2ra-1881/16 — repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1881/16 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: S.Caraman dosarul nr. 2ra-1881/16
instanța de apel: T.Duca, S.Procopciuc, E.Grumeza
Î N C H E I E R E
21 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului,
Judecător: Tatiana Vieru
Judecători: Oleg Sternioală și Valentina Clevadî
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Bajurea Andrei,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către
Barbăscumpă Anatolie împotriva lui Bajurea Andrei privind repararea
prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 22 martie 2016, prin care apelul
declarat de Bajurea Andrei a fost respins, iar apelul depus de către Barbăscumpă
Anatolie admis, fiind casată parțial hotărîrea Judecătoriei Florești din 09 noiembrie
2015, în partea respingerii acțiunii de reparare a prejudiciului material, cu
pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, prin care acțiunea a fost admisă
parțial, în rest, hotărîrea fiind menținută,
c o n s t a t ă:
La 10 octombrie 2014, Barbăscumpă Anatolie a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Bajurea Andrei privind repararea prejudiciului material și
moral.
În motivarea acțiunii Barbăscumpă Anatolie a indicat că, la 13 septembrie
2014 pîrîtul Bajurea Andrei, prin acțiunile sale ilegale îndrepate împotriva sa, a
comis o încălcare a regulilor de convețuire socială, aplicîndu-i lovituri cu pumnul,
cauzîndu-i leziuni corporale ușoare, ceea ce se confirmă prin raportul de constatare
medico legală nr.574 din 16.09.2014.
Afirmă reclamantul că, prin procesul-verbal cu privire la contravenție din
24.09.2014, pentru fapta comisă pîrîtul a fost sancționat cu amendă în mărime de
60 u.c.
Susține că, în urma acțiunilor ilicite ale lui Bajurea Andrei, i-a fost cauzat
prejudiciu material și moral, care urmează a fi compensat de către pîrît, precum și
cele care urmează să le suporte și anume, protezarea dentară cu efectuarea
tratamentului necesar care se evaluează în sumă totală de 600 euro și 2000 lei.
1
Totodată, în urma acțiunilor ilegale a pîrîtului, reclamantul pretinde că i-a fost
cauzat și un prejudiciu moral exprimat prin starea de șoc și de stres în urma
suferințelor fizice și psihice suportate, pe care îl estimează la suma de 10 000 lei.
Motivează prejudiciul moral prin faptul că Bajurea Andrei i-a cauzat fără nici
un motiv o vătămare a integrității corporale, comportîndu-se fără nici un fel de
stimă și respect, fiind umilit în cercul mai multor persoane care au fost prezente la
comiterea acțiunilor ilegale ale pîrîtului.
Solicită reclamantul Barbăscumpă Anatolie, încasarea din contul lui Bajurea
Andrei în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 600 euro, echivalentul
a 11 214 lei și a sumei de 2000 lei, prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei și a
cheltuielilor de judecată suportate pe marginea prezentului litigiu.
Prin hotărîrea Judecătoriei Florești din 09 noiembrie 2015, cererea de
chemare în judecată depusă de către Barbăscumpă Anatolie a fost admisă parțial,
fiind dispusă încăsarea din contul lui Bajurea Andrei în beneficiul lui Barbăscumpă
Anatolie a prejudiciului moral în sumă de 3000 lei. În rest, pretenția privind
repararea prejudiciului moral a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. S-a respins
pretenția privind repararea prejudiciului material. S-a încasat din contul lui Bajurea
Andrei în beneficiul lui Barbăscumpă Anatolie cheltuielile de judecată pentru
acordarea asistenței juridice acordate în instanța de fond în sumă de 1500 lei.
Suplimentar, s-a încasat din contul lui Bajurea Andrei în beneficiul statului taxa de
stat de care a fost scutit reclamantul la depunerea cererii de chemare în judecată, în
sumă de 100 lei.
Nefiind de acord cu hotărîrea enunțată, Barbăscumpă Anatolie și Bajurea
Andrei au declarat apel.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 22 martie 2016, apelul declarat de
Bajurea Andrei a fost respins, iar apelul depus de către Barbăscumpă Anatolie
admis, fiind casată parțial hotărîrea Judecătoriei Florești din 09 noiembrie 2015, în
partea respingerii acțiunii de reparare a prejudiciului material, cu pronunțarea în
această parte a unei noi hotărîri, prin care acțiunea a fost admisă parțial, după cum
urmează. S-a încasat din contul lui Bajurea Andrei în beneficiul lui Barbăscumpă
Anatolie prejudiciul material în sumă de 600 euro, echivalentul în lei moldovenești
la momentul executării hotărîrii. Suplimentar, s-a încasat din contul lui Bajurea
Andrei în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 693 lei. În rest, hotărîrea a fost
menținută.
Invocînd ilegalitatea deciziei enunțate, la 27 iunie 2016, Bajurea Andrei a
declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curții de
Apel Bălți din 22 martie 2016 și casarea parțială a hotărîrii Judecătoriei Florești din
09 noiembrie 2015, în partea admiterii acțiunii, cu pronunțarea în acestă parte a
unei noi hotărîri, prin care acțiunea privind repararea prejudiciului material și
moral înaintată de către Barbăscumpă Anatolie să fie respinsă ca fiind
neîntemeiată.
În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii, instanțele de
judecată au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și
elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii.
2
La fel s-a indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și
neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care
trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.
În rezultat, instanțele ierarhic inferioare s-au eschivat de la exercitarea
obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat
superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat
toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și
neîntemeiate de admitere parțială a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct
dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.223-230).
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată a fost pronunțată la 22 martie
2016 (f.d.211) și recepționată de către recurentul Bajurea Andrei la 27 aprilie 2016
(f.d.219), iar recursul a fost depus la 27 iunie 2016 (f.d.223), motiv ce impune
instanța de recurs să constate prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, că
recursul a fost declarat în termen.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge
la concluzia că recursul declarat de către Bajurea Andrei, urmează a fi declarat
inadmisibil.
În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți
la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care
nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat
analogia legii sau analogia dreptului.
Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural
au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un
judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în
absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora
ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de
desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane
care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de
judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului enunțat prevede expres că, săvîrșirea altor încălcări
decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în
cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită
a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de
către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au
dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
3
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 alin. (2), (3) și (4).
Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către
Bajurea Andrei, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei
instanței de apel.
Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a
constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a),
care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care
recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Bajurea Andrei, poartă un
caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei
instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Cele relatate mai sus derivă și din dispoziția articolului 13 din Convenția
Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît
în practică, cît și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi
considerate ca fiind „serioase și legitime" conform Convenției (a se vedea c.
Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII, c.
Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991 și c. Rebait și alții contra Franței, Comisia
Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Bajurea Andrei, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Bajurea Andrei, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
Judecător: Tatiana Vieru
Judecători: Oleg Sternioală
Valentina Clevadî
4