2r-754/18 — incasarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2r-754/18

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Cotorobai)

D E C I Z I E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Dumitru Mardari

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de Întreprinderea de Stat ,,Energorînocʼʼ,

în cauza civilă la cererea Întreprinderii de Stat ,,Energorînocʼʼ cu privire la

recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a

hotărârii arbitrale din 29 ianuarie 2015 a Institutului de Arbitraj al Camerei de

Comerț din Stockholm, Suedia,

împotriva încheierii din 20 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea Întreprinderii de Stat ,,Energorînocʼʼ cu privire la recunoașterea și

încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii arbitrale

din 29 ianuarie 2015 a Institutului de Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm,

Suedia,

c o n s t a t ă:

La 16 iunie 2017 ÎS ,,Energorînocʼʼ, cu sediul în Ucraina, orașul Kiev, strada

Petliura 27, a depus cerere cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării

silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii din 29 ianuarie 2015 a Institutului

de Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm, Suedia, prin care s-a încasat de la

Statul Republica Moldova în beneficiul ÎS ,,Energorînocʼʼ costul cheltuielilor de

arbitraj în sumă de 69 339,35 de euro și 132 948,20 de crone suedeze.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cererea

depusă de ÎS ,,Energorînocʼʼ a fost admisă. S-a recunoscut și s-a încuviințat

executarea pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii din 29 ianuarie 2015 a

Institutului de Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm, Suedia, prin care s-a

încasat din contul statului Republica Moldova, reprezentat de Guvernul Republicii

Moldova, în beneficiul ÎS ,,Energorînocʼʼ cheltuielile de arbitraj în sumă de 69

339,32 euro și 132 948,20 de coroane suedeze.

Prin decizia din 2 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul

declarat de Guvernul Republicii Moldova, casată încheierea din 20 noiembrie 2017

a Curții de Apel Chișinău cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău.

1

Prin încheierea din 20 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cererea depusă de

ÎS ,,Energorînocʼʼ a fost respinsă, ca fiind nefondată.

La 17 august 2018 ÎS ,,Energorînocʼʼ a declarat recurs împotriva încheierii din

20 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu a motivat modul prin

care hotărârea arbitrală străină, a cărei recunoaștere și încuviințare a executării silite

pe teritoriul Republicii Moldova se solicită, contravine ordinii publice a statului.

Recurentul a susținut că neconcordanța dintre dispozițiile hotărârii arbitrale

străine și normele legislației naționale nu constituie o încălcare a ordinii publice a

statului Republica Moldova.

ÎS ,,Energorînocʼʼ a menționat că potrivit practicii internaționale de aplicare a

Convenției de la New-York pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale

străine din 10 iunie 2958, chestiunea cu privire la încălcarea ordinii publice urmează

a fi aplicată în cazuri exclusive, deoarece de altfel orice contradicție dintre normele

statului în care a fost adoptată hotărârea arbitrală și normele statului pe teritoriul

căruia se solicită recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale

străine ar putea fi tratată drept o încălcare a ordinii publice.

A remarcat că Guvernul Republicii Moldova nu a contestat hotărârea arbitrală

prin care s-a dispus încasarea cheltuielilor de arbitraj la instanța de la locul adoptării

acesteia.

ÎS ,,Energorînocʼʼ a mai comunicat că încasarea de la statul Republica

Moldova a cheltuielilor de arbitraj în cauza examinată cu participarea acestuia nu

poate constitui o încălcare a ordinii publice.

A reiterat că ordinea publică a Republicii Moldova nu ar fi prejudiciată prin

faptul că statul își asumă responsabilitățile sale financiare în urma emiteri hotărârii

arbitrale străine.

Recurentul a invocat că potrivit art. 43 a Regulamentului Camerei de Comerț

din Suedia, ambele părți poartă răspundere individuală și solidară pentru plata

cheltuielilor de arbitraj.

ÎS ,,Energorînocʼʼ a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 20

iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

cererii.

Prin referința depusă la 14 septembrie 2018, Guvernul RM a solicitat

respingerea cererii de recurs depusă de ÎS ,,Energorînocʼʼ cu menținerea încheierii

din 20 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 20 iulie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 17 august 2018, este în termen.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează

a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

2

Având în vedere litigiul dedus judecății, instanța de recurs va nota că procedura

de executare silită este supusă, potrivit Convenției de la New York din 10 iulie 1958

privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale și Convenției Europene de

Arbitraj Comercial Internațional, adoptată la Geneva în 1961, legislației statului

unde are loc urmărirea silită.

În conformitate cu art. 474 Cod de procedură civilă, în Republica Moldova se

recunosc următoarele hotărâri ale instanțelor judecătorești străine care, în virtutea

caracterului lor, nu cer procedură ulterioară: a) hotărârile referitoare la statutul civil

al cetățeanului statului a cărui judecată a pronunțat hotărârea sau dacă, fiind

pronunțată într-un stat terț, a fost recunoscută mai întâi în statul de cetățenie al

fiecărei părți; b) hotărârile privitoare la desfacerea, anularea sau declararea nulității

căsătoriei, precum și la alte litigii dintre soți, cu excepția celor cu privire la imobilele

din străinătate, între un cetățean al Republicii Moldova și un cetățean străin, dacă la

data desfacerii căsătoriei cel puțin unul dintre soți era domiciliat în străinătate; c)

hotărârile privind desfacerea, anularea sau declararea nulității căsătoriei între

cetățeni ai Republicii Moldova dacă la data desfacerii căsătoriei ambii soți erau

domiciliați în străinătate; d) alte hotărâri prevăzute de legea Republicii Moldova.

Astfel, în conformitate cu art. 475 Cod de procedură civilă, în sensul

prezentului capitol, o hotărâre arbitrală este considerată ca fiind străină dacă: a) este

pronunțată pe teritoriul unui stat străin; sau b) este emisă pe teritoriul Republicii

Moldova, dar legea aplicată procedurii arbitrale este a unui stat străin. Poate fi

recunoscută și executată în Republica Moldova o hotărâre arbitrală străină emisă, în

conformitate cu o convenție arbitrală, pe teritoriul unui stat străin care este parte la

Convenția privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, adoptată

la New York la 10 iunie 1958, precum și o hotărâre arbitrală străină ale cărei

recunoaștere și executare sunt reglementate fie prin tratatul internațional la care

Republica Moldova este parte, fie în baza principiului reciprocității în ceea ce

privește efectele hotărârii arbitrale străine.

Totodată, art. 476 alin. (2) lit. b) Cod de procedură civilă prevede că

recunoașterea sau încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine poate fi

refuzată, dacă instanța judecătorească constată că aceasta contravine ordinii publice

a Republicii Moldova.

Instanța de recurs menționează că ordinea publică în dreptul internațional privat

reprezintă excepția pusă pentru a îndepărta legea străină normal competentă, în baza

regulilor de drept internațional privat al forului, atunci când ea este contrară unui

principiu fundamental al dreptului instanței sau contravine bunelor moravuri.

La caz, este relevant faptul că în conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de

procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să

plătească, la cererea părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă

acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile

de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului.

Art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă prevede că instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare

și rezonabile.

3

În speță, la 16 iunie 2017 ÎS ,,Energorînocʼʼ, cu sediul în Ucraina, or. Kiev, str.

Petliura 27, a depus cerere cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării

silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii din 29 ianuarie 2015 a Institutului

de Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm, Suedia, prin care s-a încasat de la

Statul Republica Moldova în beneficiul ÎS ,,Energorînocʼʼ costul cheltuielilor de

arbitraj în sumă de 69 339,35 de euro și 132 948,20 de crone suedeze.

Analizând materialele cauzei, instanța de recurs constată, că prin hotărârea

arbitrală sus nominalizată au fost respinse pretențiile creditorului ÎS „Energorînoc”

către Statul Republica Moldova, însă instanța arbitrală a dispus încasarea

cheltuielilor de arbitraj de la fiecare participant în mod egal, dispunând astfel

compensarea din contul părții care nu a pierdut procesul – Statul Republica Moldova

în beneficiul părții care nu a avut câștig de cauză ÎS „Energorînoc”, jumătate din

cheltuielile de arbitraj.

Prin urmare, prin analogia legii, aplicând prevederile legislației procesual-

civile ce reglementează modul de compensare a cheltuielilor de judecată în procesul

civil actualei spețe, se concluzionează că hotărârea arbitrală din 29 ianuarie 2015 a

Institutului de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț a orașului Stockholm, Suedia,

a cărei recunoaștere și încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii

Moldova se cere, contravine normelor legale anterior enunțate.

Respectiv, cererea ÎS „Energorînoc” nu poate fi admisă, deoarece hotărârea

arbitrală nominalizată contravine ordinii publice a Republicii Moldova.

Ordinea publică reprezintă o totalitate de dispoziții legale imperative de drept

public și de drept privat, ce urmăresc ca finalitate apărarea instituțiilor și valorilor

fundamentale ale societății, ocrotirea socială a tuturor persoanelor, a drepturilor și

libertăților omului, precum și dezvoltarea economică a țării.

Or, legislația procesual-civilă existentă în Republica Moldova la fel face parte

din domeniul și se referă la ordinea publică.

Respectiv, la soluționarea unei cereri de recunoaștere și încuviințare a

executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii arbitrale străine instanța

urmează să se conducă de aceste prevederi legale și, în cazul în care constată că

hotărârea invocată contravine cadrului legal respectiv, urmează să o respingă.

Eficacitatea hotărârii străine (recunoașterea acesteia și, respectiv, punerea în

executare) pe teritoriul altui stat decât cel în care a fost pronunțată, este subordonată

verificării regularității internaționale. Conformitatea cu ordinea publică a forului

este una dintre cerințele de regularitate ale hotărârilor străine.

Ordinea publică, în acest context, înseamnă respectarea drepturilor

fundamentale, dintre care apar, în prim plan, drepturile procesuale: dreptul la un

proces echitabil și dreptul la apărare.

Iar, în această ordine, Colegiul consideră justă concluzia instanței inferioare de

respingere a cererii depuse de ÎS „Energorînoc”, or, aceasta nu se încadrează la

condițiile ,,regulilor de ordine publică” ce includ principiile fundamentale ce se

referă la echitate și morală, pe care statul dorește să le apere, chiar dacă acest stat

nu a fost implicat nemijlocit în litigiu, normele menite să deservească interesele

politice, sociale și economice ale statului și obligația statului de a respecta

angajamentele sale față de alte state și organizații internaționale.

4

Sub acest aspect, sunt lipsite de temei și alte critici aduse în susținerea cererii

de recurs, sau, cele constatate indică incontestabil la faptul că hotărârea arbitrală din

29 ianuarie 2015 a Institutului de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț a orașului

Stockholm, Suedia contravine ordinii publice a Republicii Moldova și nu poate fi

recunoscută și încuviințată spre executarea silită.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul și de a menține încheierea din 20 iulie 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Întreprinderea de Stat ,,Energorînocʼʼ.

Se menține încheierea din 20 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea Întreprinderii de Stat ,,Energorînocʼʼ cu privire la recunoașterea și

încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii arbitrale

din 29 ianuarie 2015 a Institutului de Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm,

Suedia.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Dumitru Mardari

Tamara Chișca-Doneva

5