2ra-2582/16 — revendicarea bunurilor imobile din posesie străină

Prima instanță: Judecătoria Soroca Dosarul nr. 2ra-2582/16

Judecător: D. Gherman

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: E. Ababei, A. Garbuz, G. Polivenco

Î N C H E I E R E

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Brînza Valentina,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Brînza Valentina

împotriva lui Procopii Igor și Procopii Ana cu privire la revendicarea bunurilor

imobile din posesie străină,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 12 iulie 2016, prin care a fost respins

apelul declarat de Brînza Valentina și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Soroca

din 20 ianuarie 2016,

c o n s t a t ă

La 27 octombrie 2015, Brînza Valentina s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Procopii Igor cu privire la revendicarea bunurilor imobile din posesie

străină.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 28.01.2015, a vîndut casa de

locuit care îi aparține cu drept de proprietate prin intermediul reprezentantului

Șaragova Claudia, împuternicită prin procura din 17 aprilie 2014, care este sora ei,

deoarece a fost plecată din țară.

Menționează că, în anul 2013, luna aprilie, Procopii Ana s-a apropiat de ea cu

rugămintea de a cumpăra casa, comunicîndu-i totodată că la moment nu are toți

banii. La cele declarate că nu are bani, ea ia refuzat categoric. Mai tîrziu, peste un an

în luna octombrie, a venit la sora ei Saragova Claudia, deoarece ultima nu era în țară

cu rugămintea de a-i permite să locuiască în casă, din motiv că nu are unde locui, cu

condiția că plata pentru casă o va achita în rate timp de un an de zile. La acel

moment sora, Șaragova Claudia i-a refuzat repetat, declarînd că cînd va veni Brînza

Valentina acasă, vor decide cum să procedeze.

În luna aprilie 2014, cînd reclamanta era deja acasă, Procopii Ana s-a apropiat

de ea cu rugămintea de ai permite să locuiască în casă, iar banii pentru casă să-i fie

restituite în rate. La rugămintea lui Procopii Ana, reclamanta a reacționat pozitiv

permițîndu-i să locuiască întocmind totodată procură surorei Șaragova Claudia de a

vinde casa de locuit situată în s. Hristici r-nul Soroca.

Toate tranzacțiile de vînzare s-au făcut cu Procopii Ana, însă Procopii Igor nu a

participat niciodată la discuții în privința vînzării și nici nu a fost să vadă casa care

urma să o cumpere.

La data de 12.04.12, au intrat în casă să locuiască, fără a da careva sume

bănești.

Prima tranșă de bani a fost achitată la 28.12.2014, după care la 28.01.2015,

reclamanta a întocmit contractul de vînzare cumpărare, însă suma nu era integral

achitată, din care motiv Șaragova Claudia nu le-a dat contractele la mînă pentru a le

înregistra la OCT.

La data de 10.04.2015 suma a fost achitată integral și Șaragova Claudia le-a

oferit contractele după care au mers la OCT Soroca pentru înregistrarea casei de

locuit pe numele lor. La momentul semnării contractului de vînzare cumpărare

Șaragova Claudia a declarat pîrîtei că o să-și ia toate lucrurile, deoarece ei au trăit în

casă timp de un folosindu-se de bunurile care au aparținut. Bunurile din casa

Șaragova Claudia le-a luat cu conflict, deoarece Procopii Igor declara că el este

gospodar și totul îi aparține. In afară de bunurile din casă în gospodărie mai erau

bunuri care se aflau în șopronul gospodăriei, în privința cărora la data de 24.06.15

Șaragova Claudia a apelat la ei ca să le ia, însă ca răspuns a insultat-o cu cuvinte

necenzurate a alungat-o din ogradă cu amenințări că dacă va intra încă o dată în

ogradă o va omorî, luîndu-le cu mare greu. Totodată conflictul a ajuns pînă ia

îmbrîncire, apelînd poliția.

In gospodăria dată au mai rămas următoarele bunuri: 3 țevi de metal cu

diametrul 130 cu lungime de 9 metri și 3 tăvi cu diametrul de 300 cu lungimea de 5

metri. Aceste tăvi îi aparțineau de mulți ani, însă Procopii Igor nu dorește să le

întoarcă, declarînd că țevile s-au vîndut împreună cu casa.

Respectînd calea prealabilă, la data de 10.09.2015, a înaintat o preîntîmpinare

către Procopii Igor și Procopii Ana solicitînd restituirea țevilor, care se află în

gospodăria pe care reclamanta a vîndut-o, la care nu s-a reacționat nici într-un fel.

La 17 decembrie 2015, reclamanta Brînza Valentina a înaintat cerere de

chemare în judecată modificată privind revendicarea bunurilor din posesia

nelegitimă a pîrîtului prin obligarea pîrîtului să le predea. De a încasa de la pîrît în

beneficiul acesteia cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 20 ianuarie 2016, s-a respins ca

nefondată cererea înaintată de Brînza Valentina către Procopii Igor și Procopii Ana

cu privire la revendicarea bunurilor imobile din posesie străină și anume: 3 țevi

metalice cu diametru 130 și lungimea 9 metri, 3 țevi metalice cu diametrul 300 cu

lungimea 5 metri și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 iulie 2016, s-a respins cererea de apel

depusă de Brînza Valentina și s-a menținut integral hotărîrea Judecătoriei Soroca din

20 august 2016 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

Brînza Valentina către Procopii Igor și Procopii Ana cu privire la revendicarea

bunurilor imobile din posesie străină.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 19 septembrie 2016, Brînza

Valentina a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a

acțiunii înaintate. A solicitat recurenta și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă

de 5 631 lei.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atît instanța

de apel cît și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea pricinii.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la 22.07.2016 (f.d. 121), cît și faptul că la materialele cauzei nu

sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Brînza Valentina nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate,

ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Brînza Valentina ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Brînza Valentina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță