2rc-630/16 — intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanță: Mihail Ciugureanu nr. 2rc-630/16

D E C I Z I E

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

examinând recursurile declarate de Societatea pe Acțiuni ”Parcul de

autobuze din Bălți” și de reprezentantul debitorului Întreprinderea de Stat

”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” Vasile Erhan

în pricina civilă la cererea introductivă a Societății pe Acțiuni „Parcul de

Autobuze Bălți” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de

Întreprinderea de Stat „Stațiunea Tehnico - Experimentală Codrul”

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 prin care a

fost aplicată interdicția asupra terenului cu număr cadastral 0131124296 și a fost

interzis Întreprinderii de Stat ”Cadastru” să înregistreze careva bunuri imobile pe

terenul respectiv

constată:

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2013 a fost

constatată insolvabilitatea și intentat procesul de insolvabilitate față de

Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul”, a fost

desemnat Marcel Lungu administrator al procesului de insolvabilitate al

Întreprinderii de Stat ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul”.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2014 a fost aprobat

hotărârea adunării creditorilor Întreprinderii de Stat ”Stațiunea Tehnologico-

Experimentală Codrul” din 18 iunie 2014, a fost confirmat planul procedurii de

restructurare a Întreprinderii de Stat ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală

Codrul”, a desemnat pe Marcel Lungu în funcția de administrator al insolvabilității,

a fost încetată procedura de restructurare cu aplicarea planului față de

Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul”, a fost

suspendată executarea silită asupra bunurilor debitorului pe parcursul aplicării

planului procedurii de restructurare, au fost casate toate creanțele creditorilor față

de Întreprinderea de Stat ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul”, a fost

menținută, pe perioada executării Planului procedurii de restructurare, suspendarea

organelor de conducere ale debitorului, conform prevederilor planului.

1

La 26 aprilie 2016, administratorul insolvabilității Marcel Lungu a depus un

demers prin care a solicitat aplicarea interdicției asupra terenului cu număr

cadastral 0131124296 și interzicerea Întreprinderii de Stat ”Cadastru” să

înregistreze careva construcții pe acest teren fără acordul expres al instanței de

insolvabilitate, până la o altă dispoziție expresă a instanței de judecată, cu

expedierea încheierii spre executare către Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău,

filiala întreprinderii de stat ”Cadastru”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 a fost admis

demersul administratorului insolvabilității, a fost aplicat interdicție asupra terenului

cu număr cadastral 0131124296 și a fost interzis Întreprinderii de Stat ”Cadastru”

să înregistreze careva bunuri imobile pe terenul cu număr cadastral 0131124296,

până la o altă dispoziție expresă a instanței de insolvabilitate care duce procedura

de insolvabilitatea a Întreprinderii de Stat ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală

Codrul”.

La 28 aprilie 2016, Vasile Erhan, reprezentantul debitorului ÎS ”Stațiunea

Tehnologico-Experimentală Codrul” a depus cerere de recurs prin care a solicitat

anularea încheierii Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 și pronunțarea unei

noi încheieri prin care să fie instituită aceleași interdicții doar că la solicitarea

reprezentantului debitorului.

La 02 iunie 2016, SA”Parcul de autobuze din Bălți” a depus recurs prin care

a solicitat casarea încheierii din 27 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău prin care

a fost aplicată interdicția asupra terenului cu număr cadastral 0131124.296 cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respins demersul înaintat de

administratorul insolvabilității ÎS ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul”,

Marcel Lungu.

În motivarea cererii de recurs a indicat că în încheierea din 27 aprilie 2016

prin care Curtea de Apel Chișinău a aplicat interdicția asupra terenului cu număr

cadastral 0131124.296 și a interzis întreprinderii de stat ”Cadastru” să înregistreze

careva bunuri imobile pe terenul cu numărul cadastral 0131124.296, este indicat că

încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Consideră că instanța de recurs, conform art. 423-445 Cod de procedură

civilă, trebuie mai întâi să verifice legalitatea dispozițiilor privind căile de atac în

încheierea atacată și doar dacă va constata că ele sunt legal determinate și indicate

de instanța de fond, să le aplice la stabilirea dacă recursul este admisibil sau nu.

De asemenea recurentul a indicat că o încheiere a instanței de insolvabilitate

nu poate fi irevocabilă doar din considerentul că este emisă în cadrul dosarului de

insolvabilitate, după a indicat instanța de insolvabilitate.

Or, Republica Moldova este un stat de drept în care legalitatea se determină

conform normelor de drept

Astfel, consideră că instanța de insolvabilitate eronat a aplicat prevederile

art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității.

Recurentul menționează și faptul că instanța de insolvabilitate prin

încheierea sa a aplicat măsura de asigurare asupra terenului care este proprietatea

2

Primăriei or. Codru, iar Primăria or. Codru nefiind parte a procesului i s-a încălcat

dreptul la apărare și a limitat-o în dreptul său de a dispune liber de proprietatea sa.

Totodată, prin încheierea respectivă a fost obligată ÎS ”Cadastru” să nu

efectueze careva bunuri situate pe terenul vizat, fără ca aceasta să fie parte a

procesului respectiv.

De asemenea, instanța de insolvabilitate nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În acest context, recurentul a menționat că în încheierea sa instanța de

insolvabilitate a indicat drept temei de aplicare a interdicției asupra terenului cu

număr cadastral 0131124.296, prevederile art. 75 alin. (1) lit. d) din Legea

insolvabilității.

Însă prevederile acestei norme se aplică exclusiv bunurilor masei debitoare a

debitorului. Deci, art. 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității nu acordă

instanței de insolvabilitate careva împuterniciri de a aplica interdicții asupra

bunurilor ce aparțin altor persoane decât debitorului.

Totodată, aplicarea măsurilor de asigurare într-un litigiu este reglementată

prin art. 174-182 CPC, însă în încheierea recurată aceste norme nu sunt menționate

ca a fi aplicate.

Respectiv, prevederile art. 8 alin (1) și art. 75 alin. (1) lit. d) din Legea

insolvabilității nu sunt aplicabile speței în cauză.

Un alt temei de declarare a recursului este că instanța de insolvabilitate a

interpret în mod eronat legea.

Astfel, în încheierea sa instanța de insolvabilitate a indicat că administratorul

insolvabilității a motivat necesitatea aplicării măsurii de asigurare prin aceea că

întreprinderea de stat ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” în proces de

insolvabilitate pretinde la niște clădiri neînregistrate de pe acest teren.

Prin urmare, și administratorul insolvabilității și instanța de insolvabilitate

au recunoscut existența unui litigiu de drept între întreprinderea de stat ”Stațiunea

Tehnologico-Experimentală Codrul” și Primăria or. Codru. Respectiv, astfel că

măsura de asigurare putea fi solicitată doar în cadrul unei cauze civile între

întreprinderea de stat ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” și Primăria

or. Codru.

La 11 iulie 2016 și 25 iunie 2016administratorul insolvabilității ÎS

”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul”, Marcel Lungu a depus referință

prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de Vasile Erhan și SA

”Parcul de Autobuze din Bălți” împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 27

aprilie 2016, ca fiind depusă împotriva actului judecătoresc pentru care legea nu

prevede posibilitatea contestării cu recurs.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului

și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

3

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile urmează a fi

respinse din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

În speță se constată că la 26 aprilie 2016 administratorul procesului de

insolvabilitate al ÎS ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul”, Marcel Lungu

a depus un demers cu privire la aplicarea interdicției asupra terenului cu număr

cadastral 0131124296 și interzicerea ÎS ”Cadastru” să înregistreze careva

construcții pe acest teren fără acordul expres al instanței de insolvabilitate

(f. d. 83).

Ca urmare, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 a fost

admis demersul și aplicat interdicția asupra terenului cu număr cadastral

0131124296, interzicând Întreprinderii de Stat ”Cadastru” înregistrarea cărorva

bunuri imobile de pe terenul respectiv.

Este de menționat că la emiterea închiderii menționate, instanța de

insolvabilitate a invocat prevederile art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea insolvabilității,

care indică că din momentul intentării procedurii de insolvabilitate sechestrarea

patrimoniului debitorului, alte măsuri de asigurare sau de limitare a debitorului,

administratorului insolvabilității/lichidatorului în dreptul de administrare și de

valorificare a masei debitoare aplicate de alte instanțe de judecată sau de organele

abilitate în acest sens se anulează de drept și se aplică în exclusivitate numai de

către instanța de judecată care a intentat procedura de insolvabilitate.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

Având în susținere aceste dispoziții legale și reieșind din faptul că Legea

insolvabilității specifică direct actele de dispoziție ce se supun contestării, instanța

de recurs constată că încheierea instanței de insolvabilitate din 10 decembrie 2015

nu se supune recursului, fapt ce direct rezultă din conținutul art. 75 din Legea

insolvabilității.

Instanța de recurs constată ca lipsit de suport legal argumentul recurentului

SA”Parcul de autobuze din Bălți” că instanța de insolvabilitate eronat a aplicat

prevederile art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, menționând că încheierea este

irevocabilă și nu se supune căii de atac cu recurs.

Or, fiind o lege specială, Legea insolvabilității clar indică că hotărârile și

încheierile instanței de insolvabilitate pot fi contestate numai în cazurile prevăzute

expres de Legea insolvabilității.

Instanța de recurs va menționa că prevederile exprese privind categoriile de

acte judecătorești susceptibile recursului în cauzele de insolvabilitate este

conformă și standardelor procedurale garantate de art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, o

4

asemenea reglementare juridică încadrându-se pe deplin în marja de apreciere

recunoscută autorităților statale în configurarea cadrului intern relevant.

În acest sens se va reține jurisprudența constantă a CEDO, care admite că

dreptul la o instanță nu este unul absolut. Acest drept se pretează unor limitări

deoarece, prin însăși natura sa, impune o reglementare din partea statului care

poate să aleagă mijloacele pe care să le utilizeze în acest scop (Tolstoy-

Miloslavsky împotriva Regatului Unit, p. 80–81, § 61 și Kreuz împotriva Poloniei,

La fel, în cauza Ashingdane versus Marea Britanie (hotărârea CEDO din

28 mai 1995), magistrații europeni au notat că în reglementarea limitărilor

dreptului de acces la justiție, statele contractante beneficiază de o certă marjă de

apreciere, deși soluția finală de a supraveghea respectarea prevederilor Convenției

Europene a Drepturilor Omului ține de sarcina Curții Europene, nu este de

competența Curții să substituie autoritățile naționale în stabilirea politicilor în acest

domeniu.

De altfel, și practica neschimbată a Curții Supreme de Justiție arată că

încheierile adoptate de instanța de insolvabilitate pot fi contestate cu recurs doar în

cazule prevăzute expres de Legea insolvabilității.

Distinct de cele menționate, și alte argumente invocate de recurenți cu

privire la ilegalitatea încheierii contestate nu pot fi reținute de instanță, fiind cert că

în virtutea legii încheierea instanței de insolvabilitate din 10 decembrie 2015 nu se

supune recursului, fapt ce impune respingerea recursurilor depuse de SA ,,Parcul

de autobuze din Bălți” și reprezentantul debitorului Întreprinderii de Stat

,,Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul”, Vasile Erhan.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

dispune:

Se resping recursurile declarate de către Societate pe Acțiuni ,,Parcul de

autobuze din Bălți” și de reprezentantul debitorului Întreprinderii de Stat

,,Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” Vasile Erhan.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

5