2ri-209/16 — declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare
- Temei legal
- recursul împotriva hotărîrilor şi încheierilor instanţei de insolvabilitate, repinerea în termen
2ri-209/16 — declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: M. Ciugureanu dosarul nr. 2ri-209/16
D E C I Z I E
27 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Valentina Clevadî
Ala Cobăneanu
Oleg Sternioală
Tamara Chișca-Doneva
examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată
„ADM Agro-Food”, reprezentată de avocatul Spoială Sergiu,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Vașciaev
împotriva Societății cu Răspunderea Limitată „Merencon” în proces de
insolvabilitate, intervenienți accesorii Banca Comercială „Moldova-Agroindbank”
Societate pe Acțiuni, Societate cu Răspundere Limitată „ADM „Agro-Food” cu
privire la declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare și la cererea de
chemare în judecată înaintată de Asociația de Economii și Împrumut „Mereni” în
proces de insolvabilitate împotriva Societății cu Răspunderea Limitată „Merencon”
în proces de insolvabilitate, Societate cu Răspunderea Limitată „ADM Agro-Food”,
intervenient accesoriu Banca Comercială „Moldova-Agroindbank” Societate pe
Acțiuni cu privire la declararea nulității a contractului de vânzare-cumpărare,
împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, prin care
cererile înaintate de Victor Vașciaev și Asociația de Economii și Împrumut „Mereni”
au fost admise,
c o n s t a t ă :
La 31 iulie 2015 Victor Vașciaev a înaintat în instanța de insolvabilitate cerere
de chemare în judecată împotriva SRL „Merencon” în proces de insolvabilitate,
intervenienți accesorii BC „Molbova-Agroindbank” SA, SRL „ADM Agro-Food” cu
privire la declararea nulității contractului nr.6626 din 15 iulie 2015, încheiat între
SRL „Merencon” în proces de insolvabilitate în calitate de Vânzător, BC „Moldova-
Agroindbank” SA în calitate de creditor gajist și SRL „ADM Agro-Food” în calitate
de Cumpărător, privind vânzarea-cumpărarea bunurilor imobile: teren cu suprafața de
0,6101 ha, cu numărul cadastral: 1034303.082, construcții cu numărul cadastral:
1034303.082.01, 1034303.082.02, 1034303.082.03, 1034303.082.04, 034303.082.05,
1034303.082.06, 1034303.082.07, 1034303.082.08, 1034303.082.09, situate în
raionul Anenii-Noi, satul Mereni și a bunurilor mobile: liniei de prelucrare și
ambalare a zahărului rafinat în cuburi tip „C”, anul producerii 2003; Utilajului
cazangeriei anul producerii 1997, Liniei de prelucrare roșiilor, anul producerii
1991; liniei de prelucrare a fructelor, anul producerii 1991.
La 10 noiembrie 2015 Asociația de Economii și Împrumut „Mereni” în proces
de insolvabilitate, la fel, a înaintat instanței de insolvabilitate cerere de chemare în
judecată împotriva SRL „Merencon” în proces de insolvabilitate, intervenienți
accesorii BC „Molbova-Agroindbank” SA, SRL „ADM Agro-Food” privind
declararea nulității contractului nr.6626 din 15 iulie 2015, încheiat între SRL
„Merencon” în proces de insolvabilitate în calitate de Vânzător, BC „Moldova-
Agroindbank” SA în calitate de creditor gajist și SRL „ADM Agro-Food” în calitate
de Cumpărător, privind vânzarea-cumpărarea bunurilor imobile: teren cu suprafața de
0,6101ha, cu numărul cadastral: 1034303.082, construcții cu numărul cadastral:
1034303.082.01, 1034303.082.02, 1034303.082.03, 1034303.082.04, 034303.082.05,
034303.082.06, 1034303.082.07, 1034303.082.08, 1034303.082.09, situate în raionul
Anenii-Noi, satul Mereni și precum și a bunurilor mobile: liniei de prelucrare și
ambalare a zahărului rafinat în cuburi tip „C”, anul producerii 2003; Utilajului
cazangeriei anul producerii 1997, Liniei de fabricare a sucurilor cu șoc termic, anul
producerii 1991, Liniei de prelucrare a marinatelor din legume, anul producerii 1991,
Liniei de prelucrare a roșiilor, anul producerii 1991; Liniei de prelucrare a fructelor,
anul producerii 1991.
În motivarea cererii atît Vașciaev Victor, cît și Asociația de Economii și
Împrumut „Mereni” au invocat că procedura de vînzare-cumpărare a bunurilor
menționate a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art. 131 al Legii insolvabilității.
Astfel, invocă că în vederea stabilirii valorii bunurilor vîndute, a fost perfectat
un raport de evaluare a bunurilor imobile nr. 1237-05-2015 din 27 mai 2015 potrivit
căruia valoarea de lichidare a bunurilor imobile-terenul cu suprafața de 0,6101 ha, cu
nr. cadastral 1034303.082 și construcțiile cu nr. cadastral 1034303.082.01; 02; 03;
04; 05; 06; 07 ; 08; 09; situate în Republica Moldova raionul Anenii Noi, satul
Mereni, constituie 2 108 000 lei.
Susțin, însă, că nu a fost întocmit un raport de evaluare, valoarea acestora fiind
determinată la un preț de 313 093,20 lei, de către un colaborator al SA „Moldova-
Agroindbank”, cu toate că potrivit art. 491 Cod civil, art. 75 al Legii nr. 449 din 30-
07-2001 cu privire la gaj, art. 34 al Legii nr. 142/26.06.2008 cu privire la ipotecă,
creditorul ipotecar/gajist trebuie să vîndă bunul ipotecat fără tergiversări nejustificate,
în condiții și la un preț comercial rezonabil, ținînd cont de interesele debitorului
ipotecar.
În această ordine de idei, menționează că bunurile imobile și mobile
menționate ale SRL „Merencon” au fost înstrăinate contrar prevederilor legale, la un
preț intenționat diminuat, ce nu corespunde valorii reale a bunurilor.
Afirmă că lichidatorul Barcari Ina a încheiat contractul de vînuare-cumpărare
la un preț diminuat de 3 000 000 lei, prejudiciind astfel interesele debitorului. Or,
conform raportului de evaluare din 05 iunie 2015 valoarea de lichidare a bunurilor
date constituie 6 903 178,00 lei (5 448 000,00 lei +1 455 178,00 lei).
Totodată, evidențiază că potrivit prevederilor art. 54 lit. f), art. 61 lit. h) și art.
69, art. 117 alin. (7), alin.(8) al Legii nr. 149 din 29 iunie 2012, anume adunarea
generală sau după caz comitetul creditorilor urma să decidă asupra formei de vînzare
a bunurilor debitorului, precum și a prețului inițial de vînzare a acestor bunuri.
Or, din prevederile normelor menționate rezultă că, lichidatorul prezintă
comitetului sau adunării creditorilor un raport despre evaluare a bunurilor, iar prețul
inițial de vînzare a bunurilor și modul de vînzare se stabilesc la adunarea creditorilor
sau la comitetul creditorilor, în baza raportului prezentat de lichidator și a evaluării
efectuate în conformitate cu legislația, însă nu poate fi mai mic de valoarea evaluată.
De asemenea, cu referire la prevederile art. 117 alin. (10), alin. (12) și alin. (14)
a Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, susțin că lichidatorul în bază de
contract de vînzare-cumpărare prin negocieri directe, poate vinde (cu acordul
comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor) doar inventarul și/sau bunurile ale
căror valoare individuală este de pînă la 10 000 de lei (cu excepția imobilului sau a
valorilor mobiliare) fără a organiza licitații sau concursuri.
Reieșind din conținutul textelor citate, consideră că în cazul bunurilor a căror
valoare depășește 10 000,00 lei, a bunurilor imobile și a valorilor mobiliare,
organizarea licitației este obligatorie.
Concomitent, cu referire la prevederile art. 123 a Legii insolvabilității nr. 149
din 29 iunie 2012, invocă că legiuitorul a prevăzut cazurile când bunurile se pot fi
înstrăinate prin negocieri directe cu încheierea unui contract de vînzare-cumpărare, în
restul cazurilor bunurile urmează a fi vîndute la licitație sau prin tender, cu
determinarea, celei mai avantajoase oferte și chiar în cazul înstrăinării bunurilor prin
negocieri directe cu încheierea unui contract de vînzare-cumpărare, lichidatorul poate
încheia contractul de vînzare-cumpărare doar după ce procesul-verbal al negocierilor
directe a fost aprobat de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor, sau de
instanța de insolvabilitate.
Prin încheierea instanței de insolvabilitate din 23 februarie 2016 acțiunea
înaintată de Vașciaev Victor împotriva SRL „Merencon” în proces de insolvabilitate,
intervenienți accesorii BC „Molbova-Agroindbank” SA, SRL „ADM Agro-Food” a
fost conexată într-un singur proces cu acțiunea înaintată de Asociația de Economii și
Împrumut „Mereni” împotriva SRL „Merencon” în proces de insolvabilitate,
intervenienți accesorii BC „Moldova-Agroindbank” SA, SRL „ADM Agro-Food”,
fiindu-i atribuit numărul de dosar 2i-341-l/14.
Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016 cererile lui Vașciaev
Victor și Asociației de Economii și Împrumut „Mereni” au fost admise, fiind declarat
nul contractul de vînzare-cumpărare nr. 6626, încheiat la 15 iulie 2015 între
lichidatorul Fabricii de Conserve „Merencon” SRL, Ina Barcari, BC „Moldova-
Agroindbank” SA și SRL „ADM Agro-Food” cu privire la vînzarea-cumpărarea
bunurilor mobile și imobile: teren pentru construcții și construcții indicate în pct. 1 al
contractului menționat.
La 31 mai 2016, SRL „ADM Agro-Food”, reprezentată de avocatul Spoială
Sergiu a declarat recurs împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie
2016, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi
hotărîri cu privire la respingerea cererilor înaintate de către Vașciaev Victor și
Asociația de Economii și Împrumut „Mereni” ca fiind neîntemeiate.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea instanței de
insolvabilitate, considerînd-o ilegală și neîntemeiată.
Susține că în conformitate cu legislația civilă în vigoare la art. 220-233, fiind
specificată noțiunea de nulitate a unui act, cu toate acestea demersul creditorului
Vașciaev Victor nu se încadrează în nici un motiv, respectiv urma a fi respins.
Menționează că instanța de insolvabilitate, în motivarea deciziei sale a
specificat doar trei motive pentru care a considerat că actul juridic autentificat
notarial urmează a fi declarat nul.
Astfel, subliniază că în conformitate cu prevederile art. 57 alin. (1) al Legii
insolvabilității, hotărîrea privind valorificarea bunurilor afectate cu garanții se ia
numai de către creditorii garantați, iar conform art. 131 alin (1) al aceleiași Legi,
administratorul insolvabilității/lichidatorul trebuie să înceapă și să încheie procedura
de valorificare a garanției într-un interval de timp rezonabil, în funcție de tipul de
bunuri și de regulile obișnuite practicate pe piață care asigură vînzarea la cel mai bun
preț, dar nedepășind limitele prevăzute de prezenta lege.
Cu referire na normele enunțate, afirmă că la data de 02 iunie 2015 a fost
depusă cererea din partea recurentului prin care s-a exprimat disponibilitatea
procurării bunurilor mobile și imobile specificate la pct. 1 al contractului de vînzare
cumpărare nr. 6626 din 15 iunie 2015, la prețul de 3 000 000 lei.
La cererea administratorului, creditorul garantat BC „Moldova Agroindbank”
SA, a depus la biroul administratorului autorizat Raportul de evaluare nr. 1237-05-
2015 întocmit de către compania de evaluare „General Expert” SRL, prin care
bunurile imobile ipotecate au fost evaluate la prețul de piață de 3 011 000 lei.
Afirmă că lichidatorul în conformitate cu prevederile art. 131 al Legii
insolvabilității a notificat creditorul garantat, ultimul prin acordul scris a acceptat
oferta, neavînd careva pretenții asupra prețului sau altele.
Mai invocă că la materialele cauzei este anexat procesul-verbal nr. 02 al
adunării creditorilor (de raportare) Fabrica de Conserve „Merencon” SRL, în care
este descrisă cu lux de amănunte toată procedura de negociere a tranzacției de vînzare
cumpărare și la care au participat mai mulți creditori, inclusiv și intimatul Vașceaev
Victor.
Prin urmare, evidențiază că intimatul avînd calitatea de creditor în cadrul
adunării nu a menționat despre procedură realizării bunurilor ipotecate. Mai mult ca
atît la data de 08 iulie 2015 nu a specificat despre prezența unui alt raport de evaluare,
care este de fapt din data de 05 iunie 2015, întocmit de compania „Proconsulting”.
Invocă în acest sens și asupra faptului că cererea în vederea realizării
Raportului respectiv la materialele cauzei lipsește, ceea ce dă dovadă că acest Raport
a fost efectuat la cererea unei persoane terțe, care nu deține nici o calitate în procesul
de insolvabilitate, fapt omis de către instanța de insolvabilitate, care și mai mult face
referire la acest raport de evaluare.
La 06 iulie 2016, administratorul SRL „Dalivat-Trans”, Danila Livia, a depus
referința la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat și abuziv al
acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind depus tardiv.
La 21iulie 2016, administratorul Asociației de Economii și Împrumut „Mereni”
în proces de insolvabilitate a depus referința la recursul declarat, în care a invocat
caracterul neîntemeiat și abuziv al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind depus
tardiv.
La 22 iulie 2016 SRL „ADM Agro-Food” a depus o cerere prin care a solicitat
repunerea în termen a recursului, susținînd în acest sens că a făcut cunoștință cu actul
contestat la data de 13 mai 2016, după înregistrarea a două cereri cu privire la
eliberarea hotărîrii motivate, or Codul de procedură civilă nu prevede noțiunea unui
recurs nemotivat pentru a înregistra recursul în timp de 15 zile din data pronunțării.
La fel, invocă că în cadrul procedurii de insolvabilitate a debitorului SRL
„Merencon” a fost examinat demersul intimaților primit și examinat de către instanță
fără achitarea taxei de stat, ca rezultat a fost emis un act (hotărîre) prin care a fost
declarată nulă tranzacția de vînzare cumpărare.
Astfel, afirmă că a înregistrat cererea de recurs împotriva hotărîrii primei
instanțe la data de 23 mai 2016, conducîndu-se de prevederile art. 429 CPC al RM,
care indică că pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în
calitatea lor de instanță de apel, cît și hotărîrile pronunțate de curțile de apel în
procedura de insolvabilitate, respectiv în conformitate cu Legea insolvabilității nr.
149 din 29 iunie 2012 și Legea taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, nu a
achitat taxa de stat.
Menționează că cererea de recurs a fost primită și înregistrată de Curtea
Supremă de Justiție cu nr. 02-1916, iar la 26 mai 2016 reprezentantul recurentului
Spoială Sergiu a fost înștiințat de către specialistul Curții Supreme de Justiție că
probabil va trebui să achite taxa de stat în mărime de 25 000 lei, iar ulterior, pe
parcursul zilelor de 26 mai și 29 mai, a căutat să afle dacă este sau nu nevoie de
achitarea acestei taxe de stat, doar la data de 30 mai 2016 ora 16:00 i s-a comunicat
că totuși este nevoie de achitarea acestei taxe de stat, dat fiind faptului că este un
recurs ordinar indiferent că hotărîrea a fost emisă în cadrul procedurii de
insolvabilitate.
Susține că, taxa de stat în mărime de 25 000 lei a fost achitată imediat a doua zi
prin intermediul persoanei fizice învestită cu drepturile respective, din considerentul
că recurentul la acel moment avînd conturile blocate și situația financiară precară.
Consideră că pe lîngă toate subtilitățile juridice ale acestui caz, problema
trebuie privită în ansamblu și anume că intimații încearcă să remedieze scopurile
ascunse pe care le urmăresc prin intermediul instanțelor de judecată. Mai mult ca atît
în cazul care este egalitatea părților în acest dosar atunci cînd intimații sunt absolviți
de plata taxei de stat, iar recurentul este impus să o achite în caz contrar fiind limitat
lipsit de dreptul de acces la justiție.
Studiind materialele dosarului Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge
recursul ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare a acestuia din
considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă
recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și
hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.
Conform art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă în
instanță conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările
stabilite de legislația insolvabilității.
Conform art. 1 alin. (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,
procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de
procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.
Art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, statuează că
hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de
15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de
prezenta lege.
În sensul prevederilor normelor citate legiuitorul identifică că termenul de 15
zile de declarare a recursului împotriva hotărîrii instanței de insolvabilitate curge de
la data pronunțării ei.
Având în susținere prevederile normei enunțate, instanța de recurs relevă la caz
că hotărîrea Curții de Apel Chișinău, prin care au fost admise cererile lui Vașciaev
Victor și Asociația de Economii și Împrumut „Mereni” și declarat nul contractul de
vînzare-cumpărare nr. 6626, încheiat la 15 iulie 2015 între lichidatorul Fabricii de
Conserve „Merencon” SRL, Ina Barbari, BC „Moldova-Agroindbank” SA și SRL
„ADM Agro-Food” cu privire la vînzarea-cumpărarea bunurilor mobile și imobile:
teren pentru construcții și construcții indicate în pct. 1 al contractului menționat, a
fost emisă și pronunțată la 12 aprilie 2016.
Aici este util a evidenția materialele cauzei și anume, procesul-verbal al
ședinței de judecată din 12 aprilie 2016, care atestă cu certitudine că hotărîrea
recurată a fost pronunțată în prezența reprezentantului recurentului SRL „ADM Agro
Food”, Spoială Sergiu, ultimului fiindu-i explicată procedura și termenul de atac (f. d.
161-162).
Tot materialul probator denotă că prin cererile depuse la 15 aprilie 2016 și 27
aprilie 2016 reprezentantului recurentului SRL „ADM Agro Food”, Spoială Sergiu a
solicitat eliberarea copiei hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, însă a
recepționat-o aceasta, contra semnătură, doar la 13 mai 2016, fapt ce se confirmă
prin recipisa semnată de ultimul în acest sens (f. d. 174).
Este de menționat că reprezentantul SRL „ADM Agro Food”, avocatul Spoială
Sergiu, inițial a depus cerere de recurs la 23 mai 2016, însă, prin încheierea
Președintelui interimar al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție din 27 mai 2016, a fost constatat că aceasta nu întrunea
condițiile prevăzute de art. 437 CPC și anume nu a fost anexată dovada achitării taxei
de stat, motiv pentru care a fost restituită, în conformitate cu art. 438 CPC (f.d. 193).
Încheierea menționată a fost recepționată de către reprezentantul recurentului
SRL „ADM Agro Food”, Spoială Sergiu la 30 mai 2016 (f. d. 195).
De asemenea, actele cauzei atestă că reprezentantul SRL „ADM Agro Food”,
avocatul Spoială Sergiu, a depus un alt recurs la 31 mai 2016, respectiv cu încălcarea
termenului de 15 prevăzut de art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității.
La acest capitol necesită a fi remarcat că depunerea anterioară (la 23 mai 2016)
de către reprezentantul SRL „ADM Agro Food”, avocatul Spoială Sergiu a recursului
împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, nu poate justifica
omiterea termenului prevăzut de art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității.
Aceasta deoarece cererea de recurs a fost restituită recurentului prin încheierea
Curții Supreme de Justiție din 27 mai 2016, ca fiind depus cu încălcarea prevederilor
art. 438 alin. (2) CPC.
Iar art. 438 alin. (3) CPC, direct indică că restituirea cererii de recurs nu
împiedică declararea repetată a recursului după lichidarea neajunsurilor și respectarea
celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui.
În sensul dispoziției legale menționate este de înțeles că recurentul urma să
respecte termenul de 15 zile de depunere a recursului, termen prevăzut de art. art. 8
alin. (1) Legea insolvabilității.
De altfel, faptul depunerii recursului în afara termenului legal, se atestă prin
însuși solicitarea recurentului cu privire la repunerea recursului în termenul de
declarare, care, însă se constată a fi una neîntemeiată, deoarece recurentul nu a
invocat nici un motiv, în sensul art. 116 CPC, care ar justifica neîndeplinirea actului
de procedură în termen și ar constitui temei pentru repunerea recursului în termen.
Or, din sensul art. 116 alin.(1) și (3) CPC rezultă că, persoanele care, din
motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi
repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează
probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat
actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie
prezentate documentele respective etc.).
Având în susținere prevederile normei enunțate instanța de recurs reține că
solicitarea recurentului cu privire la repunerea recursului în termen este neîntemeiată,
prin urmare, nu constituie temei de repunere a recursului în termen.
Altfel spus, motivul invocat de către recurent precum că recursul anterior a
fost depus în termen, însă din cauza comunicării cu întîrziere despre necesitatea
achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel și achitării acesteia doar la 31 mai
2016, nu îndeplinește cerințele art. 116 CPC
În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs relevă că, într-adevăr, recursul
inițial a fost depus de către reprezentantul SRL „ADM Agro Food”, avocatul Spoială
Sergiu la 23 mai 2016, cărui, după cum recunoaște și ultimul, i-a fost comunicat
despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat, fapt însă ignorat de
acesta, ce a generat, prin prisma prevederilor art. 438 alin.(2) CPC, restituirea
recursului declarat de către avocatul Spoială Sergiu în interesele SRL „ADM Agro
Food” ac fiind depus fără plata taxei de stat.
Iar în condițiile în care, restituirea cererii de recurs în legătură cu faptul
neachitării taxei de stat, nu întrerupe termenul de declarare a recursului, SRL „ADM
Agro Food” era obligată să depună un alt recurs cu respectarea tuturor condițiilor
impuse de legiuitor față de conținutul cererii de recurs, pînă la expirarea termenului
de atac.
Pe cînd, recurentul prin înaintarea recursului la 31 mai 2016, și-a exercitat
dreptul său cu nerespectarea termenului legal, care de natură atrage decăderea
dreptului de a exercita calea de atac a recursului și să justifice în speță, admiterea
excepției tardivității recursului și în consecință, atrage respingerea recursului ca fiind
depus cu omiterea termenului de atac.
La caz, instanța de recurs notează că exercitarea unui drept de către titularul
său nu poate avea loc decît într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu
respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene,
după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Mai mult decît atît, părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu
bună credință față de drepturile procedurale conferite de legislator.
Totodată, părțile interesate în cadrul unui proces, trebuie să urmărească „pas cu
pas” desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența Curții Europene.
Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a
reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea
drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr.
7557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ș.a. vs Republica Moldova din 31 ianuarie
2012 și SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012 ).
În conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC, participanții la proces sunt obligați să
se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de
aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile
prevăzute de legislația procedurală civilă.
În conformitate cu art. 61 alin. (1) CPC, instanța judecătorească pune capăt
oricărui abuz de drepturi, dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau
inducerea sa în eroare.
Corelativ art. 113 alin. (1) și art.10 alin. (1) CPC, expres prevăd că dreptul de a
efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege,
ori stabilit de instanța judecătorească (judecător).
Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de
drept procesual civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz
de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în
caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.
Astfel, instanța de recurs concluzionează că recursul declarat de către avocatul
Sergiu Spoială în interesele SRL „ADM Agro Food” la 31 mai 2016, este unul tardiv,
declarat în afara termenului legal.
Se reiterează că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea garanțiilor
unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, avînd în vedere că
prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica
rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii
judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității
raporturilor juridice.
În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie
2008), Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea
unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi
extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de
redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi
ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,
reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securității raporturilor juridice
într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Curtea a admis că revine în primul rînd instanțelor interne să decidă asupra
repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o
marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care
au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,
necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.
Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi
nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de
stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar
trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în
principiul autorității de lucru judecat.
Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele
Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a menționat
că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către
parați a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile
reclamanților la un proces echitabil.
Astfel, pentru considerentele menționate și avînd în vedere că recursul declarat
de către SRL „ADM Agro-Food”, reprezentată de avocatul Spoială Sergiu, este depus
cu omiterea termenului de declarare, iar cererea de repunere în termen a recursului
este neîntemeiată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a de a respinge cererea de repunere
în termen a recursului și de a respinge recursul declarat de SRL „ADM Agro-Food”,
reprezentată de avocatul Spoială Sergiu ca depus cu omiterea termenului de
prescripție, cu menținerea hotărîrii contestate.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,
decide:
Se respinge cererea Societății cu Răspunderea Limitată „ADM Agro-Food”,
reprezentată de Spoială Sergiu cu privire la repunerea recursului în termen.
Se respinge recursul declarat de către Răspunderea Limitată „ADM Agro-
Food”, reprezentată de Spoială Sergiu ca fiind depus cu omiterea termenului de
prescripție.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Președinte, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Valentina Clevadî
Ala Cobăneanu
Oleg Sternioală
Tamara Chișca-Doneva