SAGER AND OTHERS v. AUSTRIA

SAGER AND OTHERS v. AUSTRIA (CtEDO, 2022)

A patra secție DECIZIE Nr. 61827/19 Philip SAGER și alții împotriva Austria Curții Europene a Drepturilor Omului (A IV-a secțiune), care așezează la 22 noiembrie 2022 în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan , Președintele Anja Seibert-Fohr , Ana Maria Guerra Martins , judecători și Veronika Kotek, grefier adjunct al secțiunii interioare , având în vedere: cererea (n. 61827/19) împotriva Republicii Austria a depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 22 noiembrie 2019 de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), care au fost reprezentați de dl W. Renzl, un avocat care practică la Viena; după ce a deliberat, decide după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la plângeri în temeiul articolelor 9, 11 și 14 din Convenția cu privire la refuzul autorităților austriece de a înregistra „Church of the Flying Spaghetti Monster” în calitate de comunitate religioasă ( religioase Bekenntnisgemeinschaft ) în conformitate cu Actul privind statutul juridic al Comunităților religioase ( Bundesgesetz über die Rechtspersönlichkeit von religiösen Bekenntnisgemeinschaften ; „Legea Comunităților Religioase” . Reclamanții sunt adepți ai „Church of the Flying Spaghetti Monster”, așa-numit „Pastafarieni” și reprezentanți ai ramului austriac al „Church”. Conform legii austriece, grupurile religioase care nu beneficiază deja de statutul de drept public al unei biserici sau al unei societăți religioase recunoscute legal (gesetzlich aerkannte Kirche oder Religionsgesellschaft ) pot solicita înregistrarea ca comunitate religioasă în temeiul Legii Comunităților religioase (pentru o descriere detaliată a legislației interne relevante, a se vedea Religiigemeinschaft der Zeugen Jehovas și alții c. Austria , nr. 40825/98 §§ 55, 31 iulie 2008). Pentru înregistrarea în temeiul Legii Comunităților Religioase, secțiunea 3 și 4 din Lege necesită dovezi ale conținutului și practicii religiei, a unei doctrine religioase și a drepturilor și obligațiilor religioase ale adepților, precum și a cel puțin 300 de adepți rezidenți în Austria care nu sunt afiliați cu alte societăți sau comunități religioase. La 11 iunie 2014 Oficiul pentru Afaceri Religioase (Kultusatt) ) din Federal Chancellery a respins cererea reclamanților de a avea „Church of the Flying Spaghetti Monster” (pentru o descriere a acestei „Church”, scrierile sale și alte informații relevante, a se vedea Wilde v. Olanda (dec.), nr. 9476/19, §§§ 33, 9 noiembrie 2021, recunoscută ca o comunitate religioasă. Acesta a susținut, în special, că „Church” lipsește o doctrina religiosă și, judecând din documentele justificative furnizate de solicitanți, s-a perceput ca o mișcare ironică sau critică cu scopuri educaționale, științifice și politice, mai degrabă decât o religie. Reclamanții au apelat și au susținut că au furnizat suficiente dovezi ale conținutului religios și practicii prin intermediul legilor sale și a „Pastafarian Pastecism”, un document care descrie doctrina religiosă, scrierile și practicile. La 12 ianuarie 2015 Curtea Administrativă Federală ( Bundesverwaltungsgericht ) a anulat decizia Oficiului pentru Afaceri Religioase. Acesta a concluzionat, pe de o parte, că cererea reclamanților de înregistrare a fost deficientă, deoarece nu a arătat, după cum prevede Legea Comunităților Religioase, rite, servicii religioase regulate, difuzarea sarcinilor religioase sau participarea la viața sa religioasă de cel puțin 300 de adepți care locuiesc în Austria. Pe de altă parte, a susținut că decizia Oficiului Afacerilor Religioase a demonstrat deficiențe grave în determinarea faptelor care nu permit o decizie concluzantă în această privință. La 5 iunie 2015, Oficiul Afacerilor Religioase a emis o nouă decizie după ce a pus întrebări suplimentare reclamanților. Autoritatea a concluzionat că „Church of the Flying Spaghetti Monster” nu a îndeplinit cerințele din Legea Comunităților Religioase, deoarece nu deținea servicii religioase regulate sau diseminarea sarcinilor religioase față de adepți și nu a dovedit existența de 300 de adepți activi rezidenți în Austria. Solely a fost furnizată o listă de 444 nume, dar nu au fost semnate declarații de către acești indivizi pentru a dovedi aderarea la "Church" și neafiliarea lor la orice altă societate sau comunitate religiosă. Reclamanții au apelat din nou și au susținut că Legea Comunităților Religioase nu include o cerință de servicii religioase. Martie 2018 Curtea Administrativă Federală, după ce a auzit reclamanții și martorii lor, a respins recursul. Acesta a concluzionat că, deși „Church” avea aspecte transcendentale, simboluri și învățăminte rudimentare, nu avea reguli organizaționale pentru acte ceremoniale, religioase și liturgice și participarea activă a cel puțin 300 de adepți rezidenți în Austria, cum ar fi în servicii religioase sau difuzarea sarcinilor religioase. La 5 iulie 2015, reclamanții au apelat la Curtea Constituțională ( Verfassungsgerichtshof ) susținând că limitarea domeniului de aplicare al Actului Comunităților Religioase la comunitățile “religioase” a fost neconstituțională deoarece a discriminat ideologiile neconfessionale ( Weltanschauungen ). Octombrie 2017 Curtea Constituțională a refuzat să trateze apelul pentru lipsa întrebărilor constituționale și a perspectivelor de succes și a transferat-o la Curtea Supremă Administrativă ( Verwaltungsgerichtshof ). La 30 aprilie 2019 aceasta din urmă a respins recursul pentru lipsa unor chestiuni juridice de importanță fundamentală, deoarece hotărârea Curții Administrative Federale s-a bazat, de asemenea, pe un raționament alternativ viabil ( tragfähige Alternativbegründung ), și anume pe nerespectarea numărului necesar de adepți. În timp ce procedurile care urmează să fie înregistrate ca comunitate religioasă erau încă în așteptare, în 26 martie 2015 reclamanții au înregistrat „Asociația Pastafară pentru promovarea gândurilor Monstrului Flying Spaghetti în Austria” ( Pastafarischer Verein zur Förderung der Gedanken an das Fliegende Spaghettimonster în Österreich ) ca o asociere regulată în temeiul Legii Asociațiilor (Vereinsgesetz ). Potrivit reclamanților, asociația a fost înregistrată ca alternativă în așteptarea încheierii procesului lung de înregistrare ca comunitate religioasă. Reclamanții s-au plâns numai în temeiul art. 9, și în legătură cu art. 11 și 14 din Convenție, despre refuzul de a înregistra „Church of the Flying Spaghetti Monster” ca comunitate religioasă. Ei au susținut că motivele pentru refuzul acestui statut, cum ar fi lipsa ritelor religioase sau a serviciilor religioase, nu erau în conformitate cu legea și cu dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie consemnată în Convenție. În plus, ei se bazează pe art. 11, singur și coroborat cu art. 14 din Convenție, susținând că au fost împiedicați să se asocieze liber ca comunitate religioasă și să beneficieze de beneficiile acestui statut, care este nejustificabil acordat numai comunităților “religioase” și nu ideologiilor nereligioase. La început, Curtea remarcă că în centrul litigiului se află afirmația reclamanților că „Church of the Flying Spaghetti Monster” sau „Pastafarianism” este o „religiune” sau „credință” în sensul articolului 9 din Convenție și, prin urmare, aceaceasta ar trebui să beneficieze de garanțiile relevante ale Convenției. Prin urmare, Curtea va aborda în primul rând cererea formulată de reclamanții în temeiul art. 9 din Convenție. Principiile generale relevante pentru această întrebare au fost rezumate în De Wilde (citate mai sus, §§ 51) în cazul în care Curtea a susținut că, deși conceptul de „religiune sau credință” în sensul de a fi protejat de art. 9, trebuie interpretat în mare măsură, acest lucru nu înseamnă că toate opiniile sau condamnările trebuie să fie considerate ca atare (a se vedea destul de v. Regatul Unit , nr. 2346/02, § 82, CEDO 2002 III). Curtea a susținut că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie devine doar cele opinii care ating un anumit nivel de cogență, gravitate, coeziune și importanță. Cu toate acestea, cu condiția ca această condiție să fie îndeplinită – și atunci când s-a stabilit astfel art. 9 se aplică – datoria statului de neutralitate și imparțialitate este incompatibilă cu orice putere din partea statului pentru a evalua legitimitatea convingerilor religioase sau modul în care aceste convingeri sunt exprimate (a se vedea S.A.S. Franța [GC], nr. 43835/11, § 55, CEDH 2014 și Eweida și alții v. Regatul Unit , nr. 48420/10 și altele 3 , § 81, ECHR 2013, cu alte referințe). În special, având în vedere obiectivele pentru care a fost înființată mișcarea pastafariana, Curtea nu a considerat pastafarianismul ca fiind o „religiune” sau o „credință” în sensul articolului 9 din Convenție. Prin urmare, Curtea a susținut că art. 9 nu se poate aplica nici la „Church of the Flying Spaghetti Monster” și nici la cei care susțin să-și profeseze doctrinele (ibid., §§ 55). În ceea ce privește acest caz, Curtea nu vede nici un motiv de a reține altfel. De asemenea, aceasta remarcă faptul că Pastafaranismul s-a perceput ca o mișcare ironică și critică cu scopuri educaționale, științifice și politice și nu are rite religioase, sarcini și un activ următor în Austria, Oficiul pentru Afaceri Religioase și Curtea Administrativă Federală au aplicat în mod corespunzător cele de mai sus standardele menționate care necesită un anumit nivel de cogenție, gravitate, coeziune și importanță. Curtea, din partea sa, nu vede niciun motiv să se dezvolte de concluziile obținute de Biroul Afacerilor Religioase în decizia sa din 5 iunie 2015 sau de Curtea Administrativă Federală în decizia sa din 22 martie 2018, care apar cu atenție măsurate și nu în nici un fel arbitrar sau illogic (comparatul Wilde , citat mai sus § 53). În consecință, plângerile în temeiul articolului 9 din convenție privind refuzul de înregistrare a „Church of the Flying Spaghetti Monster” ca o comunitate religiosă sunt incompatibile ratione materiae cu dispozițiile convenției în sensul articolului 35 § 3 a) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 13. În măsura în care plângerea prevăzută la art. 14 este invocată coroborat cu art. 9 din Convenție, Curtea reiterează că art. 14 din Convenția completează celelalte dispoziții de fond ale Convenției și ale Protocolelor sale. art. 14 nu are existență independentă deoarece are efect numai în ceea ce privește „prețul de drepturi și libertăți” protejate astfel (a se vedea Molla Sali c. Grecia [GC], nr. 20452/14, § 123, 19 decembrie 2018). 12), reclamația reclamanților nu intră în domeniul de aplicare al art. 9 din Convenție. Prin urmare, nu se poate pune întrebări în conformitate cu art. 14 luate împreună cu această dispoziție (comparatul cu De Wilde, citat mai sus, §§ 59). De aceea, această plângere este, de asemenea, incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 a) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § În plângerea în conformitate cu art. 11, singur și în legătură cu art. 9 și, respectiv, art. 14 din Convenție, reclamanții susțin că au fost împiedicați să se asocieze liber ca comunitate religioasă și că au fost discriminate ca ideologie neconfessională (Weltanschauung ) deoarece beneficiile acestui statut sunt acordate doar comunităților „religioase” . În acest context, Curtea reiterează că nu există niciun drept în temeiul articolului 11 din Convenție pentru a avea un statut juridic specific (a se vedea Magyar Keresztény Mennonita Egyház și alții c. Ungaria , nr. 70945/11 și altele § 91, CEDH Reclamanții au înființat, de fapt, o asociere în temeiul legii austriece în 2015 (a se vedea alineatul (1)) 8 mai sus). Este adevărat că, în cazul în care un stat a creat un statut pentru comunitățile religioase care implică privilegii specifice, acesta trebuie să se asigure că grupurile religioase au o oportunitate echitabilă de a aplica acest statut și că criteriile stabilite sunt aplicate într-un mod nediscriminatoriu (a se vedea İzzettin Doğan și alții c. Turcia [GC], nr. 62649/10, § 164, 26 Aprilie 2016). Cu toate acestea, deoarece pasafarianismul nu se califică ca religie în sensul jurisprudenței Curții (a se vedea punctul 11 de mai sus), nici un drept la statutul comunității religioase nu poate fi derivat din art. 11 din Convenție. Rezulta că această plângere este întemeiat în mod evident bolnav și trebuie respins în conformitate cu articolul (a) și 4 din Convenție. 15. În ceea ce privește plângerea adoptată în temeiul articolului 14 coroborat cu art. 11 din Convenție, Curtea se referă la jurisprudența sa privind lipsa existenței independente a articolului 14 din Convenție (a se vedea Molla Sali , citată mai sus, § 123) Având în vedere concluziile de mai sus că reclamația reclamanților nu pune o problemă în temeiul articolului 11 din Convenție (a se vedea alineatul (1) din Convenție) 14 de mai sus), Curtea constată că nici o întrebare nu poate apărea în conformitate cu art. 14 adoptat în conformitate cu această dispoziție. Prin urmare, această plângere este întemeiat în mod evident nepotrivit și trebuie respinsă în conformitate cu articolul (a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Armen Harutyunyan Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista reclamanților: Cerere nr. 61827/19 Număr Denumirea reclamantului Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Philip SAGER 1982 Austriac Oberwaltersdorf Eva BRUMMAIER 1987 Austriac Amstetten Judith DENKMAYR 1978 Austriac Viena Gerold ENNER 1967 Austriac Breitenbach am Inn Nadja ENTNER 1981 Austriac Breitenbach am Inn Peter VOGL 1978 Krems an der Donau

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 61827/19

Philip SAGER and Others

against Austria

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 22

November 2022 as a Committee composed of:

Armen Harutyunyan

, President

,

Anja Seibert-Fohr,

Ana Maria Guerra Martins

, judges

,

and Veronika Kotek,

Acting

Deputy

Section Registrar,

Having regard to:

the application (no. 61827/19) against the Republic of Austria lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 22

November 2019 by the applicants listed in the appended table (“the applicants”), who were represented by Mr W. Renzl, a lawyer practising in Vienna;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns complaints under Articles 9, 11 and 14 of the Convention about the refusal of the Austrian authorities to register the “Church of the Flying Spaghetti Monster” as a religious community (

religiöse Bekenntnisgemeinschaft

) pursuant to the Act on the Legal Status of Registered Religious Communities (

Bundesgesetz über die Rechtspersönlichkeit von religiösen Bekenntnisgemeinschaften

; “Religious Communities Act”). The applicants are followers of the “Church of the Flying Spaghetti Monster”, so-called “Pastafarians” and representatives of the Austrian branch of the “Church”.

2

.

Under Austrian law, religious groups that do not already enjoy the public law status of a legally-recognised church or religious society (

gesetzlich anerkannte Kirche oder Religionsgesellschaft

) may apply for registration as a religious community under the Religious Communities Act (for a detailed description of the relevant domestic law,

see

Religionsgemeinschaft der Zeugen Jehovas and Others v.

Austria

, no.

40825/98, §§

37

‑

55, 31

July

2008). For registration under the Religious Communities Act, sections

3 and

4 of the Act require proof of the content and practice of the religion, of a religious doctrine and the religious rights and duties of followers, as well as of at least 300 followers resident in Austria who are not affiliated with any other religious society or community.

3.

On 11 June 2014 the Office for Religious Affairs (

Kultusamt

) of the Federal Chancellery rejected the applicants’ request to have the “Church of the Flying Spaghetti Monster” (for a description of this “Church”, its scriptures and other relevant information, see

De

Wilde v.

the Netherlands

(dec.), no.

9476/19, §§

20

‑

33, 9 November 2021) recognised as a religious community. It held, in particular, that the “Church” lacked a religious doctrine and, judging from the supporting documents provided by the applicants, perceived itself as an ironical or critical movement with educational, scientific and political aims, rather than a religion. The applicants appealed and argued that they had provided sufficient proof of religious content and practice by way of its bylaws and the “Pastafarian Pastechism”, a document outlining the religious doctrine, scriptures and practice.

4.

On 12 January 2015 the Federal Administrative Court (

Bundesverwaltungsgericht

) annulled the decision of the Office for Religious Affairs. It concluded, on the one hand, that the applicants’ request for registration was deficient as it did not, as required by the Religious Communities Act, show rites, regular religious services, dissemination of religious duties or the participation in its religious life of at least 300 followers residing in Austria. On the other hand, it held that the decision of the Office for Religious Affairs demonstrated grave defects in the determination of facts not permitting a conclusive decision on the matter.

5.

On 5 June 2015 the Office for Religious Affairs issued a new decision after having posed additional questions to the applicants. The authority concluded that the “Church of the Flying Spaghetti Monster” did not fulfil the requirements of the Religious Communities Act, as it did not hold regular religious services or disseminate religious duties to followers and had not proved the existence of 300 active followers resident in Austria. Solely a list of 444 names had been provided, but no signed declarations by these individuals to prove their membership of the “Church” and their non

‑

affiliation with any other religious society or community.

6.

The applicants again appealed and argued that the Religious Communities Act did not include a requirement of religious services. On 22

March 2018 the Federal Administrative Court, after hearing the applicants and their witnesses, dismissed the appeal. It concluded that although the “Church” possessed transcendental aspects, symbols and rudimentary teachings, it lacked organisational rules for ceremonial, religious and liturgic acts and the active participation of at least 300 followers resident in Austria, such as in religious services or the dissemination of religious duties.

7

.

On 5 July 2015 the applicants appealed to the Constitutional Court (

Verfassungsgerichtshof

) arguing that to limit the scope of the Religious Communities Act to “religious” communities was unconstitutional as it discriminated against non-confessional ideologies (

Weltanschauungen

). On 10

October 2017 the Constitutional Court declined to deal with the appeal for lack of constitutional questions and of prospects of success and transferred it to the Supreme Administrative Court (

Verwaltungsgerichtshof

). On 30

April

2019 the latter dismissed the appeal for lack of legal questions of fundamental importance as the decision of the Federal Administrative Court was also based on viable alternative reasoning (

tragfähige Alternativbegründung

), namely the failure to show the necessary number of followers.

8

.

While the proceedings to be registered as a religious community were still pending, on 26 March 2015 the applicants registered the “Pastafarian Association for the Promotion of Thoughts of the Flying Spaghetti Monster in Austria” (

Pastafarischer Verein zur Förderung der Gedanken an das Fliegende Spaghettimonster in Österreich

) as a regular association under the Associations Act (

Vereinsgesetz

). According to the applicants, the association was registered as an alternative pending the conclusion of the lengthy process for registration as a religious community.

9.

The applicants complained under Article 9, alone and in conjunction with Articles 11 and 14 of the Convention, about the refusal to register the “Church of the Flying Spaghetti Monster” as a religious community. They submitted that the grounds for refusal of that status, such as the lack of religious rites or religious services, were not in accordance with the law nor with the right to freedom of thought, conscience and religion enshrined in the Convention. Additionally, they relied on Article 11, alone and in conjunction with Article 14 of the Convention, alleging that they were prevented from freely associating as a religious community and enjoying the benefits of that status, which is unjustifiably granted only to “religious” communities and not to non-religious ideologies.

THE COURT’S ASSESSMENT

10.

At the outset the Court notes that at the heart of the dispute lies the applicants’ contention that the “Church of the Flying Spaghetti Monster” or “Pastafarianism” is a “religion” or “belief” within the meaning of Article

9 of the Convention and that it should therefore benefit from pertinent Convention guarantees. The Court will thus first address the claim raised by the applicants under Article 9 of the Convention.

11

.

The general principles relevant to this question have been summarised in

De Wilde

(cited above, §§

50

‑

51)

where the Court has held that, although the concept of “religion or belief” in the sense of being protected by Article

9 must be interpreted broadly, that does not mean that all opinions or convictions are to be regarded as such (see

Pretty v.

the United Kingdom

, no.

2346/02, §

82, ECHR

2002

‑

III). The Court held that the right to freedom of thought, conscience and religion denotes only those views that attain a certain level of cogency, seriousness, cohesion and importance. However, provided this condition is satisfied – and when it has thus been established that Article

9 applies – the State’s duty of neutrality and impartiality is incompatible with any power on the State’s part to assess the legitimacy of religious beliefs or the ways in which those beliefs are expressed (see

S.A.S.

v.

France

[GC], no.

43835/11, § 55, ECHR 2014 and

Eweida and Others v.

the United Kingdom

, nos.

48420/10 and 3 others, §

81, ECHR

2013, with further references).

In particular, in view of the very aims for which the Pastafarian movement had been founded, the Court did not consider Pastafarianism to be a “religion” or “belief” within the meaning of Article

9 of the Convention. Consequently, the Court held that Article 9 could apply neither to the “Church of the Flying Spaghetti Monster” nor to those who claimed to profess its doctrines (ibid., §§

52

‑

55).

12

.

As regards the present case, the Court sees no reason to hold otherwise. It also notes that by holding that Pastafarianism perceived itself as an ironical and critical movement with educational, scientific and political aims, and lacked religious rites, duties and an active following in Austria, the Office for Religious Affairs and the Federal Administrative Court duly applied the above

‑

mentioned standards requiring a certain level of cogency, seriousness, cohesion and importance. The Court, for its part, sees no reason to deviate from the conclusions reached by the Office for Religious Affairs in its decision of 5

June

2015 or by the Federal Administrative Court in its decision of 22

March

2018, both of which appear carefully measured and not in any way arbitrary or illogical (compare

De

Wilde

, cited above, §

53). Accordingly, the complaints under Article

9 of the Convention concerning the refusal to register the “Church of the Flying Spaghetti Monster” as a religious community are incompatible

ratione materiae

with the provisions of the Convention within the meaning of Article

35 §

3 (a) and must be rejected in accordance with Article

35 §

4.

13.

In so far as the complaint under Article

14 is invoked in conjunction with Article

9 of the Convention, the Court reiterates that Article

14 of the Convention complements the other substantive provisions of the Convention and the Protocols thereto. Article 14 has no independent existence since it has effect solely in relation to “the enjoyment of the rights and freedoms” safeguarded thereby (see

Molla Sali v.

Greece

[GC], no.

20452/14, §

123, 19

December 2018). As already held above (see paragraph

12), the applicants’ complaint does not fall within the scope of Article

9 of the Convention. Consequently, no question can arise under Article

14 taken together with that provision (compare

De Wilde

, cited above, §§

57

‑

59). This complaint is therefore also incompatible

ratione materiae

with the provisions of the Convention within the meaning of Article

35 §

3 (a) and must be rejected in accordance with Article

35 §

4.

14

.

In their complaint under Article 11, alone and in conjunction with Articles

9 and

14 of the Convention, respectively, the applicants claim to have been prevented from freely associating as a religious community and to have been discriminated against as a non-confessional ideology (

Weltanschauung

) because the benefits of that status are only granted to “religious” communities. In this context, the Court reiterates that there is no right under Article

11 of the Convention for associations to have a specific legal status (see

Magyar Keresztény Mennonita Egyház and Others v.

Hungary

, nos.

70945/11 and

8

others, §

91, ECHR

2014 (extracts)). The applicants did in fact successfully establish an association under Austrian law in 2015 (see paragraph

8 above). It is true that, where a State has created a status for religious communities entailing specific privileges, it must ensure that religious groups have a fair opportunity to apply for this status and that the criteria established are applied in a non-discriminatory manner (see

İzzettin Doğan and Others v.

Turkey

[GC], no. 62649/10, §

164, 26

April 2016). However, as Pastafarianism does not qualify as a religion within the meaning of the Court’s case

‑

law (see paragraph 11 above), no right to the status of religious community can be derived from Article

11 of the Convention. It follows that this complaint is manifestly ill

‑

founded and must be rejected in accordance with Article

35

§§

3

(a) and

4 of the Convention.

15.

Turning to the complaint under Article

14 taken in conjunction with Article

11 of the Convention, the Court refers to its case-law on the lack of an independent existence of Article

14 of the Convention (see

Molla Sali

, cited above, §

123)

.

In view of the above findings that the applicants’ complaint does not raise an issue under Article

11 of the Convention (see paragraph

14 above), the Court finds that no question can arise under Article

14 taken together with that provision. Consequently, this complaint is manifestly ill

‑

founded and must be rejected in accordance with Article

35

§§

3

(a) and

4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 15

December 2022.

Veronika Kotek

Armen Harutyunyan

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applicants:

Application no. 61827/19

No.

Applicant’s Name

Year of birth

Nationality

Place of residence

1.

Philip SAGER

1982

Austrian

Oberwaltersdorf

2.

Eva BRUMMAIER

1987

Austrian

Amstetten

3.

Judith DENKMAYR

1978

Austrian

Vienna

4.

Gerold ENTNER

1967

Austrian

Breitenbach am Inn

5.

Nadja ENTNER

1981

Austrian

Breitenbach am Inn

6.

Peter VOGL

1978

Austrian

Krems an der Donau