2ra-2285/16 — repararea prejudiciului cauzat prin încalcarea termenului rezonabil

dosarul nr. 2ra-2285/16

prima instanță - (Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) O. Cojocaru

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

ÎNCHEIERE

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Grigore Cotovici și Ministerul Justiției,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Cotovici

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și

executorul judecătoresc Igor Doroftei, cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, încălcarea dreptului la un recurs

efectiv și dreptului privind protecția proprietății și repararea prejudiciului material și

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016, prin care au fost

respinse cererile de apel declarate de Grigore Cotovici și Ministerul Justiției și

menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 16 februarie 2016,

c o n s t a t ă:

La 09 decembrie 2015, Grigore Cotovici a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și

executorul judecătoresc Igor Doroftei, solicitând constatarea încălcării drepturilor sale

prevăzute de art. 6 și art. 13 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului

și Libertăților Fundamentale și art. 1 al Protocolului nr. 1 Adițional al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, încasarea

din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, a sumei de 50 000 lei cu titlu

de prejudiciu moral, pentru neexecutarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 27

1

septembrie 2006, prin care s-a menținut decizia Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie

2006 și hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14 decembrie 2005, și a sumei

de 34 000 lei cu titlu de prejudiciu material pentru plata chiriei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, s-a adresat cu acțiune în instanța

de judecată solicitând obligarea Consiliului mun. Chișinău de a-l asigura pe el și

membrii familiei sale cu spațiu locativ, conform normelor legislației în vigoare.

Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14 decembrie 2005,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2006 și decizia Curții

Supreme de Justiție din 27 septembrie 2006, Consiliul municipal Chișinău a fost obligat

să-l asigure cu spațiu locativ conform normelor legislației în vigoare.

Susține că, devenind irevocabilă hotărârea judecătorească menționată, s-a adresat

executorului judecătoresc Igor Doroftei cu cerere privind executarea acesteia, iar prin

încheierea nr. 5-305/06 din 12 iunie 2006 a fost primit spre executare documentul

executoriu și intentată procedura de executare.

Susține că executarea hotărîrii judecătorești nu a fost posibilă din motivul lipsei

spațiului locativ disponibil în mun. Chișinău.

Indică că la cererea sa din 17 februarie 2009, prin încheierea executorului

judecătoresc din 23 septembrie 2009, în scopul asigurării executării documentului

executoriu, s-a aplicat sechestru pe un apartament cu trei odăi din str. L. Deleanu, 9/2,

mun. Chișinău.

Însă, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2009, încheierea

executorului judecătoresc din 23 septembrie 2009 a fost casată.

Ulterior, la 29 aprilie 2010 și 08 aprilie 2011, debitorii Primăria și Consiliul mun.

Chișinău au fost somați repetat despre necesitatea executării hotărîrii judecătorești

irevocabile și executorie, însă prin răspunsurile din 13 mai 2010 și 19 aprilie 2011 a fost

informat că nu dispun de spațiu locativ liber în mun. Chișinău.

La fel, la cererea sa din 24 octombrie 2011, prin încheierea executorului

judecătoresc din 04 noiembrie 2011 a fost aplicat sechestru pe apartamentul nr. 32 din

str. Corolenco, 5, mun. Chișinău, însă aceasta din urmă, ca rezultat al contestării, a fost

casată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2012.

Prin urmare, afirmă reclamantul că a întreprins toate măsurile posibile în vederea

executării hotărîrii, însă fără vreun rezultat.

Mai indică că la 01 decembrie 2012 s-a adresat cu cerere Curții Europene pentru

Drepturile Omului, invocând încălcarea art. 6 a Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 1 al Protocolului nr. 1 Adițional

al Convenției, iar prin scrisoarea din 28 februarie 2013 a fost informat că la 01 iulie

2011 în Republica Moldova a intrat în vigoare Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, în

temeiul căreia î-și poate realiza dreptul încălcat, cererea sa fiind declarată inadmisibilă,

deoarece urma să facă uz de noul remediu intern.

2

Ulterior, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, s-a adresat cu

o acțiune împotriva Ministerului Justiției.

Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20 februarie 2013,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2013 și încheierea Curții

Supreme de Justiție din 11 septembrie 2013, s-a constatat încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și violarea drepturilor prevăzute

de art. 6 și art. 13 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale și art. 1 al Protocolului nr. 1 Adițional al Convenției și s-a

încasat din bugetul de stat în beneficiul lui Grigore Cotovici suma de 20 000 lei cu titlu

de prejudiciu moral.

Totodată, având în vedere că toate eforturile întreprinse nu au dat rezultat, iar

hotărârea judecătorească din 14 decembrie 2005 nu a fost executată, la 04 iulie 2014 s-a

adresat din nou cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției.

Iar, prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 septembrie 2014,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2015 și încheierea Curții

Supreme de Justiție din 17 iunie 2015, s-a constatat încălcarea drepturilor sale garantate

de art. 6 și art. 13 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale și art. 1 al Protocolului nr. 1 Adițional al Convenției, cauzată

prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești din 14 decembrie 2005 și

s-a încasat din bugetul de stat în beneficiul său suma de 3 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral și 20 000 lei cu titlu de prejudiciu material.

Afirmă că, toate eforturile întreprinse nu au dat rezultate, iar hotărârea

judecătorească din 14 decembrie 2005 așa și nu a fost executată.

Reține reclamantul că, conform practicii judiciare a Curții Europene pentru

Drepturile Omului, hotărîrea judecătorească nu se finalizează cu pronunțarea acesteia, ci

cu executarea ei.

În acest sens, invocă că prin neexecutarea hotărârii se aduc în continuare ingerințe

drepturilor sale garantate de art. 6 § 1 și art. 1 al Protocolului nr. 1 Adițional al

Convenției.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 februarie 2016

cererea de chemare în judecată s-a admis parțial.

S-a constatat încălcarea dreptului lui Grigore Cotovici la executarea în termen

rezonabil a hotărârii și dreptului privind protecția proprietății.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Grigore Cotovici prejudiciul moral în mărime de 2 000 lei și prejudiciul

material în mărime de 31 400 lei, iar în total 33 400 lei.

3

În rest, pretențiile lui Grigore Cotovici privind încasarea prejudiciului moral și

material, constatarea încălcării la un recurs efectiv în legătură cu neexecutarea hotărârii

judecătorești din 14 decembrie 2005, s-au respins.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 01 martie 2016 Grigore Cotovici

și, ulterior, la 10 martie 2016 Ministerul Justiției au contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 s-au respins cererile de

apel declarate de Grigore Cotovici și Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 februarie 2016.

La 23 iunie 2016, Grigore Cotovici a depus recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială hotărârilor judecătorești, cu emiterea

unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinării cauzei în instanța de apel și prima instanță și consideră că decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt parțial neîntemeiate și pasibile de a fi

modificate.

Invocă că instanțele de judecată au încălcat și aplicat eronat normele de drept

material și nu au luat în considerație toate probele anexate la materialele dosarului.

Consideră că instanțele de judecată necorespunzător au apreciat valoarea

prejudiciului moral, iar la aprecierea sumei instanța nu a luat în considerare importanța

cauzei pentru reclamant.

La 05 august 2016 Ministerul Justiției a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 și a hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 februarie 2016 și emiterea unei noi hotărâri

de respingere integrală a acțiunii sau modificarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe în sensul diminuării mărimii sumelor prejudiciului acordat.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului, a indicat că decizia

instanței de apel este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată/modificată.

În acest sens, invocă că instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe, a interpretat eronat dreptul material prevăzut de Legea nr. 87

din 21 aprilie 2011.

Totodată, consideră că suma prejudiciului moral acordată de instanța de fond și

menținută de instanța de apel este exagerată și nejustificată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia instanței de apel din 07 iunie 2016 a fost

expediată în adresa părților la 27 iunie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de ieșire nr.

20494-4 (vol. I f.d. 226), recepționată de Ministerul Justiției la 01 iulie 2016 (vol. II f.d.

32).

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat

recursurile împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 în termenul

prevăzut de lege.

Analizând modul în care recurenții și-au exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile drept inadmisibile din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursurilor prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite

de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept material și de

drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar

nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă

motivele recursurilor invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

5

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar

sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite la

art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursurile declarate nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurenților privind aplicarea eronată de către instanța

de apel a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererile de recurs nu se

indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din care

circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acesta argument al recurenților poartă un

caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei

instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Grigore Cotovici și

Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Grigore Cotovici și Ministerul Justiției, se consideră

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

6