3ra-1095/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: N. Mazur dosarul nr. 3ra-1095/16

instanța de apel: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

21 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă

Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurcu Natalia împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea dreptului pretins, stabilirea

și achitarea indemnizației de maternitate, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016

c o n s t a t ă:

La 03 noiembrie 2014 Iurcu Natalia a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale (CNAS) cu privire la recunoașterea dreptului pretins,

stabilirea și achitarea indemnizației de maternitate, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a menționat că, a înaintat cerere la CTAS Telenești prin care a

solicitat stabilirea și achitarea indemnizației de maternitate reieșind din salariul încasat de la

locul de muncă de bază SRL “Grin-Farm” precum și de la locul de muncă prestat prin cumul

la SRL „Farmcomplex Prim”, însă i s-a comunicat că dînsa de facto nu a activat prin cumul

la ultima deoarece activînd simultan la două entități cu sedii diferite este imposibilă

deplasarea zilnică din or. Drochia în mun. Chișinău și viceversa.

Afirmă că, la data de 19.06.2014 CTAS a transferat pe contul de card suma de 11721,80

de lei cu titlu de indemnizație de maternitate, luînd ca bază de calcul salariul pentru munca

prestată exclusiv la SRL “Grin-Farm”.

Relevă că, prin răspunsul CTAS Telenești din 24.06.2014 i s-a refuzat achitarea

indemnizației de maternitate solicitate pe motiv că nu a prezentat acte ce ar confirma

posibilitatea prestării muncii la două entități cu sedii în localități diferite.

Solicită recunoașterea dreptului la indemnizație de maternitate luînd ca bază de calcul

pentru stabilirea și achitarea acesteia și venitul asigurat de la locul de muncă prin cumul -

SRL „Farmcomplex Prim”, obligarea CTAS Telenești de a recalcula diferența sumei

neachitate cu titlu de indemnizație de maternitate luînd ca bază de calcul și venitul asigurat la

1

locul de muncă prin cumul - SRL „Farmcomplex Prim”, repararea prejudiciului moral în

mărime de 10000 de lei precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 08 octombrie 2015 s-a admis

acțiunea, s-a recunoscut dreptul Nataliei Iurcu la indemnizația de maternitate și de la locul de

muncă prin cumul - SRL „Farmcomplex Prim” considerînd refuzul Casei Naționale de

Asigurări Sociale în calcularea, stabilirea și achitarea acestuia ca fiind ilegal. S-a obligat

Casa Națională de Asigurări Sociale să calculeze și să achite reclamantei Iurcu Natalia

diferența sumei neachitate cu titlu de indemnizație de maternitate ca bază de calcul venitul

asigurat de la locul de muncă prin cumul, s-a încasat de la Casa Națională de Asigurări

Sociale în beneficiul Nataliei Iurcu suma de 500 de lei cu titlu de prejudiciu moral și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 de lei.

Prima instanță a reținut că, refuzul CNAS este ilegal deoarece achitarea de către

reclamantă a contribuțiilor individuale de asigurări sociale inclusiv de la locul de muncă prin

cumul constituie temei justificativ pentru includerea în calculul indemnizației de maternitate

a salariului primit de la locul de muncă vizat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 s-a respins apelul declarat de

Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 08 octombrie 2015.

La data de 03 iunie 2016 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele judecătorești au aplicat eronat

prevederile art. 155 alin. (2) din Codul muncii și nu au elucidat pe deplin circumstanțele

importante ale pricinii ignorînd probele prezentate de către recurent care demonstrează

fictivitatea obținerii venitului asigurat majorat.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

2

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în

toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră cererea de recurs ca fiind depusă în termen în condițiile în care

materialele dosarului nu atestă cu certitudine data recepționării de către recurent a deciziei

instanței de apel întru determinarea respectării termenului legal de demarare a căii de atac.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele judecătorești au aplicat eronat

prevederile art. 155 alin. (2) din Codul muncii și nu au elucidat pe deplin circumstanțele

importante ale pricinii ignorînd probele prezentate de către recurent care demonstrează

fictivitatea obținerii venitului asigurat majorat nu pot fi reținute deoarece în speță a fost

stabilit faptul achitării contribuțiilor de asigurare socială din salariul primit de la locul de

muncă prin cumul dar și întrunirea condițiilor necesare pentru majorarea indemnizației de

maternitate prin prisma aprecierii corespunzătoare a probatoriului prezentat în acest sens de

reclamantă.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil

în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a

arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin

care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25.02.1995, nr.26561/1995)

Colegiul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența unuia

din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a examinat

pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

3

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale ca fiind inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

4