2ra-1705/16 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-1705/16 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Judecătoria Dondușeni Dosarul nr.2ra-1705/16

Judecător: L. Țurcan

Curtea de Apel Bălți

Judecători: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi

Î N C H E I E R E

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valeriu Doagă,

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Albu

Grigore,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Albu

Grigore împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Judecătoriei Edineț,

intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Centrul

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, Ministerul Afacerilor

Interne al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 07 aprilie 2016 prin care cererea de

apel declarată Albu Grigore a fost respinsă, iar cererea de apel declarată de către

Judecătoria Edineț a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Dondișeni din 03 decembrie

2015 a fost casată și menținută încheierea Judecătoriei Dondișeni din 03 septembrie

2015,

C O N S T A T Ă :

La 27.05. 2015 Albu Grigore a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Judecătoriei Edineț,

intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor al Repubicii Moldova, Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, Ministerul Afacerilor Interne cu

privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat faptul că, în rezultatul alegerilor

electorale din iunie 1999 și voința cetățenilor satului, a devenit primar al comunei

Gordineștii Vechi, raionul Edineț. Obligațiile de serviciu le îndeplinea cinstit și

oneros pînă la alegerile din iunie 2003.

Din anul 2000 organele de urmărire penală au intentat în privința sa un dosar

penal cu nr.20011140152, despre folosirea surselor financiare contrar destinației în

sumă de 108 500 lei, conform art, 155/2 alin. 2 Cod Penal. După un an de

desfășurare a urmăririi penale, dosarul penal a fost clasat din lipsa elementelor

1

infracțiunii.

Ulterior, un alt dosar a fost intentat în privința sa conform art. 184 Cod Penal,

care la data de 20.06.2003 a fost clasat prin sentința Judecătoriei Edineț, din lipsa

elementelor constituitive ale infracțiunii.

La 20.06.2006 organele de urmărire penală, din nou intentează un dosar penal

în baza art. 327 alin. 2) lit. b) Cod Penal, cu nr. 2006140159 și conform sentinței

Judecătoriei Edineț din 15.04.2010 i-a fost aplicată o amendă în mărime de 500

unități convenționale ceea ce constituie 10 000 (zece mii) iei, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de primar pe termen de doi ani.

Prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 18.01.2011 a fost achitat din

motivele că acțiunile sale nu întrunesc elementele infracțiunii.

Afirmă că, în privința sa a fost încălcată Legea privind protecția datelor cu

caracter personal art. 4 alin 1) lit. a), art. 8, 12 alin. 2), art. 15 (neactualizarea

datelor).

Menționează că, a înaintat o cerere privind eliberarea cazierului judiciar la

Comisariatul general de poliție și a primit răspuns că, în privința sa sunt intentate un

șir de dosare penale. Înaintînd o cerere și prezentînd probe convingătoare că toate

dosarele au fost clasate, a primit următorul răspuns: ’’Direcția generală urmărire

penală a IGP, în limitele competenței a examinat petiția dumneavoastră, adresată

Ministerului Afacerilor Interne, privind înscrierea d-stră., în Registrul informației

criminalistice și criminologice. S-a constatat că, conform evidențelor operative ale

Serviciului Tehnologii Informaționale ale MAI, în afară de cele patru cauze penale,

pe care Baza centrală de date este introdusă informația despre deciziile definitive

adoptate în privința d-tră a mai fost instrumentată încă o cauză penală,,.

Astfel, cauza penală nr. 2006140159 a fost pornită la 20.06.2006 în baza art.

327 alin. 2 Codul Penal, iar la 16.10.2006 Procuratura raionului Edineț a expediat

cauza cu rechizitoriu în instanței de judecată, pentru examinare în fond. Prin urmare,

pentru a opera modificările cu Registrul informației criminalistice și criminologice,

era necesar de a prezenta o copie a deciziei definitive, pe marginea cauzei penale nr.

2006140159, la sediul Serviciului Tehnologii Informaționale le sediul Serviciului

Tehnologieii Informaționale al MAI situat în mun. Chișinău, str. Iacob Hîncu 3A.

Consideră, că această obligațiune necesita de a fi efectuată de către

Judecătoria Edineț și nu de el.

Prin neexecutarea de către persoanele cu funcție de răspundere a atribuțiilor

de serviciu, consideră ca lui i-a fost cauzat prejudiciu material - servicii juridice -

2000 lei, achitarea cazierului juridic 40 – lei și prejudiciul moral pe care-1 estimează

în mărime de 50 000 lei.

Ministerul Justiției la 27.07.2015 a înaintat o referință prin care a calificat

pretențiile înaintate de Albu Grigore ca fiind neîntemeiate invocînd în acest sens ,că

potrivit art. 1398 alin. 3) Cod Civil o altă persoană decît autorul prejudiciului este

obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege, deci, în

acest caz legislația în vigoare stabilește obligația Mnisterului Justiției de a

2

reprezenta statul doar în cazurile privind repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești (Legea 1554), ori prin încălcarea termenului de examinare a

cauzei sau la executarea hotărîrii judecătorești (Lege 87).

Prin urmare, survenirea răspunderii statului prin acțiunile ilicite ale organelor

de drept apare doar în cazurile expres stabilite de Legea 1545.

Mai mult, art. 1) din Legea menționată stabilește că prezenta lege constituie

actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de

răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite

comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de

procuratură și de instanțele judecătorești.

Reieșind din cele menționate indică, că făcînd o analiză a pretențiilor înaintate

de către reclamant cu prevederile legale se poate de constatat că acțiunea

reclamantului nu constituie obiectul de aplicare a art. 3 și 6 din Legea nr. 1545. Iar

în caz de neaplicarea legii nominalizate, în speța dată nu poate fi vorba nici de

prejudiciul cauzat pentru a fi recuperat din contul statului.

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal în referința

depusă la 31.07.2005 a invocat că la 23.03.2015 a inițiat controlul nr. 02-11/61/15 ,

în baza petiției înaintate de către Albu Grigore, care a menționat pretinsul fapt de

prelucrare inexactă a datelor cu caracter personal, de către Serviciul tehnologii

informaționale al MAI RM în Registrul informației criminalistice criminologice.

Reclamantul a indicat că, în urma adresării la Serviciul Tehnologii

Informaționale a MAI în vederea obținerii cazierului judiciar, acesta fiind informat

despre faptul existenței a 5 cauze penale intentate în privința sa, dintre care în 4

fiind introdusă informația despre deciziile definitive adoptate, iar cauza penală cu

nr. 2006140159 pornită de către Procuratura raionului Edineț la 20 iunie 2006, în

baza art. 327 alin. 2) lit. b) Cod Penal, a fost expediată la 16 octombrie 2006 în

instanța de judecată spre examinare în fond.

Totodată, la momentul adresării lui Albu Grigore Serviciul Tehnologii

Informaționale al MAI, a comunicat că nu dispunea de informații asupra finalizării

acestui caz, din care considerente, a solicitat prezentarea copiei deciziei definitive

pe marginea cauzei penale nr. 2006140159, în vederea operării modificărilor

corespunzătoare în Registrul informației criminalistice și criminologice.

Indică Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, că în

aceste condiții reclamantul a indicat, că prelucrarea datelor cu caracter personal a

fost efectuată de către organul urmărire penală în absența consimțămîntului acestuia,

motiv pentru care obligația de a actualiza /modifica/ rectifica datele cu caracter

personal care-1 vizează, revine entității care a generat nemijlocita prelucrare a

datelor.

În rezultatul interpelării Serviciul Tehnologii Informaționale al MAI la

26.03.2015, acesta a comunicat că lui Grigore Albu, anterior i s-a eliberat cazierul

judiciar cu mențiunea „persoana este înscrisă în Registrul informației criminalistice

3

și criminologice al Republicii Moldova”, din motivul neexpedierii de către instanța

de judecată a sentinței definitive pe cauza penală. nr. 2006140159 în adresa entității

responsabile de operarea modificărilor respective.

Mai mult, Serviciul Tehnologii Informaționale al MAI a informat că, urmare a

realizării anterioare de către Albu Grigore a dreptului de intervenție în partea ce

vizează rectificarea datelor cu caracter personal în Registrul informației

criminalistice și criminologice, a fost solicitată de la Judecătoria raionului Edineț

copia sentinței (care nu a fost expediată de entitatea în cauză). Ulterior, în baza

sentinței din 10.03.2015, au fost operate completări corespunzătoare ale informației

în Registrul informației criminalistice și criminologice.

În temeiul celor expuse, precum și luînd în considerație prevederile art. 18 ai

Legii privind protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu care orice

persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter

personal efectuată ilegal sau căreia i-au fost încălcate drepturile și interesele

garantate de prezenta lege, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal consideră ,că reclamantul are dreptul de a sesiza instanța de judecată

pentru repararea prejudiciilor materiale și morale.

La 19 august 2015 reclamantul Albu Grigore a înaintat o cerere de

concretizare a pretențiilor prin care a solicitat atragerea în calitate de copîrît a

Judecătoriei Edineț și încasarea de la Judecătoria Edineț prin intermediul

Ministerului Finanțelor a prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei și celui material

în mărime de 2040 lei, invocînd suplimentar prevederile art. art. 1404 și 1422 Cod

civil și Legea contenciosului administrativ.

Prin încheierea primei instanțe din 03 septembrie 2015 a fost admis demersul

reclamantului Albu Grigore, privind introducerea reprezentantului Judecătoriei

Edineț în calitate de copîrît în pricina civilă enunțată.

Prin hotărîrea judecătoriei Dondușeni din 03 decembrie 2015 acțiunea a fost

admisă parțial.

S-a încasat din contul Judecătoriei Edineț în beneficiul lui Albu Grigore

prejudiciul moral în sumă de 5 000 ( cinci mii ) lei, cheltuielile de judecată conform

bonului de plată Seria EP nr. 439753 din 10.07.2015 în sumă de 2 000 (două mii) lei

și cheltuielile de deplasare în sumă de 1174 (una mie una sută șaptezeci și patru) lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se

încadrează parțial în prevederile legii.

Invocînd ilegalitatea hotărîrii primei instanțe, la 28 decembrie 2015, în

termenul prevăzut de lege, Judecătoria Edineț a depus cerere de apel nemotivată

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii contestate cu apel și

emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii înaintate.

La 29 decembrie 2015, Albu Pavel la fel a contestat hotărîrea instanței de

fond, prin care a solicitat casarea parțială a hotărîrii primei instanțe și emiterea unei

noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

4

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 07 aprilie 2016, apelul declarat de către

Albu Grigore a fost respins. Apelul declarat de către Judecătoria Edineț a fost

admis, hotărîrea Judecătoriei Dondușeni din 03 decembrie 2015 a fost casată și

emisă o nouă hotărîre respingere a acțiunii înaintate. Încheierea Judecătoriei Edineț

din 03 septembrie 2015 prin care s-a dispus atragerea ca copîrît pe cauza dată a

Judecătoriei Edineț a fost menținută.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

Judecătoria Edineț și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului iar argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate iar cererea de

apel depusă de către Albu Grigore, poartă un caracter pur declarativ nefiind probată

la caz prin prisma art 118 CPC.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 08 iunie 2016, Albu Grigore

a depus cerere de recurs, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și parțial a hotărîrii primei instanțe cu emitere unei noi hotărîri de

admitere integrală a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, acesta a indicat că, decizia instanței de apel a fost

adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material și cu încălcarea normelor

de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a litigiului.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 03

decembrie 2015 a fost contestată cu recurs de către Albu Grigore la 08 iunie 2016.

Conform avizului de recepție anexat la materialele cauzei, copia deciziei motivate a

instanței de apel a fost recepționată de către Albu Grigore la 20 mai 2016, astfel,

prin prisma art. 425 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, consideră recurul depus în termen. (f.d.

219 V-I).

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului

se va decide în lipsa acesteia.

La data de 21 iunie 2016, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție a expediat în adresa tuturor

participanților pe dosar copia recursului depus de către Albu Grigore, cu informarea

concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinței.

La 21 iulie 2016 și la 25 iulie 2016, Judecătoria Edineț a depus referința la

cererea de recurs depusă de către Albu Grigore, prin care a solicitat respingerea

recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea deciziei instanței de apel.

Ulterior la 22 iulie 2016, Centrul Național pentru protecția datelor cu caracter

personal a depus referința la cererea de recurs declarată de către Albu Grigore, prin

5

care a solicitat admiterea recursului cu determinarea unei despăgubiri rezonabile

suferinței fizice și psihice suportate de către recurent.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de Albu

Grigore, Colegiul atestă că acesta nu indică nici un argument vis-a-vis de legalitatea

deciziei instanței de apel.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în cererea de recurs declarată

de Albu Grigore, nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În această ordine de idei și prin prisma celor menționate, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul depus de Albu Grigore ca fiind inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu dispoziția art. 432 alin. (1) C.P.C., părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C..

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, temeiurile recursului declarat nu se

încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît,

cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material și procesual, iar

recursul fiind vădit neîntemeiat.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial

și de Contencios Administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute

la art. 433 C.P.C. și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C..

În acest sens, instanța de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1)

C.P.C., în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.

433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

6

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material și respectînd normele

de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Albu Grigore ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C.,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Albu Grigore se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

7