3ra-995/16 — anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral

3ra-995/16 — anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: N. Corcea dosarul nr. 3ra-995/16

instanța de apel: N: Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

ÎNCHEIERE

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii : Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursurilor declarate de Tatiana Bancu

și avocatul Barbaroș Mihail, în interesele Tatianei Bancu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bancu Tatiana

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea ordinului,

restabilirea la muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă,

repararea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015 cu emiterea unei noi

hotărîri prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 07 august 2015 Bancu Tatiana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea ordinului,

restabilirea la muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă,

repararea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că fiind angajată al CTAS sec.

Ciocana, în calitate de șef a Direcției venituri, prin Ordinul nr. 765p din 01 iulie

2015 emis de Casa Națională de Asigurări Sociale a RM, a fost destituită din funcția

publică.

Decizia CNAS-ului a fost emisă prin examinarea procesului-verbal nr. 1 din

24 aprilie 2015, procesului-verbal nr. 2 din 07 mai 2015 și demersului Președintelui

Comisiei de Disciplină din 08 mai 2015 și întemeiată de drept prin prevederile art.

art. 57 lit. c), d), g) și j), 58 lit. g) și 64 alin. (1) lit. b) ale Legii nr. 158 din 04 iulie

2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Astfel, destituirea din funcția publică, este rezultatul următoarelor abateri

disciplinare: intervențiile în favoarea soluționării unor cereri în afara cadrului legal;

nerespectarea cerințelor privind păstrarea secretului de stat sau a confidențialității

informațiilor de care funcționarul public ia cunoștință în exercițiul funcției; acțiunile

care aduc atingere prestigiului autorității publice în care activează; care în ansamblu

au fost calificat drept abateri disciplinare care a avut consecințe grave.

Susține reclamanta că acțiunile sale au fost obiectul anchetei de serviciu,

pornită la sesizarea șefului adjunct al Direcției generale implementarea sistemului

informațional, Ceban Ludmila, din 18 februarie 2015 către Comisia de disciplină.

Comisia de disciplină, examinînd materialele dosarului, a constata că Tatiana Bancu

utilizînd parola sa de acces în Sistemul Informațional al Sistemului public de

asigurări sociale (SI SPAS) a modificat date în patru declarații REV 5 (declarație

anuală ale persoanelor asigurate în sistemul public de asigurări sociale prezentate de

către angajatori pentru anul premergător anului în curs), astfel intervenind în

favoarea soluționării unor cereri în afara cadrului legal.

Reclamanta Tatiana Bancu, consideră ordinul nr. 765p din 01 iulie 2015

ilegal și neîntemeiat, solicitînd anularea lui, restabilirea la muncă, încasarea

salariului pentru absența forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și

cheltuielilor de judecată.

Pretențiile le-a întemeiat prin faptul că ridicarea probelor, invocate în

procesul-verbal nr. 1 din 24 aprilie 2015, a fost executată de către angajator în lipsa

altor angajați din CTAS sec. Ciocana.

Reclamanta mai invocă faptul că, membrii comisiei de Disciplină abia peste

69 de zile de la data desfășurării anchetei de serviciu, la 07 mai 2015, au luat act de

raportul Comisiei de anchetă, neluînd în calcul termenul aflării Tatianei Bancu în

concediu medical, iar angajatorul a emis Ordinul nr. 765p privind sancționarea la

data de 01 iulie 2015, cu întîrziere de încă 54 zile, în total - 123 de zile.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015

acțiunea a fost admisă. S-a anulat ordinul nr. 765p din 01 iulie 2015 cu privire la

destituirea din funcția publică a Tatianei Bancu, șeful direcției venituri în CTAS s.

Ciocana, emis de CNAS, cu restabilirea Tatianei Bancu în funcția de șef direcție,

direcția venituri, CTAS Ciocana, mun. Chișinău, începînd cu data de 01 iulie 2015.

CNAS a fost obligată să calculeze și să achite Tatianei Bancu salariul pentru

absența forțată de la serviciu începînd cu data de 01 iulie 2015 pînă la data de 30

noiembrie 2015, cu încasarea de la CNAS în beneficiul Tatianei Bancu a

prejudiciului moral în mărime de un salariu mediu deținut pînă la eliberarea din

funcție. S-a încasat de la CNAS în beneficiul Tatianei Bancu cheltuielile de

asistența juridică în sumă de 2 500 lei.

La caz, prima instanță a reținut că abaterea disciplinară a fost constatată la

data de 18 februarie 2015, fapt confirmat prin informația pe marginea dosarelor

verificate în cadrul controlului efectuat în cadrul CTAS Ciocana la 18 februarie

2015 (f.d.79-84).

In acest sens, instanța de fond, luînd în ca bază prevederile art. 59 alin. (3) din

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, a considerat că,

2

Bancu Tatiana urma a fi sancționată cel tîrziu pînă la 18 martie 2015, aceasta fiind

sancționată abia la 07 iulie 2015.

Totodată, prima instanță a menționat că nu s-au stabilit careva motive

prevăzute la art. 59 alin.( 3¹) al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, care ar suspenda curgerea termenului de o

lună pentru aplicarea sancțiunii disciplinare.

Drept urmare, instanța de judecată a considerat că Ordinul nr. 765p din 01

iulie 2015, emis de către Casa Națională de Asigurări Sociale a RM, a fost adoptat

cu încălcarea prevederilor legale nominalizate, ceea ce în consecință duce la

anularea acestuia.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 29 decembrie 2015 CNAS a

declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanțe.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016 a fost admis apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărîrea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin care

acțiunea a fost respinsă.

Instanța de apel la emiterea deciziei a constatat că instanța de fond, calificînd

decizia CNAS-ului de sancționare a Tatianei Bancu ca ilegală prin depășirea

termenului de sancționare, eronat a interpretat prevederile 59 alin. (3¹) al Legii nr.

158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

În acest sens, instanța de apel a invocat că conform art. 59 alin. (2) din Lege

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, sancțiunile disciplinare

se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvîrșirii abaterii, cu excepția

sancțiunii disciplinare pentru încălcarea legislației cu privire la declararea

veniturilor și a proprietății și cu privire la conflictul de interese, care se aplică în

termen de cel mult 6 luni de la data rămînerii definitive a actului prin care se

constată săvîrșirea abaterii disciplinare.

Din textul normei de drept menționate instanța de apel a dedus noțiunea de

constatare, care reprezintă actul de calificare a faptei deviante conform abaterilor

disciplinare prevăzute exhaustiv de lege, vinovăția fiind obiectul examinării în

comisia disciplinară. Astfel, comisia care are atribuția de a administra probe

pertinente și concludente întru determinarea vinovăției, este limitată în termenul de

6 luni, pentru a lua o decizie de constatare.

În opinia instanței de apel, instanța de fond greșit a stabilit data de 18

februarie 2015, drept dată de constatare a sancțiunii disciplinare. Or, aceasta

este data sesizării comisiei disciplinare, de către șefului adjunct al Direcției generale

implementarea sistemului informațional, Ceban Ludmila.

Conform concluziilor instanței de apel, data constatării abaterii este 07 mai

2015, cînd Comisia disciplinară a calificat acțiunile intimatei drept abateri

3

prevăzute de art. 57 lit. c), d), g) și j) ale Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public. Prin urmare, ținînd cont

de norma art. 59 alin. (1), (3) al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008, termenul limită

al sancțiunii urma să expire la 07 iunie 2015.

Totodată, instanța de apel a menționat că alin. (3¹) al aceluiași

articol stabilește un șir de circumstanțe care duc la suspendarea perioadei limită de

sancționare. In acest context instanța de apel a reținut că prima instanță a ignorant

faptul că reclamanta Bancu Tatiana în perioada: 19 februarie 2015 - 11 martie 2015;

12 martie 2015 – 08 aprilie 2015 și 19 mai 2015 - 21 mai 2015 s-a aflat în concedii

medicale, iar în perioada 27 aprilie 2015 - 30 aprilie 2015 și 25 mai 2015 - 30 iunie

2015 în concedii de odihnă. Astfel, aceste perioade au suspendat aplicarea

sancțiunii.

Instanța de apel a stabilit că de la 03 februarie 2015, data săvîrșirii abaterii

disciplinare pînă la 01 iulie 2015, data aplicării sancțiunii disciplinare, au expirat 5

luni și 28 zile, iar fără perioada aflării reclamantei Bancu Tatiana în concedii

medicale, concediu de odihniși concediu suplimentar (2 luni și 26 zile) au expirat 3

luni 2 zile. Respectiv, apelantul CNAS s-a încadrat atît în termenul de 6 luni, de la

data săvîrșirii abaterii disciplinare, cît și în cel de 1 lună de la data constatării

abaterii disciplinare de către ancheta de serviciu, care s-a finalizat la 07.05.2015.

Or, în perioada de după finalizarea anchetei de serviciu (07 mai 2015) și pînă la

aplicarea sancțiunii disciplinare, reclamanta de la 19 mai 2015-21 mai 2015 s-a aflat

în concedii medicale iar de la 25 mai 2015 – 30 iunie 2015, în concedii de odihnă,

respectiv, termenul s-a suspendat și s-a aplicat sancțiunea disciplinară la revenirea

acesteia din concediu - 01.07.2015, fiind respectat termenul de 1 lună de la

constatarea abaterii disciplinare.

Prin prisma celor relatate supra, instanța de apel a constatat că ordinul de

sancționare al reclamantei, din 01 iulie 2015, este emis în termen.

Cît privește temeinicia sancționării, instanța de apel a concluzionat că

sancțiunea de destituire din funcție a reclamantei a fost aplicată în strictă

conformitate cu legea, avînd la bază: sesizarea din 18 februarie 2015, explicațiile

date de colegele reclamantei, procesul verbal nr. 1 din 18 februarie 2015 și nr. 2 din

19 februarie 2015, explicația reclamantei din 09 aprilie 2015, raportul secretarului

comisiei de disciplină din 21 aprilie 2015 procesul verbal nr. 1 din 24 aprilie 2015,

explicațiile reclamantei din 24 aprilie 2015, proces verbal nr. 2 din 07 mai 2015,

extrasele din SI SPAS, fișa postului, acord de confidențialitate.

La 05 mai 2016, în termenul prevăzut de lege, avocatul Barbaroș Mihail, în

interesele Tatianei Bancu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitînd admiterea lui, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii

primei instanțe.

4

În motivarea recursului s-a invocat că de fapt, se impune calcularea

termenelor pentru perioada de boală și concediu din cont propriu al

reclamantei, calculând incorect 3 luni 2 zile, toată perioada (cu includerea datei

stabilirii anchetei de serviciu și date de stabilire a abaterii disciplinare, constatarea

abaterii disciplinare și data aplicării sancțiunii disciplinare) din data inițierii

procedurii disciplinare și până la emiterea actului de dispoziție cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare.

La fel, se susține că în corespundere cu art. 208 Codul muncii, angajatorul la

aplicarea sancțiunii disciplinare angajatului, este obligat să ceară salariatului o

explicație scrisă privind fapta comisă. Refuzul de a prezenta explicația cerută se

consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului și un

reprezentant al salariaților, iar în corespundere cu pct.4 a Regulamentului cu privire

la comisia de disciplină,(Anexa nr.7), Comisia de disciplină urma a fi constituită

prin actul administrativ al conducătorului autorității publice, adică al CNAS, ceea ce

lipsește la materialele cauzei.

Se invocă că membrii comisiei de Disciplină, la data de 07.05.2015 au luat

act de raportul comisiei de anchetă, adică peste 110 zile, ori 3 luni și 21 zile de la

data desfășurării anchetei de serviciu privind sancționarea disciplinară a angajatului

prin destituirea lui din funcția publică, în contradicție cu norma materială expusă

mai sus, chiar neluând în calcul termenul aflării ultimului în concediu medical, iar

angajatorul a emis ordinul nr. 765p privind sancționarea la data de 01.07.2015, cu

întârziere de 4 luni si 14 zile, total – 134 de zile, iar demersul președintelui Comisiei

de disciplină adresat Președintelui CNAS cu privire la pedeapsa propusă spre

aplicare reclamantului nu are nici o dată și nici un număr de înregistrare.

Atît prin procesul-verbal nr. 1 din 24.04.2015, cît și prin cel din 07.05.2015

nu a fost probată implicarea sa în acțiunile imputate drept ilegale:

operarea/modificarea datelor cu caracter personal, nerespectarea cerințelor privind

păstrarea secretului de stat sau a confidențialității de care funcționatul public ia

cunoștință, precum și celor ce aduc atingere prestigiului autorității publice.

La data de 10 iunie 2016, în termenul prevăzut de lege, Bancu Tatiana a

declara recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea lui, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

Recurenta invocă că angajatorul, în temeiul art. 89 Codul Muncii, este obligat

să dovedească legalitatea eliberării din serviciu. Însă, contrar acestei norme legale,

CNAS nu a prezentat probe ce ar demonstra că anume dînsa a comis abaterile

disciplinare imputate.

La fel, menționează că de către comisia de disciplină nu a luat în considerație

probele aduse de ea, fiind emisă propunerea de destituire. Astfel, consideră că

5

ancheta de serviciu a fost efectuată cu încălcarea prevederilor legale, fapt ce duce la

la nulitatea acesteia, și respectiv la nulitatea ordinului de destituire din funcție.

De asemenea, invocă că instanța de apel a ignorat prevederile art. 64 lit. a( și b)

din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care

stipulează că destituirea din funcție se aplică drept sancțiune disciplinară, aplicată

pentru săvîrșirea unei abateri disciplinare, dacă anterior au fost aplicate sancțiuni

disciplinare nestinse în modul stabilit și drept sancțiune disciplinară, aplicată pentru

săvîrșirea unei abateri disciplinare care a avut consecințe grave.

În acest sens, recurenta menționează că la momentul desfășurării ședinței

comisiei de disciplină, nu a avut sancțiuni disciplinare nestinse, iar abaterea

disciplinară imputată nu a avut nici o consecință gravă.

Susține că CNAS, dispunînd sancționarea sa prin destituirea din funcția

publică, contrar prevederuilor Regulamentului privind Comisia de disciplină, nu a

înștiințat-o despre ziua desfășurării ședinței cu 2 zile înainte de ziua ședinței ți nu i-

a adus la cunoștință procesul-verbal din 07 mai 2015 al ședinței Comisiei de

disciplină, prin care a fost votată propunerea privind aplicarea sancțiunii

disciplinare prin destituirea sa din funcție, încălcîndu-i astfel dreptul la apărare.

Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Bancu Tatiana și recursul

declarat de Barbaroș Mihail, în interesele Tatianei Bancu, și nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recursuri se limitează

la situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de

fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare

argumentelor invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse

asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

6

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respins. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de Tatiana Bancu și avocatul Barbaroș Mihail, în

interesele Tatianei Bancu, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Tatiana Bancu și avocatul Barbaroș Mihail, în

interesele Tatianei Bancu, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

7