2rc-20/18 — recunoașterea și încuviințarea hotărârii arbitrale străine

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău Dosarul nr. 2rc-20/18

Judecător: A. Danilov

D E C I Z I E

02 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat, Ion Druță

examinând recursul declarat de Guvernul Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea Întreprinderii de Stat „Энергорынок” (Ucraina) cu

privire la recunoașterea și încuviințarea executării hotărârii Institutului de Arbitraj

al Camerei de Comerț din Stockholm (Regatul Suediei) din 29 ianuarie 2015,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2017, prin care

s-a recunoscut și s-a încuviințat executarea pe teritoriul Republicii Moldova a

hotărârii Institutului de Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm (Regatul

Suediei) din 29 ianuarie 2015,

c o n s t a t ă:

La 16 iunie 2017, Întreprinderea de Stat „Энергорынок” (Ucraina) a depus

cerere cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării pe teritoriul Republicii

Moldova a hotărârii Institutului de Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm

(Regatul Suediei) din 29 ianuarie 2015.

În motivarea cererii a invocat că, 29 ianuarie 2015, Institutul de Arbitraj al

Camerei de Comerț din Stockholm, a emis hotărârea irevocabilă la acțiunea

Întreprinderii de Stat „Энергорынок” (Ucraina) împotriva Republica Moldova,

reprezentat de Guvernul Republicii Moldova, cu privire la încasarea cheltuielilor

de arbitraj în sumă de 69 339,32 Euro și 132 948,2 SEK.

Susține reclamantul că până în prezent, debitorul nu a executat hotărârea

Institutului de Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm, astfel este nevoit să

se adreseze instanțelor judecătorești ale Republicii Moldova, întru recuperarea

sumelor pretinse.

Solicită Întreprinderea de Stat „Энергорынок” (Ucraina), recunoașterea și

încuviințarea executării pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii Institutului de

Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm ( Regatul Suediei) din 29 ianuarie

2015 și încasarea a cheltuielilor de arbitraj în sumă de 69 339,32 Euro și 132 948,2

SEK.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2017, cererea

înaintată de Întreprinderea de Stat „Энергорынок” (Ucraina) a fost admisă. S-a

recunoscut și s-a încuviințat executarea pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii

Institutului de Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm (Regatul Suediei) din

1

29 ianuarie 2015, prin care s-a încasat din contul statului Republica Moldova,

reprezentat de Guvernul Republicii Moldova, în beneficiul Întreprinderii de Stat

„Энергорынок” (Ucraina) cheltuielile de arbitraj în sumă de 69 339,32 euro și

132 948, 2 coroane suedeze. S-a dispus ca la data devenirii irevocabile a încheierii

și în temeiul hotărârii arbitrale străine să se elibereze titlul executoriu, care va servi

temei pentru inițierea procedurii de executare în condițiile Codului de Executare.

Nefiind de acord cu încheierea menționată, la 04 decembrie 2017, Guvernul

Republicii Moldova a declarat recurs, solicitând casarea încheierii Curții de Apel

Chișinău din 20 noiembrie 2017, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de judecată incorect a respins

demersul Guvernului Republicii Moldova cu privire la atragerea în proces a

Ministerului Economiei și Infrastructurii și Ministerului Finanțelor în calitate de

intervenienți accesorii. Prin urmare, consideră că instanța de judecată a soluționat

problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces.

La 12 februarie 2018, intimatul Întreprinderea de Stat „Энергорынок”

(Ucraina) a prezentat referință pe marginea recursului declarat, solicitând

respingerea acestuia.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Guvernul Republicii Moldova este întemeiat și urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Conform art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul

împotriva încheierii, este în drept, să admită recursul și să caseze integral sau

parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Din materialele dosarului rezultă că, la 16 iunie 2017, Întreprinderea de Stat

„Энергорынок” (Ucraina), prin intermediul lui Gnatiuc Iurii a depus cerere cu

privire la recunoașterea și încuviințarea executării pe teritoriul Republicii Moldova

a hotărârii Institutului de Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm (Regatul

Suediei) din 29 ianuarie 2015.

În conformitate cu dispoziția art. 75 alin. (2) CPC, procesele persoanelor

juridice se susțin în instanță de judecată de către organele lor de administrare, care

acționează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative

sau prin actele lor de constituire, precum și de către alți angajați împuterniciți ai

persoanei juridice sau de către avocați.

Potrivit art. 75 alin. (3) CPC, conducătorul organizației își confirmă

împuternicirile prin documentele prezentate în judecată ce atestă funcția sau

calitatea lui de serviciu ori, după caz, prin actele de constituire. În caz de dizolvare

sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de

administratorul din oficiu sau de lichidator, desemnați în condițiile legii.

Din sensul normelor legale citate supra, Colegiul menționează că

conducătorul organizației își confirmă împuternicirile prin documentele prezentate

în judecată ce atestă funcția sau calitatea lui de serviciu (spre exemplu: Extras din

Registrul de stat al persoanelor juridice) ori, după caz, prin actele de constituire

(spre exemplu: Statutul sau Contractul de constituire a întreprinderii).

În temeiul celor enunțate, Colegiul atestă că reprezentantul Întreprinderii de

Stat „Энергорынок” (Ucraina), Gnatiuc Iurii întru confirmarea împuternicirilor de

2

reprezentare a întreprinderii, a anexat la cererea de recunoaștere și încuviințare a

executării hotărârii arbitrale străine, dispoziția Cabinetul Miniștrilor Ucrainei nr.

154-p din 12.03.2014, prin care, Gnatiuc Iurii a fost numit în calitate de director al

Întreprinderii de Stat „Энергорынок” (Ucraina) (f.d. 113 vol. I).

În acest sens, instanța de recurs, atestă că dispoziția dată, reprezintă o

fotocopie necertificată, înscris din conținutul căreia nu se poate deduce cu

certitudine faptul că Gnatiuc Iurii deține calitatea de director al întreprinderii și

respectiv, este împuternicit de acționa din numele și pe contul întreprinderii.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de fond, a omis să

examineze această chestiune, care este una esențială reieșind din litigiu care

implică elemente de extraneitate.

Or, aceste categorii de cauze urmează a fi examinate cu diligență maximă,

reieșind din caracterul cauzei, împuternicirile limitate a instanței în procedura de

recunoaștere și încuviințare a unei hotărâri arbitrale străine și în special, al

efectelor care le produce o eventuală hotărâre în acest sens.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs consideră necesar de a restitui

prezenta pricină civilă la rejudecare în instanța de fond, pentru a fi examinată

această chestiune, soluție care nu lezează careva drepturi ale participanților la

proces, ci are drept scop examinarea și soluționarea tuturor condițiilor legale

necesare, ca în consecință să fie emisă o hotărâre legală și întemeiată.

Aici, Colegiul menționează că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în

practica sa constantă, a statuat că le revine autorităților naționale, în primul rând,

sarcina de a interpreta și de a aplica normele de natură procedurală, totuși un

formalism excesiv în aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6 &1 din

Convenție, atunci când aceasta se face în detrimentul uneia dintre părți (cauza

Sovtransavto Holding c. Ucrainei nr. 48.553/99, pct. 81), din care considerente

consideră necesar de a explica anumite chestiuni, care au dus la emiterea unei

asemenea soluții cu privire la restituirea pricinii la rejudecare.

Astfel, instanța de recurs consideră ca fiind pertinentă cauza Stone Court

Shipping SA c. Spaniei din 28 octombrie 2003, unde Înalta Curte a menționat că

reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să

asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei

interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare.

Cu trimitere la cele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție evidențiază că interpretarea normelor

procedurale în sensul indicat supra, ce vizează împuternicirile conducătorului unei

organizații, la caz a Întreprinderii de Stat „Энергорынок” (Ucraina), are drept

scop legitim de a asigura securitatea raporturilor juridice și buna administrare a

cauzei deduse judecății, or, Colegiul din materialele administrate în prezenta cauză

nu atestă vreun înscris care să indice la funcția sau calitatea de serviciu a lui

Gnatiuc Iurii în cadrul Întreprinderii de Stat „Энергорынок” (Ucraina), iar

dispoziția Cabinetul Miniștrilor Ucrainei nr. 154-p din 12.03.2014 anexată, nu

reprezintă un înscris prezentat în modul și condițiile prevăzute de lege, care să

ateste cu certitudine funcția și împuternicirile lui Gnatiuc Iurie, respectiv fără

examinarea minuțioasă a acestei chestiuni, soluția ar fi contrară scopurilor

enunțate.

3

Aici, instanța de recurs reține prevederile art. 138 alin. (4) CPC, care

stipulează că înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul

stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în

original când, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanțele pricinii

trebuie confirmate numai cu documente în original sau când copiile de pe

documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum și în alte cazuri când

instanța consideră necesară prezentarea originalului.

Pentru considerentele enunțate mai sus, instanța de recurs ajunge la concluzia

că la caz, o asemenea interpretare nu s-a efectuat în detrimentul unei părți în

proces, însă Colegiul a constatat o chestiune neexaminată de către instanța de fond,

eroare ce poate fi examinată prin remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de

fond.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Guvernul Republicii Moldova.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2017, emisă

în cauza civilă la cererea Întreprinderii de Stat „Энергорынок” (Ucraina) cu

privire la recunoașterea și încuviințarea executării hotărârii Institutului de Arbitraj

al Camerei de Comerț din Stockholm (Regatul Suediei) din 29 ianuarie 2015, cu

restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecător Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

4