la

recunoașterea refuzului ca fiind neîntemeiat și obligarea încheierii contractului de

vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, s-a adresat la Consiliul mun.

Chișinău, Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale cu o cerere

prealabilă, prin care a solicitat semnarea contractului de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată în privința apartamentului nr.

181 din str. Trandafirilor 15, mun. Chișinău, cu luarea în considerație a tuturor

participanților la privatizare prevăzuți în hotărârea nr. 183 din 27 martie 1997 a

Comisiei nr. l pentru privatizarea fondului de locuințe sectorul Botanica și,

anume, Valentin Vasiliev Andreevici, Serghei Vasiliev Valentin, Tatiana

Moscovaia Valentinovna, Igori Moscovoi Dmitrievici, Tatiana Moscovaia

1

Igorevna, Irina Moscovaia Igorevna, însă prin răspunsul nr. 07-06/427 din 29

aprilie 2015 i-a fost refuzat.

Invocă că, refuzul Consiliului mun. Chișinău este neîntemeiat și urmează a

fi anulat, deoarece în ap. 181 din str. Trandafirilor 15, mun. Chișinău domiciliază

împreună cu fiicele sale, Tatiana Moscovaia Igorevna și Irina Titova Igorevna, iar

acest apartament a fost repartizat tatălui său, Valentin Vasiliev Andreevici a.n. 22

februarie 1929 și membrilor familiei acestuia și, anume, soției Z.M. Vasilieva,

feciorului S.V. Vasiliev, fiicei T.V. Vasiliev, conform ordinului nr. 026905 din 30

aprilie 1976.

Relevă că, prin hotărârea nr. 183 din 27 martie 1997 a Comisiei nr. 1 pentru

privatizare a fondului de locuințe sectorul Botanica, s-a transmis cu titlu gratuit în

proprietatea lui Valentin Vasiliev Andreevici, Serghei Vasiliev Valentin, Tatiana

Moscovaia Valentinovna, Igori Moscovoi Dmitrievici, Tatiana Moscovaia

Igorevna și Irinei Moscova Igorevna, a câte 1/6 cotă-parte din apartamentul nr.

181 din str. Trandafirilor 15, mun. Chișinău.

Afirmă că, toți membrii adulți ai familiei și-au dat acordul de a participa la

privatizarea apartamentului și s-a hotărât perfectarea acestuia în proprietate

comună pe cote-părți.

Declară că, conform hotărârii nr. 183 din 27 martie 1997, contractul de

vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată trebuia

să fie semnat de cel mai mare membru al familiei și, anume, de Valentin Vasiliev

Andreevici, însă până la finisarea procedurilor de privatizare și semnarea

contractului de vânzare-cumpârare, transmitere-primire a locuinței în proprietate

privată, acesta, la data de 06 iunie 1997 a decedat.

Indică că, un alt membru al familiei și participant la privatizare Serghei

Vasiliev Valentin, născut la 29 decembrie 1958, a decedat la 25 martie 2004, iar

în prezent, din toți participanții la privatizare au rămas în viață doar Tatiana

Moscovaia Valentinovna, Igori Moscovoi Dmitrievici, Tatiana Moscovaia

Igorevna, Irina Titova (Moscovaia) Igorevna, însă apartamentul nr. 181 din str.

Trandafirilor 15, mun. Chișinău a rămas neprivatizat și dreptul de proprietate al

participanților la privatizare nu a apărut.

Atenționează că, în perioada emiterii hotărârii nr. 183 din 27 martie 1997 și

pregătirii documentelor pentru privatizarea apartamentului enunțat, erau în

vigoare prevederile Codului civil al RSS Moldovenești din 1964.

Susține că, hotărârea nr. 183 din 27 martie 1997 a Comisiei nr. l pentru

privatizarea fondului de locuințe sectorul Botanica, până în prezent, este în

vigoare, ceea ce denotă că, procedura de privatizare a apartamentului nr. 181 din

str. Trandafirilor 15, mun. Chișinău urmează a fi finisată prin semnarea

contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate

privată, autentificarea notarială a acestuia, precum și înregistrarea în Registrul

bunurilor imobile.

Solicită recunoașterea refuzului nr. 07-06/427 din 29 aprilie 2015 eliberat

de către Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale, a Consiliului

mun. Chișinău ca fiind neîntemeiat, obligarea pârâtului de a executa obligația de

2

încheiere și semnare a contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a

locuinței în proprietate privată cu Tatiana Moscovaia, în privința apartamentului

nr. 181 din str. Trandafirilor 15, mun. Chișinău, cu luarea în considerație a tuturor

participanților la privatizare, prevăzuți în hotărârea nr. 183 din 27 martie 1997 a

Comisiei nr. l cu privire la privatizarea fondului de locuințe sectorul Botanica -

Valentin Vasiliev Andreevici, Serghei Vasiliev Valentin, Tatiana Moscovaia

Valentinovna, Igori Moscovoi Dmitrievici, Tatiana Mocovaia Igorevna și Irina

Titova (Moscovaia) Igorevna.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie 2015

au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii Igori Moscovoi, Tatiana

Moscovaia și Irina Moscovaia.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 06 octombrie 2016 a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, la caz nu sunt

aplicabile prevederile art. 11 alin. (6) al Legii nr. 1324 din 10 martie 1992 cu

privire la privatizarea fondului de locuințe, deoarece Valentin Vasiliev

Andreevici a decedat la data de 06 iunie 1997 și Serghei Vasiliev Valentin a

decedat la 25 martie 2004, iar hotărârea nr. 183 a Comisiei nr. 1 pentru privatizare

a fondului de locuințe sectorul Botanica a fost emisă la data de 27 martie 1997,

deci decesul nu a avut loc în decursul examinării documentelor prezentate pentru

privatizare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016 a fost admis

recursul declarat de către Tatiana Moscovaia, casată hotărârea primei instanțe și

emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă acțiunea și a fost obligată Direcția

generală economie și relații patrimoniale, Consiliul mun. Chișinău să încheie cu

Tatiana Moscovaia contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a

apartamentului nr. 181 din str. Trandafirilor 15, mun. Chișinău, în proprietate

privată conform hotărârii Comisiei nr. 1 pentru privatizare a fondului de locuințe

sectorul Botanica nr. 183 din 27 martie 1997.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că, conform hotărârii

nr. 183 din 27 martie 1993 a Comisiei nr. 1 pentru privatizarea fondului de

locuințe sectorul Botanica, s-a acordat decizia pozitivă a comisiei pentru

privatizarea apartamentului, ceea ce constituie temei juridic pentru pregătirea

proiectului contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în

proprietate privată, făcând trimitere la prevederile art. 11 alin. (4) al Legii nr.

1324 din 10 martie 1993 cu privire la privatizarea fondului de locuințe.

Totodată, instanța de apel a reiterat că, pe parcursul perfectării

documentelor prezentate pentru privatizare a decedat chiriașul, astfel, conform

prevederilor art. 11 alin. (6) al Legii cu privire la privatizarea fondului de

locuințe, contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței poate fi

încheiat cu un alt membru adult al familiei care trăiește în această locuință cu

consimțământul în scris al celorlalți membri adulți, mai mult ca atât, locuința a

fost transmisă în proprietate de organele împuternicite, în modul prevăzut de lege,

Tatiana Moscovaia locuiește în acest apartament iar alte persoane nu pretind la

3

acesta, la fel, nu au fost constatate careva impedimente pentru continuarea

procesului de privatizare.

La data de 15 februarie 2017, Direcția generală economie și relații

patrimoniale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată, deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei iar concluziile acesteia vin în contradicție

cu probele administrare, ceea ce a dus la încălcarea esențială și aplicarea eronată a

normelor de drept material.

Menționează că, instanța de apel la emiterea deciziei nu a reținut faptul că,

în baza hotărârii Comisiei pentru privatizarea apartamentului nr. 181 din str.

Trandafirilor 15, mun. Chișinău, la privatizare au participat cu câte 1/6 cotă-parte

toți membrii familiei, a căror drepturi și obligații decurg din aceleași temeiuri de

fapt și de drept. Or, conform prevederilor art. 199 din Codul civil, de către

persoanele decedate a fost manifestat consimțământul de a încheia acte juridice,

iar conform prevederilor art. 200 alin. (3) din Codul civil, valabilitatea

manifestării de voințe nu este afectată de decesul persoanei care și-a exprimat

voința, dacă aceste evenimente au avut loc după exprimarea voinței.

Invocă că, conform prevederilor art. 8 alin. (2) al Hotărârii Plenului

Judecătoriei Supreme al RM nr. 3 din 30 ianuarie 1996 (modificată prin Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 38 din 20 decembrie 1999), care

reglementează că, dacă cetățeanul care a depus cerere de privatizare și actele

necesare, a decedat până la întocmirea contractului sau legalizarea lui notarială și

înregistrarea la BTI, în cazul apariției litigiului privind includerea acestei locuințe

în masa succesorală, se va ține cont de faptul că această circumstanță de sine

stătător nu poate servi drept temei pentru respingerea cerințelor moștenitorului,

dacă testatorul, exprimându-și în timpul vieții voința de a privatiza încăperea în

care locuia, nu și-a retras cererea, întrucât din motive ce nu depindeau de el a fost

lipsit de posibilitatea de a respecta toate cerințele de perfectare a actelor pentru

privatizarea, care nu-i putea fi realizată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or,

din materialele cauzei rezultă că, recurenta a recepționat copia deciziei instanței

de apel la data de 24 ianuarie 2017 (f. d. 125) iar cererea de recurs a fost depusă

de către acesta la data de 15 februarie 2017 (f. d. 121).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

4

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-

a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Direcția

generală economie, reforme și relații patrimoniale nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

5

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16

aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Direcția generală economie,

reforme și relații patrimoniale asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul Direcției generale economie, reforme și relații

patrimoniale ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.

(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Direcția generală economie, reforme și relații

patrimoniale se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, /semnătura/ Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii /semnătura/ Sveatoslav Moldovan

/semnătura/ Mariana Pitic

Copia corespunde originalului Mariana Pitic

6