2r-778/16 — recunoașterea și executarea silită a hotărîrii arbitrale străine

prima instanță: V. Pruteanu dosarul nr. 2r-778/16

D E C I Z I E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinând recursul declarat de Întreprinderea mixtă “Badprim” societate cu

răspundere limitată,

în pricina civilă la cererea depusă de Întreprinderea mixtă “Badprim” societate cu

răspundere limitată cu privire la recunoașterea și executarea hotărîrii arbitrale străine,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016

c o n s t a t ă

La 31 mai 2016 ÎM “Badprim” SRL a depus în instanța de apel cerere cu privire la

recunoașterea și executarea hotărîrii arbitrale străine.

În motivarea cererii a menționat că, prin hotărîrea Tribunalului Arbitral din

Stokholm, Suedia din 21 octombrie 2013, corectată prin acordul adițional din 16

decembrie 2013, menținută prin hotărîrea Curții de Apel din districtul Svea din

Stockholm, Suedia din 23 februarie 2015 s-a admis acțiunea înaintată de ÎM “Badprim”

SRL, s-a obligat Guvernul Federației Ruse să achite în contul ÎM “Badprim” SRL datoria

de 1904932,32 euro, onorariul, cheltuielile și dobînzile în mărime de 87021,00 euro,

cheltuielile arbitrale de 186555,91 euro, cheltuielile de judecată în calea de atac în sumă

de 852957 SEK (dintre care 840000 SEK cu titlu de onorariu avocaților), suma de 16858

euro constituită inclusiv din onorariul avocaților în mărime de 9310 euro, suma de 26236

dolari SUA și dobînzile pentru toate sumele de la data pronunțării hotărîrii pînă la data

efectuării plății.

Relevă că, este înregistrat în Republica Moldova, însă între statul rezident și Suedia

nu există nici un acord internațional cu privire la recunoașterea și executarea hotărîrilor

arbitrale străine, prin urmare își întemeiază cerințele în baza art. 3 din Convenția ONU

pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, semnată la New York la

10 iunie 1958.

Menționează că, la baza hotărîrii arbitrale străine se află litigiul iscat ca rezultat al

neexecutării de către Guvernul Federației Ruse a clauzelor contractului din 18 iulie 2007

încheiat cu ÎM “Badprim” SRL și Comisia Europeană pentru proiectarea și construcția

1

punctului de frontieră Mamonovo-Gzhechotki, regiunea Kaliningrad, Federația Rusă.

Invocă faptul că, Guvernul Federației Ruse nu a executat benevol hotărîrea arbitrală

străină și s-a adresat în mai 2015 la Arbitrajul din or. Moscova conform normelor

procedurale a Federației Ruse, însă cererea de recunoaștere și executare a hotărîrii

arbitrale străine nu a fost examinată, continuă să fie pe rol deși urma să fie soluționată în

termen de 3 luni, din aceste motive a depus prezenta cerere pe teritoriul Republicii

Moldova, loc unde debitorul deține active care pot face obiectul executării silite.

Solicită recunoașterea și executarea pe teritoriul Republicii Moldova a hotărîrii

Tribunalului Arbitral din Stokholm, Suedia din 21 octombrie 2013, corectată prin acordul

adițional din 16 decembrie 2013, menținută prin hotărîrea Curții de Apel din districtul

Svea din Stockholm, Suedia din 23 februarie 2015.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016 s-a respins cererea depusă

de ÎM “Badprim” SRL cu privire la recunoașterea și executarea pe teritoriul Republicii

Moldova a hotărîrii Tribunalului Arbitral din Stokholm, Suedia din 21 octombrie 2013,

corectată prin acordul adițional din 16 decembrie 2013, menținută prin hotărîrea Curții de

Apel Svea din Stockholm, Suedia din 23 februarie 2015, pe motiv că nici Curtea de Apel

Chișinău și nici o altă instanță judecătorească din Republica Moldova nu este competentă

să soluționeze prezenta cerere cu element de extranietate.

La data de 21 iulie 2016 ÎM “Badprim” SRL a declarat recurs împotriva încheierii

Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016 solicitînd admiterea recursului, casarea

încheierii cu restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că, instanța eronat a aplicat art. 459 din Codul de

procedură civilă și normele juridice conținute la capitolul IV din aceeași lege.

Afirmă că, instanța în mod eronat a invocat din oficiu excepția de necompetență

internațională și consideră că există legături strînse între raportul juridic litigios și

teritoriul Republicii Moldova.

Susține că, la caz, sunt întrunite condițiile art. 3 din Convenția de la New York din

1958.

Afirmă că, debitorul este un stat, care dispune de personalitate juridică specială și nu

poate dispune de sediu ci doar de reprezentanță, iar Federația Rusă are pe teritoriul

Republicii Moldova reprezentanță în persoana Ambasadei Federației Ruse care se află în

mun. Chișinău.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Întreprinderea mixtă

“Badprim” societate cu răspundere limitată urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Conform art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Colegiul relevă că, recursul a fost declarat în termen avînd în vedere faptul că,

încheierea instanței de apel a fost pronunțată la 07 iunie 2016 în prezența recurentului

(f.d. 255-257), iar cererea de recurs a fost depusă la 21 iulie 2016 (f.d. 263).

Verificînd legalitatea încheierii instanței inferioare, Colegiul constată că actul

judecătoresc contestat a fost emis cu respectarea normelor pertinente speței.

2

Conform art. 1 din Convenția ONU pentru recunoașterea și executarea sentințelor

arbitrale străine, semnată la New York la 10 iunie 1958, ratificată prin Hotărîrea

Parlamentului Republicii Moldova nr. 87 din 10 iulie 1998, prezenta Convenție se aplică

recunoașterii și executării sentințelor arbitrale date pe teritoriul unui alt Stat, decât acela

unde se cere recunoașterea și executarea sentințelor și rezultate din diferende între

persoanele fizice sau juridice. Ea se aplică, de asemenea, sentințelor arbitrale care nu sunt

considerate ca sentințe naționale în Statul unde este cerută recunoașterea și executarea

lor.

Potrivit art. 459 din Codul de procedură civilă, instanțele judecătorești ale Republicii

Moldova sînt competente, în condițiile prezentului capitol, să soluționeze litigiile civile

dintre o parte a Republicii Moldova și o parte străină sau numai dintre persoane străine.

Competența instanțelor judecătorești ale Republicii Moldova în judecarea pricinilor civile

cu element de extraneitate se determină conform dispozițiilor cap.IV, dacă prezentul

capitol nu prevede altfel. Instanțele judecătorești ale Republicii Moldova sînt competente

să soluționeze pricini cu element de extraneitate dacă pîrîtul organizație străină are sediu

sau pîrîtul cetățean străin are domiciliu în Republica Moldova. Instanța sesizată verifică

din oficiu competența sa de a soluționa pricina cu element de extraneitate și, în cazul în

care constată că nu este competentă nici ea și nici o altă instanță a Republicii Moldova,

respinge cererea.

În conformitate cu art. 475 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în sensul

prezentului capitol, o hotărîre arbitrală este considerată ca fiind străină dacă: a) este

pronunțată pe teritoriul unui stat străin; sau b) este emisă pe teritoriul Republicii

Moldova, dar legea aplicată procedurii arbitrale este a unui stat străin. Poate fi

recunoscută și executată în Republica Moldova o hotărîre arbitrală străină emisă, în

conformitate cu o convenție arbitrală, pe teritoriul unui stat străin care este parte

la Convenția privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, adoptată la

New York la 10 iunie 1958, precum și o hotărîre arbitrală străină ale cărei recunoaștere și

executare sînt reglementate fie prin tratatul internațional la care Republica Moldova este

parte, fie în baza principiului reciprocității în ceea ce privește efectele hotărîrii arbitrale

străine.

Potrivit art. 4751 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de recunoaștere și

executare a hotărîrii arbitrale străine se prezintă curții de apel în a cărei circumscripție se

află domiciliul/reședința sau sediul părții împotriva căreia este invocată hotărîrea arbitrală

străină, iar în cazul în care aceasta nu are domiciliul/reședința sau sediul în Republica

Moldova ori domiciliul/reședința sau sediul acesteia nu sînt cunoscute – curții de apel în

a cărei circumscripție sînt situate bunurile acesteia.

Conform art. 39 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la arbitrajul comercial

internațional nr. 24 din 22.02.2008, recunoașterea sau executarea hotărîrii arbitrale,

indiferent de țara în care a fost pronunțată, poate fi refuzată numai în următoarele cazuri

prevăzute la lit. a) și b) din acest aliniat. Dacă desființarea hotărîrii arbitrale străine sau

suspendarea executării ei este cerută instanței competente indicate la alin. (1) lit. a),

instanța competentă în fața căreia este invocată recunoașterea sau executarea hotărîrii

poate, dacă va considera oportun, să amîne statuarea și, la cererea părții care solicită

recunoașterea și executarea hotărîrii, poate să oblige cealaltă parte să ofere garanțiile

corespunzătoare.

3

Colegiul relevă că, regulile cu privire la competența jurisdicțională a instanțelor

judecătorești ale Republicii Moldova în procesele civile cu element de extraneitate se

conțin în Capitolul XLI din Codul de procedură civilă, iar respectarea acestora constituie

premisa pentru intentarea corectă a unui proces civil de asemenea natură litigioasă.

Instanțele judecătorești ale Republicii Moldova sunt abilitate, în condițiile Capitolului

enunțat, să soluționeze litigiile civile dintre o parte a Republicii Moldova și o parte

străină sau numai dintre persoane străine, aplicîndu-se aceleași reguli de competență.

În contextul dat, întru evitarea punerii pe rol sau reținerii spre examinare a unor

acțiuni înaintate cu încălcarea competenței jurisdicționale, legiuitorul a instituit

mecanisme de soluționare a incidentelor procedurale și a conferit judecătorului abilitatea

exclusivă de a stabili propria competență în materia dedusă judecății grație corelării

aspectelor definitorii ale pretențiilor din acțiune cu cadrul legal pertinent.

Colegiul notează că, acțiunea reclamantului vizează recunoașterea și încuviințarea

executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărîrii arbitrale străine pronunțate în

privința unui stat străin – Federația Rusă și nu a unei organizații/persoane juridice de

drept privat resortisant a acestui stat, mai mult ca atît, potrivit materialelor dosarului

rezultă că în instanța de arbitraj din Federația Rusă se află pe rol o cerere de recunoaștere

și executare a aceleași hotărîri arbitrale străine în cadrul căreia recurentul își poate

valorifica deplin cerințele sale, tergiversarea examinării nefiind un motiv concludent de a

înainta o asemenea cerere în instanțele din Republica Moldova.

Colegiul consideră justă concluzia instanței inferioare de respingere (avînd sensul de

refuz) a cererii înaintate de ÎM “Badprim” SRL or, aceasta nu se încadrează la condițiile

regulilor de competență jurisdicțională, astfel, nici o instanță din Republica Moldova nu

este competentă să examineze solicitări de acest gen, în caz contrar actul judecătoresc

național ar afecta flagrant suveranitatea Federației Ruse încălcîndu-se de altfel și

principiul teritorialității actului de justiție.

Sunt criticabile alegațiile recurentului precum că, intimatul are reprezentanța în mun.

Chișinău, Republica Moldova și dispune pe teritoriul dat de bunuri, prin urmare Curtea

de Apel Chișinău este competentă să examineze cererea de recunoaștere și executare a

hotărîrii arbitrale străine or, noțiunea de reprezentanță ca entitate diplomatică (în

persoana Ambasadei, Consulatului) nu trebuie confundată cu reprezentanța reglementată

la art. 103 din Codul civil.

Din considerentele menționate și avînd în vedere că, argumentele invocate în recurs

sunt neîntemeiate, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de ÎM

“Badprim” SRL și a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e

Se respinge recursul declarat de Întreprinderea mixtă “Badprim” societate cu

răspundere limitată.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016 în pricina civilă la

cererea depusă de Întreprinderea mixtă “Badprim” societate cu răspundere limitată cu

privire la recunoașterea și executarea hotărîrii arbitrale străine.

4

Decizia este irevocabilă de la momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

5