2ra-1808/16 — incasarea sumei

Prima instanță: M. Muruianu. dosarul nr. 2ra-1808/16

Instanța de apel: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, Șt. Niță.

Î N C H E I E R E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Tamara Chișcă-Doneva

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

recurenții Nelea și Ghenadie Ivasiuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Servcomloc” împotriva Nelei și Ghenadie Ivasiuc cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Nelea și Ghenadie Ivasiuc șia fost menținută

hotărârea judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 17 martie 2015,

c o n s t a t ă

La 05 ianuarie 2015, reclamantul S.R.L.„Servcomloc” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Nelei și Ghenadie Ivasiuc cu privire la încasarea

datoriei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în temeiul contractului din 03

martie 2008, încheiat cu S.A. “Agenția municipală de ipotecă din Chișinău”

gestionează blocul locativ din mun. Chișinău, str. Alba Iulia 97/2.

Susține reclamantul că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3930

din 24 mai 2002, apartamentul nr. 56 situat pe str. Alba Iulia 97/2, mun. Chișinău

aparține pârâților Nelea și Ghenadie Ivasiuc.

Specifică reclamantul că, în calitate de proprietari ai apartamentului

respectiv, pârâții Nelea și Ghenadie Ivasiuc sunt obligați să achite plata pentru

serviciile locativ-comunale.

Indică reclamantul că, la 01 octombrie 2014, din motivul neachitării la timp

a plăților destinate pentru serviciile locativ-comunale, pârâții Nelea și Ghenadie

Ivasiuc, au acumulat o datorie în mărime de 4 067 lei și 41 bani.

Afirmă reclamantul că, a înștiințat lunar pârâții prin intermediul bonurilor de

plată expediate în adresa acestora despre necesitatea achitării datoriei, însă aceștia

din urmă au refuzat achitarea sumei în mărime de 4067 lei și 41 bani.

Cere reclamantul S.R.L. „Servcomloc” încasarea din contul pârâților Nelea

și Ghenadie Ivasiuc în beneficiul reclamantului a datoriei în mărime de 4067 lei și

41 bani și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 17 martie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a dispus încasarea din contul pârâților Nelea și

Ghenadie Ivasiucîn beneficiul reclamantului S.R.L. „Servcomloc” a datoriei în

mărime de 3276 lei și 85 baniși a taxei de stat în mărime de 270 lei. În rest acțiunea

a fost respinsă ca tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016, a fost respins

apelul declarat de către Nelea și Ghenadie Ivasiuc și a fost menținută hotărârea

judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 17 martie 2015.

La 06 iunie 2016, recurenții Nelea și Ghenadie Ivasiuc, au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cerând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și casarea parțială a

hotărârii primei instanțe în partea admiterii cererii deîncasare a datoriei în mărime

de 3 276 lei și 85 bani și a taxei de stat în mărime de 270 lei, cu pronunțarea unei

hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurenții au indicat că nu sunt de acord cu decizia

instanței de apel și nici cu hotărârea primei instanțe, deoarece acestea ar fi fost

emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Mai mult ca atât, consideră recurenții că ambele instanțe de judecată nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și eronat ar fi interpretat-o.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către recurenții Nelea

și Ghenadie Ivasiuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, dar au formulat critici ce se

axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel și prima instanță, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă

motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către recurenții Nelea și Ghenadie Ivasiuc, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul recurenților, Nelea și Ghenadie Ivasiuc, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Mihai Poalelungi

judecătorul

Judecătorii Tamara Chișcă-Doneva

Ion Druță