2ra-1879/16 — Încasarea pensiei alimentare

Dosarul nr.2ra-1879/16

prima instanță: Judecătoria Sîngerei

Jud. C. Cheptea

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Tatiana Duca, Stela Procopciuc , Ghenadie Liulca

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

Î N C H E I E RE

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

președintele ședinței, judecătorul: Ala Cobăneanu

judecătorii: Ion Druță, Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Sambrițchi Eugenia,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Sambrițchi Eugenia, menținută hotărârii Judecătoriei

Sângerei din 12 februarie 2016,

în pricina civilă la cererea chemare în judecata înaintată de Sambrițchi Eugenia

către Motelica Victor privind încasarea pensiei de întreținere a copilului minor,

C O N S T A T Ă:

La 12 octombrie 2015, Sambrițchi Eugenia s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Motelica Victor privind încasarea pensiei de întreținere a

copilului minor.

În motivarea acțiunii a indicat, că din căsătoria cu Motelica Victor la

23.08.2003 a născut un copil Motelica Adriana.

Relevă că, Motelica Victor nu contribuie cu nimic la creșterea, întreținerea și

educarea fiicei, și din aceste considerente a fost nevoită să se adreseze în judecată, cu

prezenta cerere.

Menționează că, conform datelor Biroului National de Statistica minimul de

existență în Moldova pentru un copil este de 1578 lei lunar, iar pentru о dezvoltare

puțin mai ridicată de minim copilul evident are nevoie de mai mult, iar suma de 1000

lei de la un părinte, de la ambii 2000 lei lunar nu este о suma deloc exagerată.

Solicită, încasarea de la Motelica Victor pensia alimentară pentru întreținerea

fiicei minore Motelica Adriana în mărime de 1000 lei lunar până la majoratul

copilului.

Ulterior, a înaintat cerere de modificare a acțiunii, prin care a solicitat încasarea

de la Motelica Victor pensia alimentara pentru întreținerea fiicei Motelica Adriana în

mărime de ¼ din toate felurile de venit.

Prin hotărârea Judecătoriei Sângerei din 12 februarie 2016 acțiunea a fost

admisă parțial, s-a încasat de la Motelica Victor în beneficiul Eugeniei Sambrițchi

pensia alimentară pentru întreținerea copilului minor Adriana Motelica, în sumă

băneasca fixa egala de 1000 lei lunar, începând cu 12.10.2015 și până la atingerea

majoratului de către copil, pe motiv că, pârâtul a fost de acord să achite pensia

alimentară pentru întreținerea copilului minor în mărime de 1000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat de Sambrițchi Eugenia, menținută hotărârea Judecătoriei Sângerei din 12

februarie 2016, pe motiv că, nu a fost probat faptul că Motelica Victor are un loc

permanent de lucru, salariu stabil și regulat.

La 24 iunie 2016 Sambrițchi Eugenia a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Bălți din 12 aprilie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie obligat Motelica Victor să achite lunar

pensia alimentară în mărime de ¼ din toate veniturile.

În motivarea recursului a indicat că, decizia nominalizată a fost emisă de către

instanța ierarhic inferioară cu încălcarea legislației în vigoare, fiind aplicate incorect

normele de drept material și procedural.

Menționează că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel, or, poziția instanței este subiectivă și constituie o derogare

de la exigențele prescrise din principiul contradictorialității în condițiile egalității

armelor.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Sambrițchi Eugenia în cererea de recurs pe

baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 12 aprilie

2016 la 22 aprilie 2016 (f. d. 52).

La materialele pricinii lipsesc probe care ar confirma recepționarea copiei deciziei

instanței de apel de către Sambrițchi Eugenia.

Prin urmare, recursul declarat de Sambrițchi Eugenia la 24 iunie 2016 este depus

în termen.

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de Sambrițchi Eugenia, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Potrivit art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide

în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă

motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța

de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept

material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale,

iar argumentele invocate de Sambrițchi Eugenia în cererea de recurs poartă caracter

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Sambrițchi Eugenia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul: Ala Cobăneanu

Judecătorii: Ion Druță

Nicolae Craiu