2ra-1767/18 — încasarea prejudiciului material

Dosarul nr.2ra-1767/18

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Central (V. Puica)

Instanța de apel - Curtea de Apel Chișinău (V. Buhnaci, L. Pruteanu, M. Guzun,)

Î N C H E I E R E

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Agenția

Municipală de Ipotecă din Chișinău”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Rusu Natalia

împotriva Societății pe Acțiuni „Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău”,

intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Servcomloc”, privind

încasarea despăgubirilor materiale și morale,

împotriva deciziei din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău, și menținută

hotărârea din 06 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 19 august 2016, Rusu Natalia s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de

chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Agenția Municipală de Ipotecă

din Chișinău” intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Servcomloc”

solicitând încasarea sumei de 56 924 lei, cu titlu de costuri a lucrărilor efectuate

pentru reparația acoperișului, 6000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea

expertizei, 10 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral, 9000 de lei cu titlu cheltuieli

pentru asistență juridică și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că la 05 mai 2004 a încheiat cu Agenția

Municipală de Ipotecă din Chișinău un contract de investiții privind construcția

spațiului locativ de pe str. Busuiocești 16, mun. Chișinău, compus din trei

camere, cu suprafață de 73,8 metri pătrați.

Conform condițiilor contractuale, Rusu Natalia s-a obligat să achite integral

costul lucrărilor, iar Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău să transmită în

proprietate reclamantei spațiul în cauză.

Potrivit informației Agenției Municipale de Ipotecă din Chișinău în anul 2004,

clădirea a fost dată în exploatare, iar ulterior a început a locuit în apartament.

Rusu Natalia a relatat că și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra

imobilului în anul 2014.

1

Reclamanta a invocat că până la înregistrarea dreptului de proprietate asupra

ap.34 de pe str. Busuiocești 16 de nenumărate ori s-a adresat pârâtului, verbal și

în scris, despre defectele constructive ale acoperișului, din cauza căruia aveau

loc scurgeri de apă în tavan și pe pereți, afectându-i spațiul locativ, mobila,

podeaua și pardoseala din tavan.

Însă ultimul nu răspundea la corespondență, dar nici nu înlătura defectele

constructive din acoperiș, a fost nevoită să apeleze la serviciile unui expert în

domeniu, pentru a se stabili defectele construcției din acoperiș și să angajeze o

societate specializată, care a efectuat lucrările de reparație, conform concluziei

expertului și devizului de cheltuieli.

Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău a fost informată despre data

efectuării expertizei, de două ori, dar nu s-a prezentat la fața locului, precum n-a

solicitat nici amânarea sau efectuarea expertizei în lipsa sa. Ultimul nu a

acceptat efectuarea lucrărilor de reparație ale acoperișului nici până la efectuarea

expertizei, nici după efectuarea ei. La solicitarea sa de a-i achita cheltuielile de

efectuare a expertizei, pârâtul nu s-a expus.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral reclamant a

menționat că crește și educă de una singură doi copii minori, iar atitudinea

neglijentă, indiferentă, nepăsarea cu care a fost și este tratată până în prezent, i-a

cauzat un mare disconfort și suferințe morale, în special, în perioada cu ploi

abundente, când era nevoită să apeleze la ajutorul vecinilor pentru evacuarea

apei cu mai multe vase. Mai mult, după fiecare două, trei luni a fost nevoită să

efectueze reparații curente, pentru înlăturarea mirosului insuportabil de mucegai

din apartament, lucrări pe care le efectua de una singură în nopți cu doi copii

mici în casă.

Prin hotărârea din 06 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a încasat din contul Societății pe Acțiuni „Agenția Municipală de Ipotecă

din Chișinău” în beneficiul Nataliei Rusu suma de 56 924 lei, cu titlu de costuri a

lucrărilor efectuate pentru reparația acoperișului, 10 000 de lei cu titlu de prejudiciul

moral, 6000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei și 5444,22 lei cu

titlu cheltuieli de judecată, în total suma de 78368,22 (șaptezeci și opt mii trei sute

șaizeci și opt, 22) lei.

S-a încasat din contul Societății pe Acțiuni „Agenția Municipală de Ipotecă

din Chișinău” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 863,50 lei. În rest,

acțiunea a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că în urma scurgerilor de apă de pe

acoperișul blocului, în apartamentul nr.34 din str. Busuiocești 16, mun. Chișinău a

fost necesară reparația imobilului, iar mărimea prejudiciului cauzat constituie

suma de 57 696,20 lei.

Conform raportului de expertiză cauza scurgerilor de apă, este efectuarea

lucrărilor acoperișului contrar normativelor și anume, nerespectarea rostului

dintre pante, lipsește hidroizolarea la unirea dintre pante a acoperișului,

geometria țiglei metalice este schimbată, necorespunderea unghiului de scurgere

conform normativului, s-au depistat spatii de acumulare a apelor pluviale,

deteriorarea stratului suport, prezența crăpăturilor pe acoperiș, acumularea

deșeurilor pe suprafață acoperișului.

2

Pentru efectuarea lucrărilor de reparație reclamanta a încheiat un contract de

antrepriză cu Societatea cu Răspundere Limitată „Domax Con Prim”, iar potrivit

actului de predare-primire a lucrărilor de reparație costul total a lucrărilor a fost

de 56 924,05 lei.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral instanța a

constatat că din cauza neîndeplinirii obligațiunilor contractuale de către Agenția

Municipală de Ipotecă din Chișinău, reclamantei i-au fost cauzate daune morale

esențiale exprimate prin suferințe psihice, disconfortul suportat de ea cât și de

copii minori, lipsa de receptivitate și responsabilitate la petițiile înaintate

Agenției, perioada îndelungată a incomodităților enumerate, inclusiv efectuarea

reparațiilor curente, pentru înlăturarea mirosului insuportabil de mucegai din

apartament.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 06 iulie 2017, Agenția

Municipală de Ipotecă din Chișinău a declarat apel împotriva hotărârii din 06 iunie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, solicitând casarea hotărârii menționate și

respingerea cererii de chemare în judecată depusă de Rusu Natalia.

Prin decizia din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău și s-a menținut hotărârea

din 06 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 04 iulie 2018, Societatea pe Acțiuni „Agenția Municipală de Ipotecă din

Chișinău” a declarat recurs împotriva deciziei din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 06 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

solicitând casarea acestora și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea depusă de

Rusu Natalia să fie respinsă.

Ca temei de drept recurent a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de

procedură civilă care stipulează că se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în

mod eronat legea.

În motivarea recursului a reiterat că acțiunea înaintată de reclamantă este tardivă,

însă la examinarea cauzei instanțele învestite cu judecarea fondului nu au ținut cont de

prevederile art.269 și 968 alin.(2) Cod civil și au calculat termenul de prescripție din

19 noiembrie 2014, data semnării procesului verbal privind transmiterea-primirea

apartamentului nr.34.

În opinia recurentului instanța nu a dat o apreciere corectă actului de transmitere-

primire a apartamentului, deoarece prin actul menționat nu a fost transmis

apartamentul, ci dreptul de proprietate asupra apartamentului, după achitarea integrală

a costului imobilului, conform prevederilor contractului de investiții.

Recurentul susține că termenul de prescripție curge din data recepționării

construcției și nu din data înregistrării dreptului de proprietate asupra construcției, pe

numele beneficiarului.

Referitor la aprecierea probelor de către instanțele ierarhic inferioare, recurentul a

menționat că au fost apreciate în mod arbitrar. Concluziile referitoare la calitatea

lucrărilor de construcție executate și incluse în raportul de constatare tehnico-științific

au caracter general și nu este indicat nici o normă din construcție care a fost încălcată.

Totodată, la efectuarea expertizei nu a fost luată în calcul perioada de exploatare a

construcției și momentul cercetării viciilor.

Recurentul consideră că soluția instanței de apel nu conține nici o argumentare

3

clară referitor la argumentele invocate în cererea de apel. Nu s-a expus asupra

admisibilității ca probă a constatării tehnico-științifice, asupra raportului juridic

existent între părți și asupra argumentelor referitoare la stabilirea corectă a

momentului curgerii termenului de prescripție.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 30 ianuarie 2018.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de comunicare nr. 5341, instanța de apel a expediat

participanților la proces copia decizie motivate la 26 aprilie 2018. Recurentul a indicat

că a recepționat-o la 04 mai 2018.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 04 iulie 2018, respectiv în termenul prevăzut

de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

4

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău”, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea pe Acțiuni „Agenția

Municipală de Ipotecă din Chișinău”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

5